3,747 matches
-
straniu de răsturnare a credinței În practicarea xenocidului ritual și de asociere a ei cu legenda infanticidului : cei care au nevoie de sângele unui creștin pentru a-l pune la temelia unei noi sinagogi ar fi evreii ; așa se motivează omorurile rituale pe care ei le-ar practica În preajma sărbătorii Paștelui - spun unii informatori, care au fost anchetați În legătură cu acuzațiile de infanticid ritual ce au fost aduse evreilor din estul Ungariei În primăvara anului 1948 <endnote id="(138)"/>. Interesant este faptul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fură săvârșite” <endnote id="(321, pp. 47-48)"/>. Într-adevăr, astfel de ritualuri barbare se Încheiau adesea cu câte un pogrom În cartierele evreiești. În primăvara anului 1840, de exemplu - când spiritele iudeofobe din Galați erau deja Înfierbântate, din cauza acuzației de omor ritual din Damasc -, autoritățile române au fost nevoite să scoată poliția și armata În stradă și să „poprească arderea În public a păpușii de paie”, „ca să nu se isce acte de violență contra evreilor” <endnote id="(321, p. 49)"/>. Cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
necreștini - nu se intra În conflict cu Biserica și, „cu atât mai puțin”, cu Justiția. „Până și bandiții credeau, În vremile trecute - scria Iuliu Barasch, În urma traversării Moldovei În 1841 -, că nici nu trebuie să fie dați judecății pentru un omor săvârșit asupra unor evrei” (194 ; <endnote id="vezi și nota 266"/>). La vecinii răsăriteni ai moldovenilor, la ucraineni, cre dința populară era că uciderea unui „jid” nu numai că nu te Încarcă de păcate, dar chiar „Îți mântuie sufletul de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
III, ediție critică de Iordan Datcu, Editura Minerva, București, 1981. 254. Shmuel Almog, Nationalism & Antisemitism in Modern Europe (1815-1945), Pergamon Press, Oxford - New York, 1990. 255. Cântece legionare, București, 1937 (ediția a doua, reproducere facsimilă : Karlsfeld, Germania, 1977). 256. Virgil Ciobanu, „Omorul ritual” din punct de vedere istoric și medical, București, 1924. 257. Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts. A Journey Through History, St. Martin’s Press, New York, 1993. 258. Ion Nenițescu, De la românii din Turcia europeană, București, 1895. 259. Elena Niculiță-Voronca, Datinele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
I, Editura Minerva, București, 1987. 796. Iuliu Zanne, Proverbele românilor, 10 volume, Editura Socec & Co, București, 1895-1903. 797. Informația de la Iași provine dintr-un raport privind „starea de spirit a populației” elaborat În 1946 de Siguranța Statului. Acuze similare de „omor ritual” la adresa evreilor sunt atestate În zona Brașovului, prin 1965, conform unui Memoriu inedit al fostului rabin șef Moses Rosen către Departamentul Cultelor. Se vor bește despre „niște evrei care omoară copii”, despre „30 de copii creștini uciși”, despre descoperirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a rupt păienjenișul de pe ochii cetățenilor României întregite, ca să vadă limpede de unde vine mântuirea; de la eroica hotărâre a Majestății Tale și de la înțelegerea rosturilor țării și adevăratelor ei interese. Astăzi s-au mai distrus zarva, certurile, bătăile electorale și chiar omorurile și în locul lor se va întrona liniștea, munca, pacea și unirea, pecetluite pe frățeștile îmbrățișări ale poporului, ca în timpurile legendare. Cu adresa nr.4738 din aprilie 1938 se comunică primăriilor din județ să ia cunoștință de raportul cuprins în
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
nepregătite să facă față unui șir de acțiuni violente ce au deteriorat cu rapiditate situația din Dorohoi. De altfel, la 8 iulie 1940, rezidentul regal Traian Ionașcu recunoștea că nu a fost în puterea sa să oprească din primul moment omorurile de evrei, devastările, jafurile și abuzurile săvârșite de soldații trupelor ce s-au evacuat din Basarabia. Retragerea haotică a soldaților români, abuzurile și crimele săvârșite de aceștia în orașul Dorohoi, ca de altfel în întreg județul, au surprins autoritățile, însă
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
asasinarea lui Corneliu Codreanu și apoi masacrele din 21 septembrie 1939. Deși ovreii nu au participat direct la aceste execuții, servindu-se de unelte recrutate dintre români, totuși întreaga țară știa cine a stat în spatele lor, cine a instigat la omorul Căpitanului și al cadrelor legionare: guvernul ocult al evreilor din România a dat curs unor ordine primite de peste hotare, de la centrala iudeo-bolșevică de la Moscova. Cum participarea lor nu putea fi negată, evreilor le era teamă de consecințele faptelor lor, de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pentru alipirea Dobrogei românești la Bulgaria Mare. În ianuarie 1930, DRO denunță VDRO pentru că "trimite bandiți înarmați în Dobrogea, cu arme procurate din depozitele de muniții din Bulgaria. Acești bandiți, cu toți agenți ai siguranței bulgare, comit cele mai vulgare omoruri și furturi asupra populației pașnice dobrogene". Să precizam că DRO - a cărei activitate a încetat în 1940, exact după ce Bulgaria a căpătat Cadrilaterul cu ajutorul U.R.S.S. și a Germaniei naziste aliate - a furnizat numeroși membri Partidului Comunist din România. Unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
act. Mulțimea se desface ca nebunul să poată vedea, mulțimea asigură vizibilitatea maximă, expunându-l pe evreu exac- țiunii pentru care societatea de goi în ansamblul ei devine scena unui act sacrificial. Sosirea diligenței și relatarea unui jaf însoțit de omor la un han relativ apropiat constituie un mod de a amplifica starea de angoasă a subiectului. Caracterul programat al studiului de caz stă și în aceste intenționate acumulări de evenimente care se succed puțin verosimil, dar care sunt menite să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care sunt menite să amplifice potențialul patologic al angoasei lui Leiba. Încă odată, resorturile intime ale nevrozei se declan- șează, pentru că din dialogul celor doi tineri studenți unul în filozofie și altul în medicină, studenți care comentează detașat cazul de omor, subiectul nevrotic decupează deta- liul care amplifică oroarea. „Dar amănuntele ! (s.n.) Dacă nu s-ar fi găsit prădată, s-ar fi crezut că a fost o cruntă răzbunare, sau fapta nebuniei religioase. În anecdotele despre sectarii iluminați, se povestesc câteodată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cont propriu sau în grup deodată? Când lăsăm textul? Facem cum simțim fiecare? - scena cu interogatoriul - Nu mă simt bine. Simțeam mai aproape personajul la început - prima propunere. - Nu îmi vine să țip: 1. la frate „Afară cu tine!” 2. „Omor” - Făceam un personaj fiind mobilată în interior cu sarcina dată de tine la început: conflictul dintre mine și superiorul pe care-l disprețuiesc. (asta este posibil, mulți directori sau șefi sunt priviți cu dispreț și luați în râs de subalterni
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
reînnoire. Ce s) Înțelegem din asta? În vremurile str)vechi, pe zidurile orașelor cucerite În Orientul Mijlociu erau uneori ag)țațe pieile celor Învinși. Obiceiul a disp)rut. Ins) dorința de a ucide În numele unor scopuri politice - sau de a justifica omorurile prin astfel de scopuri - este la fel de mare acum că și În trecut.
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ai cetluit... Zi așa, spătare, o moaie el și-l bate pe umăr să-l îmbuneze, dar imediat se încruntă. Parcă totuși poruncisem "să fie stârpiți!"... Stârpiți vor fi! strigă Mihail cu mâna pe inimă ca un jurământ. E cu omor?! Cu omor! Tâlharii să fie atârnați la porțile Cetății! poruncește crunt. Neguțătorilor să le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu însuflețire. Să-mi ia capul Măria ta, de nu i-oi stârpi! Pe toți tâlharii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Zi așa, spătare, o moaie el și-l bate pe umăr să-l îmbuneze, dar imediat se încruntă. Parcă totuși poruncisem "să fie stârpiți!"... Stârpiți vor fi! strigă Mihail cu mâna pe inimă ca un jurământ. E cu omor?! Cu omor! Tâlharii să fie atârnați la porțile Cetății! poruncește crunt. Neguțătorilor să le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu însuflețire. Să-mi ia capul Măria ta, de nu i-oi stârpi! Pe toți tâlharii!... și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țipătul ascuțit al miresei și acum îmi străpunge creierii... Și-i era frate! tună el cu glas aspru, acuzator. Și-l ocrotise, că era mai mic... Dar "Petrică" Aron Petru Răspopitul nu-i putea smulge "Scaunul Moldovei" decât săvârșind mârșavul omor... și își șterge cu palmele broboanele de sudoare ce începuseră să mustească la rădăcina părului. Am răcnit ca o fiară! Am tăiat un tâlhar ce se prăvălise peste mine; iubitul meu unchi, Aron Petru, mă voia și pe mine "puiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hrăpeau unul altuia moșiile, chiar pentru ibovnice se războiau... Vânătorii de capete încoronate, mercenarii cu simbrie, se vindeau celui care plătea mai mult. Împărțiți în tabere, scoteau săbiile, se încăierau între ei ca orbeții, pustiiau târgurile; vărsările de sânge, jafurile, omorurile se țineau lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu răsturnări spectaculoase de situații, fără să vreau am început să-l privesc cu alți ochi pe domnul A., m-am îndepărtat oarecum sufletește de el. „À la guerre comme à la guerre”, dar fapta lui parcă prea semăna a omor. Omul acesta cumsecade ucisese chiar cu mâna lui. Pentru a nu părea nedrept față de domnul A., doresc să menționez că tot acolo, în Est, după cum rezulta dintr-o altă povestire de război a sa, a săvârșit o faptă bună, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unii că spun, atunci când beau, ca mai merge, ca mai pot bea sau alte cuvinte de laudă și orgoliu personal. Dar ei nici nu vor sa cugete că în scurt timp se va vedea rezultatul: ceartă, dezbinare, desfrânare, furt sau omor. De aceea unii nici nu se mai respectă, pentru că a pus stăpânire pe inimă și mintea lor cel viclean, care-i adapă cu fel de fel de băuturi. La băutură mintea se întuneca, cei ce beau se înfierbânta și trec
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne-a promis Dar mai multe ne-a trimis, Ca, dacă n-am ascultat, Fulgerele ne-au certat, Căci în zilele din urmă Va fi foamete și ciumă, Oameni răi, pizma și ura Și n-auzi o vorbă bună, Crime, omoruri și-ntâmplări, Boale fără vindecări, Și zilele se scurtează, Nimeni nu mai lăcrimează, Și trăiesc fără de rost Fiindcă nu-L au pe Hristos. Să așteptați a Lui venire, Să ne scape de pieire, Dar mult foarte nu va fi Până
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înțeleg prin asta? Că trăiesc din nou împreună? Că s-au întâlnit firesc pe lumea cealaltă? La Muzeul de Artă Modernă din Stockholm, ca să citesc poeme, în amintirea scriitorului Almquist, seară intitulată „Otravă și arsenic”, aluzie la acuzarea scriitorului de omor cu arsenic, lucru care l-a obligat să fugă în America, unde a și murit îndurerat. Cu toți prietenii mei în spate, în plus admiratoarea care mi-a cumpărat tabloul cu motanul negru strâns în brațe. Totul a fost excelent
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
atunci după prietena sa neprețuită. Vine într-o zi doctorul Axinte la noi, dar noi eram la clasă și acasă se afla doar Maria. - Maria, unde-i cățaua voastră? - Nu știu. Da ce treabă aveți cu ea? - Vreau s-o omor. - Da de ce? - Fiindcă m-a lăsat flămând. Mi-a mâncat toată mâncarea. - și pentru atâta lucru vreți să lăsați șase căței orfani? Lăsați că avem noi mâncare destulă. - Da și mâncari aveț? - Chefali, borș de pește, sarmale și am uitat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
atâta lucru vreți să lăsați șase căței orfani? Lăsați că avem noi mâncare destulă. - Da și mâncari aveț? - Chefali, borș de pește, sarmale și am uitat, avem și saramură de biban cu mămăligă caldă. - Atunși n-am s-o mai omor. Îl invitam, cum spuneam, de multe ori la masă dar mult mai des îl invita Maria. Fata era ca o membră a familiei. Avea locul ei la masă indiferent ce companie simandicoasă s-ar fi întâmplat. Soră și fiică. În
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
zile, sub scara blocului, câțiva copii veghează, triști și curioși, agonia lui Grivei căruia cineva i-a dat o pârjoală plină cu ace de cusut. O pată de sânge, decolorată, cu câteva firicele metalice, scursă din botul animalului, atestă mecanismul omorului. (Ca în Dostoievski, unde un personaj practică aceeași distracție.) Grivei mai suflă încă. "La ziar", ieri, o fotografie: un alt câine, unul alb și mare, mort alături de arma asasină, o rangă cu care cineva i-a sfărmat craniul. * Una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi trăit astăzi, când se proclamă uciderea generală a tot ce zboară. * Aseară am privit scene "tari" la t.v., păsări aruncate în containere de foc, moarte blestemată, o perfecționare a tehnicilor holocaustice. Celebra paiață, Jirinovski, instiga, la Moscova., la omorul total al păsărilor. Nu știu cum îl chema pe sfântul poreclit "Păsărarul", dar nu a fost convocat când s-a decis soarta păsărilor, zilele acestea. Să trecem la ucis! A început festinul magic. Se ucide cu pasiune, cu fervoare. "S-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]