3,041 matches
-
ce vor ei, nu izbutesc să mă abțin și comentez față de Lazarus visul acesta teribil din care tocmai am ieșit. Sunt convins că îngerul are cunoștință de conținutul visului meu, așa că intru direct în subiect: -Spune-mi, Lazarus, e adevărat că orășelul meu, Serenite, a fost pedepsit, și dacă da, de ce tocmai tovarășul Cameniță a scăpat teafăr pe pluta aceea, de ce a fost salvat el, de ce a fost ales tocmai el, cel mai rău? Îngerul își măsoară cu grijă cuvintele. Rostește cumpătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu continuă cu voce tare, gândindu-se că oricum eu nu am habar cine a fost Saul, eram prea mic când am murit și nu apucasem să buchisesc Noul Testament, care, și așa, era o carte interzisă în anii aceia în orășelul Serenite... Numai că eu, iată, de data asta, îi citesc gândurile, am căpătat și eu însușirea aceasta cerească, e semn că încep să devin mai degrabă o făptură a slăvilor decât un pământean, da, da, îi citesc gândurile și, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
geme de lume. Toți puștii din oraș sunt aici, unul nu lipsește. Și zău, merită să fii pe pârtie. Dar ce zic eu pârtie! Strada principală este pârtia, tot orașul este o pârtie, un derdeluș nemaipomenit. Trebuie să precizez că orășelul nostru este așezat puțin în pantă, cu străzi paralele și perpendiculare. A fost croit așa de un inginer neamț sau francez, nu-i mai țin minte numele, în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, când «în Principatele Unite începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lângă sobă și-mi deapănă tot felul de istorii pline de învățăminte, de miez...) Și fiind strada principală în pantă și fiind, în plus, dreaptă ca trasată cu o riglă, noi pornim pe săniile noastre din capătul de sus al orășelului, din dreptul băcăniei numite Căsuța Albă, și nu ne oprim decât în capătul celălalt, jos, lângă poștă, aproape de port și de feribot. Mașinile nu ne stau în cale. Nici într-o zi obișnuită nu circulă prea multe mașini, le poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lângă o exploatare petrolieră, într-un loc cu sonde ruginite și rezervoare gigantice de țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală să plouă și mai cu seamă să plouă torențial, ca la potop. Nu, dimpotrivă. Orășelul Serenite este zugrăvit cum e luat în stăpânire de caniculă, de arșiță, de secetă. Nici strop de apă. Dunărea stă să sece, apa e atât de scăzută că au ieșit la iveală câte și mai câte obiecte, ascunse de zeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și de sute de ani în pântecul fluviului: chiar și un fel de arcă ce pare a se odihni pe fundul apei încă din Antichitate. Din pricina nivelului scăzut al Dunării, nu mai trec camioanele, de aceea viața cea grozavă din orășel este pusă pe butuci și totul amorțește și atmosfera este de sfârșit de lume și aerul e de nerespirat, ce mai, în trei cuvinte - e de netrăit. De aceea cei trei vagabonzi vor s-o tundă din locul ăsta blestemat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
moartea lui Vlad, adică moartea ultimului rămas din familia sa, Veniamin se ridică la cer, purgatoriul lui încheindu-se. Socotesc în gând: visul cu Vlad, apoi o zi, apoi visul cu tovarășul Cameniță, a doua zi, apoi visul cu sfârșitul orășelului Serenite și acum citirea cărții, a treia zi. Încă o dată mă uit întrebător spre Lazarus. El dă din cap aprobator. Iarăși mă surprind seninătatea, bunătatea, blândețea, umilitatea lui fără de margini, însușiri ce par a vorbi despre o altfel de lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din Brazilia, care ne-au pus În albumul lor de amintiri din sudul statului Chile, și pentru un cuplu de ecologiști din cine știe ce țară europeană, care și-au notat ceremonios adresele noastre ca să ne poată trimite copii după fotografii. În orășel era un personaj care avea nevoie să-i conducă cineva dubița pînă În Osorno, exact locul spre care ne Îndreptam noi, și m-a Întrebat pe mine dacă pot să fac treaba. Alberto mi-a dat o lecție rapidă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
personaje-cheie ale leprologiei americane, avînd o experiență vastă, care am tratat peste 3 000 de pacienți, care cunoșteam cele mai importante centre de lepră de pe continent și făcuserăm cercetări În condițiile de laborator ale acestor centre, consimțiserăm să vizităm acest orășel pitoresc și melancolic. Am presupus că apreciau cu toții pe deplin onoarea pe care o făceam orașului, dar nu știam sigur cum stăteau lucrurile. În curînd, Întreaga familie s-a strîns În jurul articolului, și toate celelalte știri din ziar au devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o frumusețe fără grație, impunătoare și glacială. Pe măsură ce te apropii de mină, indiferent din ce parte, peisajul Întreg pare să se strîngă, dînd cîmpiei un aer de sufocare. Într-un anumit punct, după 200 de kilometri, verdele ușor umbrit al orășelului Calama Întrerupe griul monoton și e Întîmpinat cu bucuria pe care o merită din plin o adevărată oază Într-un deșert. Și ce deșert! Observatorul meteorologic de la Moctezuma, de lîngă „Chuqui“, spune că e cel mai arid din lume. Munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ar fi un loc numai bun ca să facem un prim popas și să ne-ncercăm norocul cu camioanele aflate În trecere. În direcția drumului nu se vedea Însă decît o coastă de deal stearpă, cu mici urme de vegetație; liniștitul orășel Tacna, cu străduțe desfundate și cu acoperișuri de teracotă, părea atît de Îndepărtat, cum ne aștepta pe linia orizontului, Încît era aproape descurajant. Primul camion care a trecut pe lîngă noi ne-a făcut să fremătăm; ne-am ridicat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ca Întreg ce dă impresia unui centru liniștit, chiar dacă uneori neliniștitor, al unei civilizații de mult apuse. CUZCO A SECAS Cuzco, așa cum este Dacă tot ce reprezintă Cuzco ar fi șters de pe fața pămîntului și În locul lui ar apărea un orășel cu mai puțină istorie, tot ar mai rămîne cîte ceva de spus despre el. Ca și cînd am prepara un cocteil, amestecăm toate impresiile noastre la un loc. Viețile noastre În acele două săptămîni nu și-au pierdut pentru nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne Împăneze cu un sol sau doi. Așa că am părăsit Huancallo aproape fără să fi văzut nimic din el, motivați de strigătele nerăbdătoare ale stomacurilor noastre sleite. Prima bucată de drum a fost minunată, trecînd printr-un mic grup de orășele, dar pe la șase seara am Început o coborîre periculoasă pe un drum extrem de Îngust, lățimea lui permițînd trecerea vehiculelor pe rînd, unul cîte unul. De obicei, acest drum avea sens unic, Însă, din motive necunoscute, În această zi au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a dormi, iar În cîteva minute somnul a Învins. Însă triumful meu a fost zadarnic, deoarece vocea lui Alberto m-a trezit din delicioasa uitare În care căzusem. Pe malul stîng al rîului se vedeau luminile estompate ale unui mic orășel care, după toate aparențele, nu putea fi decît Leticia. A urmat sarcina Îngrozitor de anevoioasă de a ne Îndrepta pluta În direcția luminilor, treabă În care am eșuat cu totul: șandramaua refuza cu Îndîrjire să se apropie de mal; intransigentă, Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
amânat reîntoarcerea la București. Am stat în Baia Mare până în luna mai 1951. Văzând că situația se înrăutățește, m-am hotărât să mă angajez acolo ca muncitor. Cu ajutorul unor binevoitori m-am angajat ca dulgher pe un șantier de construcții în orășelul Cavnic, jud. Maramureș. Dumnezeu m-a înzestrat și cu îndemânare meșteșugărească și astfel toți mă știau că sunt un dulgher de țară, venit la lucru. Aici mi-a mers chiar bine..., dar la sfârșitul lunii iulie 1951 am fost descoperit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de miliție, la București, invocând motive „dentare“, unde, în afara tratamentelor de rigoare, avea ocazia să se întâlnească cu diverși prieteni și admiratori. Tocmai cu ocazia unei asemenea evadări îl cunoscusem și eu acasă la Mihai. Vara însă, procesul era invers: orășel cu pretenții de stațiune climaterică, Câmpulungul găzduia numeroase notabilități bucureștene, dintre care unele, cum era și Mihai, trăgeau chiar în casa locuită de Noica. Veneau atunci, în timpul vacanței de vară, și copiii săi din prima căsătorie: Răzvan - cel cu ochii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prietenul meu venea de unde venea, iar eu ieșeam de unde ieșeam, aveam nevoie amândoi de o vacanță plăcută și liniștită, care să ne repună pe picioare. Visam la Satulung, locul fabuloaselor mele vacanțe din copilărie, și care, deși încorporat în noul orășel „Săcele“ - satelit al Brașovului -, nu se schimbase prea mult încă. De asta mă convinsesem cu câtva timp în urmă, când, de un weekend, îl dusesem pe Mihai să vadă locul predilect al copilăriei mele... Nu mai știu dacă am mărturisit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și însoțit de un câine ciobănesc imens, galben, blazat de atâta bunăstare elvețiană. Mă întreabă dacă nu pot să-i fac rost de un ciobănesc mioritic din România, "polonezul" fiind bătrân, pe moarte. De circa 15 ani frizer în Carouge, orășelul cu arhitectura sardă unde locuiesc, în fapt un cartier al Genevei. Extrem de vorbăreț, fumează țigară de la țigară. Dar nu orice țigară, ci "Gauloises", cu foița galbenă ca mătasea porumbului, tari de ar ameți și un elefant. Cabinetul unde oficiază este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
soluție vor găsi până la urmă, poate se vor dezbrăcă în salonul VIP al aeroportului, între două conferințe de presă. Frizeria "Nino coiffeur" se găsește la numărul 28, Rue de Carouge. O arteră intens circulată, care făce legătura între Geneva și orășelul satelit Carouge. I-am călcat prima oară pragul sfătuit de un prieten român. Mi-a spus că chez Nino găsesc cel mai bun raport calitate/preț din zonă pentru un tuns obișnuit. Acesta costă doar 19 franci elvețieni, mai puțin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oferă cu prioritate posturi în administrație, experieța lor din străinătate fiind considerată extrem de utilă și de relevantă, un câștig pentru țară.) 13 iunie 2003 Summit-ul G8 se desfășoară anul acesta la Evian, pe malul francez al Lémanului. Cum acest orășel este practic inaccesibil dacă se blochează strâmta șosea de munte, manifestanți veniți din toată Europa bogată s-au strâns la Geneva pentru a protesta. Nu am cuvinte să-i calific. Niște golani, luptători pentru cauze de ei inventate, paraziți ai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am luat-o. Dar pe de altă parte, îmi dau seama că în gesturi mici de acest fel stă ascuns diavolul mulțumirii de sine, ca atunci când îți spui că ești mai aproape de înțelegerea Lui decât alții. Marketing local: un obscur orășel de pe lângă Zürich, nod feroviar, un soi de Făurei al Elveției, decide să-și fabrice un trecut și o "memorie" fantastică (la propriu!). Se lansează zvonul că în lacul din apropiere ar fi trăit un soi de monstru acvatic Mock-Mock este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
unei lumânări de ceară care-i arunca umbra tremurândă pe un perete văruit grosier în alb. Totul se găsește într-o bijuterie de film intitulat Efremov, lettre d'une Russie oubliée de Iossif Pasternak, nici o legătură cu poetul. Efremov este orășel aflat cam la 200 km sud de Moscova. "Reformele Țarului se opresc la Efremov" obișnia să spună Cehov. Filmul este o disecție a organismului Rusiei de astăzi, la fel de necunoscută și capabilă de tot felul de surprize pentru noi, "europenii", ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
R. Speram în găsirea unei „contravieți“. Dar vreau să mai povestesc o scenă elocventă. Legată de război. În ziua de 23 August, celebra zi a eliberării de sub jugul fascist - parcă asta era formula, nu? - , s-au dat la Roman, un orășel din apropierea graniței, lupte de stradă între garnizoana de nemți care ocupase orașul și rușii intrați să-l elibereze. Am petrecut întreaga zi - o zi de coșmar - ascunși într-o pivniță adâncă, în care se refugiaseră mai mulți vecini din cartier
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din liceu (eu, premianta clasei, tocilară, da, dar orgolioasă premiantă), spaime; războiul antonescian, dați afară din casa noastră, marginalizarea la periferia orașului, stigmatizarea cu steaua galbenă în piept, umbra neagră a trimiterii în lagărele de exterminare, spaime; intrarea rușilor în orășelul ex-patriarhal unde locuiam, comunismul, spaime; tatei i se ia a doua oară tot ce avea, stabilizarea, mama moare de inimă rea, spaime; plecarea la București la studii în sărăcie lucie, cantinele studențești cu fasole și cuburi de mămăligă rece, zilnic
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
rănite, promisiuni înșelate? A existat un vinovat? A.R. Idila... Idila n-a fost idilă, ci o mare dragoste, care a ținut mai bine de patru ani. Cei patru ani de război, în atmosfera asfixiantă, obtuză și obturată a unui orășel de provincie. După ce-am fost dați afară din liceu, s-a organizat în foarte scurt timp un liceu evreiesc mixt, unde au predat profesorii scoși de la liceul de fete și de la liceul de băieți și o serie de intelectuali
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]