6,112 matches
-
folclorul, românii își pot cunoaște mai bine limba, datinile, obiceiurile, întreaga fizionomie spirituală. Acesta poate deveni astfel un instrument de acțiune politică, slujind la realizarea unității naționale. Literatura populară trebuie culeasă așa cum circulă în popor, pentru a i se conserva originalitatea. Sub titlul general Poezii poporale din Ardeal se tipăresc cântece de cătănie, balade, doine, colinde, ghicitori, anecdote versificate, basme și povești culese de I. Pop-Reteganul, George Catană, Laurențiu Ciorbea, C. Giurgescu, Iulian Puteciu, Iuliu Tuducescu, I. Roșu al lui Marcu
FOAIA DE DUMINECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
romanul), de la Rochia cu anemone până la memorialistica romanescă din Cuibul de barză (2003), denotă existența unei viziuni edificate progresiv și armonios, la un nivel valoric insuficient observat de critică, cel puțin pentru primele cărți. Deși nu i s-a ignorat originalitatea, în timp consemnările critice lasă impresia unor lecturi doar condescendente, amabile. Fapt semnificativ, comentarii aplicate, substanțiale și nuanțate vin din partea unui coleg de breaslă, prozatorul Sorin Titel, observator atent al metamorfozelor parcurse de proza lui M. în anii ’70-’80
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
farsă și umorul, privilegierea jocului până la punctul în care limita dintre artă și antiartă se șterge, insulele de lirism adevărat fac din acest insolit și aproape necunoscut roman sau antiroman - cum l-a definit Ion Pop - o scriere a cărei originalitate nu poate fi contestată. Aici, ca și în poezia lui M., sinceritatea ofensivei față de întreaga organizare culturală și socială - trăgându-se din spiritul, înnăscut, de opoziție al unei persoane ,,neîngăduit” de certată cu sine și mereu în ,,contraavânt” - conturează imaginea
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
se exprimă dezacordul față de atitudinea culiselor vieții politice și gazetărești cu privire la interesul național, este deplânsă pierderea independenței de gândire și de acțiune a scriitorilor, cauzată de spiritul mercenar (Americanism literar) și se afirmă încrederea față de perspectivele literaturii române sub semnul originalității. Cel mai important studiu inclus în volum este micromonografia Titu Maiorescu, tipărită într-o primă formă în 1910, când Maiorescu împlinea șaptezeci de ani, și reluată cu multe adăugiri sub titlul Titu Maiorescu. Cu un portret din tinerețe (1925), un
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
care îl putem întrebuința după ce scriitorul și-a fixat forma definitivă și a pus între dânsul și noi o perspectivă necesară, ce topește amănuntul și desprinde linia întregului”. Un comentariu consacrat romanelor lui Duiliu Zamfirescu începe cu date lămuritoare despre originalitate și accent. Dacă romancierul Comăneștenilor a rămas într-un „con de umbră și în indiferența publicului”, e pentru că el „nu și-a dat măsura talentului dintr-odată”, cu o originalitate izbitoare. „Nimic nu fixează mai repede decât originalitatea, chiar când
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
consacrat romanelor lui Duiliu Zamfirescu începe cu date lămuritoare despre originalitate și accent. Dacă romancierul Comăneștenilor a rămas într-un „con de umbră și în indiferența publicului”, e pentru că el „nu și-a dat măsura talentului dintr-odată”, cu o originalitate izbitoare. „Nimic nu fixează mai repede decât originalitatea, chiar când nu se sprijină pe un suport sufletesc mai mare și pe un talent mai robust; accentul personal impresionează chiar de rămâne un simplu accent.” Un Al. Macedonski frondeur, imprevizibil, teatral
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
lămuritoare despre originalitate și accent. Dacă romancierul Comăneștenilor a rămas într-un „con de umbră și în indiferența publicului”, e pentru că el „nu și-a dat măsura talentului dintr-odată”, cu o originalitate izbitoare. „Nimic nu fixează mai repede decât originalitatea, chiar când nu se sprijină pe un suport sufletesc mai mare și pe un talent mai robust; accentul personal impresionează chiar de rămâne un simplu accent.” Un Al. Macedonski frondeur, imprevizibil, teatral, un fantast, un egotist nutrit cu iluzii plutind
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
și elaborație sub o formă proprie, în care factorul rasei are un rol important”; aceasta fiindcă, „trecând de la un mediu la altul, invențiile se refractă și unghiul de refracție, pe lângă facultatea de creație proprie, constituie, în cea mai largă parte, originalitatea fiecărui neam”. Aplicativ, originalitatea literaturii române ține de „caracterul unic al refracției în structura etnică a scriitorului”, ca și de „materialul în care ea se încorporează”, de unde armonia distinctă din Somnoroase păsărele de Eminescu în raport cu modelul german Gute Nacht. De vreme ce
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
formă proprie, în care factorul rasei are un rol important”; aceasta fiindcă, „trecând de la un mediu la altul, invențiile se refractă și unghiul de refracție, pe lângă facultatea de creație proprie, constituie, în cea mai largă parte, originalitatea fiecărui neam”. Aplicativ, originalitatea literaturii române ține de „caracterul unic al refracției în structura etnică a scriitorului”, ca și de „materialul în care ea se încorporează”, de unde armonia distinctă din Somnoroase păsărele de Eminescu în raport cu modelul german Gute Nacht. De vreme ce în artă originalitatea „se
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Aplicativ, originalitatea literaturii române ține de „caracterul unic al refracției în structura etnică a scriitorului”, ca și de „materialul în care ea se încorporează”, de unde armonia distinctă din Somnoroase păsărele de Eminescu în raport cu modelul german Gute Nacht. De vreme ce în artă originalitatea „se resoarbe, în bună parte, în talent și în capacitatea de a produce emoția estetică”, nu poate fi vorba de o originalitate ținând strict de teme, cum credeau unii tradiționaliști. Prin scriitori mai vechi (Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc) sau
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
se încorporează”, de unde armonia distinctă din Somnoroase păsărele de Eminescu în raport cu modelul german Gute Nacht. De vreme ce în artă originalitatea „se resoarbe, în bună parte, în talent și în capacitatea de a produce emoția estetică”, nu poate fi vorba de o originalitate ținând strict de teme, cum credeau unii tradiționaliști. Prin scriitori mai vechi (Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc) sau mai noi (Sadoveanu, Agârbiceanu, Goga, Hogaș, Brătescu-Voinești, Rebreanu, Pillat ș.a.), „sufletul românesc nu se ridică numai până la o expresie artistică întâmplătoare, ci
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
poezie. G. CĂLINESCU Macedonski este poetul dematerializărilor succesive, al transfigurărilor graduale, care introduc în univers organizări și modificări calitativ noi, cu tendința convertirii la regimul spiritual a întregii materii și existențe. Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare. Cu nota - particulară și ea - că întreaga ascensiune macedonskiană nu se consumă lin, aerian și impasibil. Multă vreme desfășurarea se produce în tensiune, efervescență, cu sentimentul unor profunde contrarietăți interioare. Ea trece printr-o serie întreagă de puncte
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Adnotationes ad quedam Evangeliorum loca), dar ulterior a fost intitulată Scurtă prezentare a Evangheliilor. E vorba de o culegere de scolii pe marginea unor pasaje din Evanghelie, alcătuită fără acuratețe formală, prin care se spune în repetate rânduri, fără multă originalitate, că textul sacru are două semnificații, una literală și alta alegorică. Mai importantă este Disputa dintre Arnobiu catolicul și Serapion egipteanul (Conflictus Arnobii catholici cum Serapione Aegyptio), împărțită în două cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culegerii de Variae, Cassiodor a compus între 537 și 540 un mic tratat științific fără prea mare adâncime Despre suflet (De anima). Opera se bazează pe tratatele scriitorilor dinaintea lui, de la Tertulian la Claudian Mammertus, și e lipsită de orice originalitate pentru că repetă, inspirându-se din filosofie și din Scriptură, obișnuitele enunțuri privitoare la imaterialitatea și libertatea sufletului. Cassiodor o concepe, în esență, ca pe un manual și o structurează în mod limpede și riguros ca atare, „indiciu al unei mentalități
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 587. Printre operele în proză mai pot fi amintite și o Explicație a rugăciunii Domnului (Expositio orationis dominicae), o Explicație a Crezului (Expositio Symboli) și o Explicație a credinței catolice (Expositio fidei catholicae), opere lipsite cu siguranță de orice originalitate la nivelul conținutului. BIBLIOGRAFIE Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 4, 1-2, 1881-1885 (F. Leo și Br. Krusch); Venanzio Fortunato, Epitaphium Vilithutae (IV, 26). Introd., trad. și comentariu de P. Santorelli, Liguori, Napoli 1994. Traduceri: BTP 52, 1985 (Vita di San Martino
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vechime să fie interpretate în sens spiritual (pros theôrian... pneumatikên); într-adevăr, Legea este simbol și umbră care ascunde în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un răspuns lipsit de originalitate ce respectă tradiția exegetică alexandrină. El se străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog ci mai degrabă de o expunere făcută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfârșitului lumii și învierea trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă târzie și lipsită de originalitate a contactului/conflictului dintre creștinism și platonism. Materialul variat este tratat într-un stil ce nu-i lipsit de dinamism și eleganță. Ne-au mai rămas de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a mântuirii și marea temă a întoarcerii Domnului care rămân și în perioada următoare teme fundamentale, de exemplu la Roman Melodul. De altfel, nu fără motiv, Roman scrie omilii dogmatice numai atunci când are ocazia și o face fără talent și originalitate, însă e puternic influențat de Basilius din Seleucia, de Efrem și de Ioan Hrisostomul. „Dacă Biserica siriană și-a extras esența dogmaticii sale, fie ea ortodoxă sau eretică, din lumea greacă, și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu ne mai sunt accesibile. Atunci când utilizează operele unor scriitori pe care îi mai putem citi încă, de exemplu Eusebiu, Socrate sau Teodoret, putem observa că Ghelasie nu adaugă nici o reflecție personală, ci reproduce textele lor fără nici o urmă de originalitate, înșirând complet neinspirat un citat după altul și încercând să le înfrumusețeze apoi cu podoabe exterioare, însă fără nici o măsură. Ca atare, opera lui este considerată o simplă compilație alcătuită din fragmente extrase din scrierile istoricilor dinainte și există serioase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
marginea internă, în timp ce în jurul ei sunt dispuse pe trei margini exterioare extrasele cu conținut exegetic. Genul catenelor se impune la începutul secolului al șaselea și apoi îl întâlnim în întreaga epocă bizantină. Chiar dacă e limpede că e lipsit de o originalitate intrinsecă, a avut însă o anumită funcție pentru că prin intermediul catenelor s-au salvat, fie și fragmentar, multe opere din perioada de mare înflorire a exegezei care începe cu Origen și ajunge până la Teodoret. Firește, pe lângă alcătuirea catenelor, continuă și scrierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Brațul Andromedei, mai puțin apreciate, până la cele două „vârfuri”, Rusoaica și Donna Alba, un scurt capitol fiindu-le rezervat și celor neterminate. Majoritatea scrierilor lui Gib. I. Mihăescu ar evolua între problematica erotică și cea socială, preponderentă fiind cea dintâi. Originalitatea scriitorului rezidă, afirmă G., în cultivarea romanului de analiză psihologică, scris la persoana întâi, axat pe un univers obsesional bine surprins, de sursă dostoievskiană, și pe prezentarea mediilor sociale într-o manieră tipic caragialiană. Alte lucrări, consacrate literaturii române din
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
îi fusese impusă. Eugen Simion recenzează laudativ cartea Viața deocamdată a tânărului poet Ion Alexandru (1/1966), Paul Georgescu îl descoperă pe Adrian Păunescu (2/1966), Ion Negoițescu scrie despre Plecarea Vlașinilor, romanul Ioanei Postelnicu, Matei Călinescu încearcă să definească „originalitatea literaturii române contemporane” (19/1966). Eugen Barbu, D.R. Popescu, Ion Lăncrănjan, Constantin Țoiu, George Bălăiță sunt prezenți cu povestiri și fragmente de roman. Ștefan Aug. Doinaș publică Cinci balade vechi (24/1966), dintre care Sf. Gheorghe cel fals va fi
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
nenumărate și le vom întâlni pe parcursul analizei. TRANZIȚIA CĂTRE PROSPERITATE Noua societate românească, cea rezultată după destrămarea comunismului, s-a „închegat” și a ajuns la o formă de organizare socială, economică și politică stabilă. „Rețeta” obținută este originală, însă această originalitate a rezultat din combinația dintre efectele reformelor coordonate politic și procesele tranziției spontane; ea este rezultatul particularităților istorice și de desfășurare a tranziției postcomuniste românești. România actuală nu mai este în nici un fel o societate comunistă. Acele instituții sociale sau
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
476-477; Sângeorzan, Conversații, 244-255; Nicolae Băciuț, „Pentru Clujul anilor tinereții mele ar fi trebuit să se nască din nou Bacovia” (interviu cu Romulus Guga), ECH, 1981, 4-5; Moraru, Semnele, 190-192; Gorcea, Structură, 119-123, 161-164; Ileana Berlogea, Un dramaturg de mare originalitate, CNT, 1983, 43; Paul Dugneanu, Polivalența creatorului, CNT, 1983, 43; Diaconescu, Dramaturgi, 224-227; Valentin Silvestru, Ora 19:30, București, 1983, 227-232, 442-446; Felea, Aspecte, III, 74-78; Ghițulescu, O panoramă, 244-249; Const. Ciopraga, Simfonie neterminată, VR, 1986, 12; Grigurcu, Existența, 317-323
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
o pledoarie pentru un nou mod de lectură, care, multiplicând nucleele de interes, evită monotonia și linearitatea demersului critic tradițional. „Semnul epocii noastre, scrie autorul, este o capacitate nouă, fără precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]