12,062 matches
-
și, la un moment dat, geto daci). Cursul fast al vieții lor avea să fie curmat, în Evul Mediu, de invaziile migratoare. Cu timpul, au decăzut, ajungând simple sate pescărești. Pentru Constanța, situația avea să rămână neschimbată sub lunga stăpânire otomană. În plină epocă modernă, Constanța era un sat care aduna români și ruși lipoveni, iar, alături, ființa o simplă mahala turcească cu populație adusă din Anatolia (Anadol chioi). Capitala sangeacului (regiunii) era la Silistra, iar centre de caza (raion) se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și al unor confruntări militare. În Antichitate, pe această direcție, a pătruns Darius I, învins de geți, aliați cu sciții, cărora persanii le invadaseră teritoriile din apusul Mării Negre. Mai târziu, în Evul Mediu, prin aceste locuri s-a revărsat potopul otoman. Fiind influențată profund de evoluțiile din zona micro asiatică, soarta tragică a Balcanilor fusese pecetluită încă din momentul în care bizantinii nu au izbutit a-i alunga pe turcii selgiucizi din Anatolia, în urma bătăliei de la Manzikert. Căderea Constantinopolului și cea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Belgrad, Budapesta), aceste centre urbane s-au aflat, totuși, într-o zonă relativ deschisă. Din cauza vulnerabilității lor, orașele au fost mai degrabă miza confruntării dintre imperiile care și-au avut centrele de putere stabilite la Constantinopol și Viena. Confruntarea austro otomană pentru supremația Balcanilor s-a derulat parcurgând exact drumul la care ne referim. Nu o să insistăm prea mult evocând importanța geostrategică a Bizanțului (astăzi Istanbul). Sunt de notorietate avantajele deținute de oraș: cheia lacătului care ține ferecată Marea Neagră; puntea care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Tisei. Ulterior a luat cursul unor afluenți estici (Someș, Criș, Mureș), pentru a pătrunde și în ținuturile noastre. Ferită din spate de munți și întinzându-se pe insule fluviale, Viena a fost și o adevărată redută naturală în fața căreia asediul otoman a eșuat. Căderea orașului, pe care nu ar trebui să ni-l închipuim ca fiind inexpugnabil, ar fi primejduit Occidentul. Deși de la Viena nu se mai întrevăd axe atât de evidente, lanțul alpin din proximitate deschidea, aievea, căi nebănuite de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Kiev, care au înțeles să-și exploateze brutal ascendentul dobândit asupra Moldovei. Inevitabil, principatul nostru a urmat soarta nemiloasă a regatului polonez. Împărțirea Poloniei, între Austria, Prusia și Rusia, a produs efecte nefaste și asupra Moldovei. Abuzând de incapabila Poartă Otomană, Casa de Habsburg și-a apropriat doar nord vestul provinciei (așa zisa Bucovină), deși vizase să anexeze un areal mai extins. f. Autopsia unui eșec Conexiunile dintre ruta Cracovia Liov Kiev și drumul moldovenesc își au originile în străvechime. Considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spre nord, întrucât canionul Nistrului nu reprezenta decât parțial o frontieră naturală, exact pe porțiunea care mai târziu va separa Podolia de Moldova. În Evul Mediu, considerente strategice similare au făcut ca Țara Românească și Transilvania să ajungă sub dominație otomană. Mircea cel Bătrân a luptat din răsputeri pentru a păstra Dobrogea în componența voievodatului. A înțeles foarte bine nu doar oportunitățile comerciale pe care le implica accesul la Marea Neagră, ci și amenințarea otomană care a se apropia de coasta sa
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Românească și Transilvania să ajungă sub dominație otomană. Mircea cel Bătrân a luptat din răsputeri pentru a păstra Dobrogea în componența voievodatului. A înțeles foarte bine nu doar oportunitățile comerciale pe care le implica accesul la Marea Neagră, ci și amenințarea otomană care a se apropia de coasta sa ca un junghi. Din păcate, urmașii săi nu au fost în stare să-i păstreze moștenirea. E drept că regresul a avut loc în condițiile creșterii puterii otomane în fața căreia nu mai rezista
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la Marea Neagră, ci și amenințarea otomană care a se apropia de coasta sa ca un junghi. Din păcate, urmașii săi nu au fost în stare să-i păstreze moștenirea. E drept că regresul a avut loc în condițiile creșterii puterii otomane în fața căreia nu mai rezista aproape nici o oaste a creștinătății. Deși Înalta Poartă nu căutase decât timid să cotropească Muntenia, pierderea Dobrogei deschidea căi de pătrundere spre interiorul țării prin vadurile de peste Dunăre. În pofida continuării luptelor anti otomane sub Vlad
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
înaintarea fulgerătoare a turcilor pe axa Sofia Belgrad Budapesta (reiterăm că, la momentul respectiv, Buda și Pesta erau două orașe separate de fluviu). Victoriile lui Iancu de Hunedoara împotriva lui Mahomed Cuceritorul nu au fost suficiente pentru a stopa avansul otoman. Politica de maximă circumspecție a lui Matei Corvin, respectiv de a evita o confruntare majoră cu Baiazid al II lea, nu a făcut decât să amâne epilogul tragediei. Înfrângerea regatului maghiar de către Soliman Magnificul, în bătălia de la Mohacs, a însemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
strâns legată numai de ruta care se dirija dinspre Bosfor spre Câmpia Panonică. Depresiunea a fost conectată, îndeosebi, la convergența hidrografică din sudul Câmpiei Tisei datorită culoarului deschis de Mureș. Așadar, inevitabil, prin controlul exercitat asupra acestui punct nevralgic, Imperiul otoman nu avea cum să nu sensibilizeze Transilvania, care a devenit, la rândul ei, principat vasal Stambulului. În schimb cealaltă falcă a cleștelui avea să strivească fără milă destinul Moldovei. După cotropirea Dobrogei, Imperiul otoman a continuat să avanseze spre nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
exercitat asupra acestui punct nevralgic, Imperiul otoman nu avea cum să nu sensibilizeze Transilvania, care a devenit, la rândul ei, principat vasal Stambulului. În schimb cealaltă falcă a cleștelui avea să strivească fără milă destinul Moldovei. După cotropirea Dobrogei, Imperiul otoman a continuat să avanseze spre nordul litoralului pontic, anexând Bugeacul. Având consolidat flancul vestic prin ocuparea Câmpiei Panonice, turcii și-au reluat ofensiva în zona Europei Orientale. Au reușit să supună Hanatul Crimeii, pentru ca apoi să se îndrepte spre Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fost zdruncinată puternic din temelii. Raptul Basarabiei, pe vremea lui Alexandru I, a fost consecința directă a preluării controlului de către Rusia a segmentului nord pontic. Țarii nu au ezitat să forțeze extinderea influenței spre Gurile Dunării în dauna unui Imperiu otoman slăbit și anacronic, ținut în viață mai mult de interesele Occidentului de a bloca marșul rus spre Mediterana. Puterea unei minuni Târgoveții s-au zbârlit văzând cum, în zare, se ridica un nor uriaș. Se înălța într-atât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
principiu, gestul firesc al unor populații dislocate de instinctul supraviețuirii în fața vicisitudinilor naturii și a vitregiilor istoriei. De pildă, în tragica soartă a armenilor, refugiați pe pământurile noastre, regăsim întotdeauna licărul speranței de a rezista prigoanei imperiilor nemiloase (bizantin și otoman), nimicirii hoardelor năvălitoare (tătare și mongole) și chiar distrugerii cutremurelor înfricoșătoare. Așa cum potopul nu a reușit să scufunde arca lui Noe, niciun cataclism, oricât de devastator, nu a avut tăria de a risipi moștenirea legendarului Haik. Dar modificarea compoziției etnice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au aflat într-o relație direct proporțională. Deși urmașii lui Romulus stăpâniseră pentru scurtă vreme Dacia, influența masivă a latinei asupra limbii noastre s-a datorat fundamentului cultural avansat pe care s-a edificat construcția imperială romană. În schimb, suzeranitatea otomană exercitată, timp de veacuri, asupra țărilor române a implicat doar un împrumut de neologisme din limba turcă și greacă. Paradoxal, stăpânirea Casei de Habsburg și cea a dinastiei Romanovilor au avut un efect minor în planul modelării limbii române, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ori a rutenilor cu noi prin nordul Moldovei și a Maramureșului (proces care nu a fost, în niciun caz, unilateral, ci reciproc). Explicația acestei situații constă în faptul că am înțeles că Austro Ungaria și Rusia erau pregătite, spre deosebire de Poarta Otomană, să ne asimileze prin suprimarea identității lingvistice. Refuzul de a ne însuși cuvinte din limba opresorului a reprezentat o formă de rezistență pasivă. Păstrarea graiului devenise o datorie sfântă și însemna chezășia supraviețuirii românismului în provinciile ocupate. Îndărătnicia de ne
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a existat o simbioză cu grecii bizantini. În schimb, la nord de Dunăre, înrâurirea slavă nu a mai fost atât de puternică deoarece organizarea ecleziastică a fost tardivă și a succedat înființării țărilor române. Totodată, victoriile bizantine, dar mai ales otomane au redus considerabil presiunea slavizării asupra noastră. Slavizarea înregistra un curs ascendent, purtat de vehiculul slavonei liturgice care acționa într-o societate profund religioasă. Dar slavona nu a mai avut în timp capacitatea de a asimila romanitatea nord dunăreană care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
drept o structură ecleziastică destinată vlahilor. Ulterior, întemeierea statelor medievale românești a impus unități de rang superior, fiind înființate mitropolii. În Țara Românească, mitropolia înființată, sub Nicolae Alexandru, la Câmpulung, a înlocuit episcopia de la Vicina devenită inoperantă în condițiile ocupației otomane timpurii a Dobrogei. În schimb, în Moldova, mitropolia de la Suceava a preluat, mai degrabă, atribuțiile episcopiei de la Peri, o extensie a Patriarhiei Ecumenice pe teritoriile noastre îndepărtate. Înființarea mitropoliei la Suceava a fost inițial marcată de dispute între dorința voievozilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se supune față de Înalta Poartă... Nici măcar apăsarea haraciului care încovoia spinarea țării ori jalea părinților ai căror copii erau luați în robie. Dar astfel vodă, oricare ar fi fost numele lui, credea că reușise să-și ferească poporul de asprimea otomană îndurată de alte nații care au îndrăznit să se împotrivească. Poate că, privit dintr-un anumit unghi, avea oarecum dreptate să exagereze în a fi precaut. Nicicând vreo oștire română nu a avut soarta crudă a armatei ungare după bătălia
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vreo oștire română nu a avut soarta crudă a armatei ungare după bătălia de la Mohacs. Niciodată poporul român nu a urmat destinul tragic al armenilor și asirienilor care s-au răzvrătit turcilor în Primul Război Mondial. Și, până la urmă, stăpânirea otomană era preferabilă față de cea a altor prinți creștini care puneau în primejdie ființa națională și statală, poftind la pământurile noastre și dorind să ne înlocuiască limba. Oricât ne-ar părea nouă de bizar, în acea epocă, a alege barbaria orientalilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
inflexibil a produs derapaje abominabile. Otomanii au conservat procesele etnogenetice în stadiul în care le-au găsit, fără a le denatura 142. Din păcate, după Ștefan cel Mare nu am făcut decât să ne aplecăm și mai mult în fața Porții Otomane, chiar și atunci când dădea semne că se șubrezește. Desigur, să nu comitem eroarea de a generaliza, pentru că au existat și excepții. Unele au fost remarcabile dacă ne gândim la curajul lui Ioan Vodă cel Viteaz, deși pentru înverșunarea lui avea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
frecvent anumiți pretendenți la tron sau partide boierești. Nu au ezitat chiar să-i asasineze pe principii considerați incomozi (de exemplu, Ștefăniță Vodă a fost otrăvit de leși). Așa avea să fie strivită Moldova în menghina războaielor dintre poloni și otomani, iar Muntenia în conflictul turcilor cu maghiarii (mai târziu, austriecii). Față de un popor prea slab și prea supus, turcii l-au tratat cu mult dispreț. Au consimțit, fără a avea niciun drept, de exemplu, la împărțirea Moldovei. Tratatul de la Kuciuk
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
l-au tratat cu mult dispreț. Au consimțit, fără a avea niciun drept, de exemplu, la împărțirea Moldovei. Tratatul de la Kuciuk Kairnagi și Pacea de la București au fost, într-o oarecare măsură, consecința acestei stări de fapt. Pe fondul slăbiciunii otomane, Stambulul a cedat Bucovina în fața șantajului austriac, și Basarabia, din cauza trădătorilor care lucrau pentru ruși la curtea sultanului 143. Să reflectăm la faptul că nedreptatea ce ne-a fost făcută, și de pe urma căreia suferim și acum, a fost, oarecum, consecința
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
toponime românești, mai ales în zona montană (cea de podiș dintre Prut și Nistru, împadurită și mai slab populată, fiind mai ușor penetrabilă în fața migrărilor prin vadurile Nistrului). 33 Muntenia se situa pe altă axă, dirijată dinspre Ungaria spre Imperiul Otoman (anterior spre Bulgaria), iar interesele sale în nord est erau limitate. 34 Împădurit în trecut, cursul Milcovului separă înălțimi subcarpatice bine conturate, curgând mai apoi pe un pinten carpatic ce desparte Munții Buzăului de cei ai Vrancei. 35 De pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ar fi fost compensat și prin faptul că, potrivit unei cutume a Bisericii Ortodoxe Române (care nu s-a respectat întotdeauna), patriarhul este ales de pe scaunul de mitropolit al Moldovei. 53 Bucureștiul era al treilea oraș ca mărime din Imperiul Otoman după Istanbul și Smirna. 54 Difuzia s-a datorat în special progromurilor pe care le îndurau evreii în Imperiul țarist. 55 Să ne amintim, de pildă, de demnitățile publice (ban, vornic, logofăt, spătar și pârcălab), dar și de cele de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se impună în vest până pe cursul Dunării Mijlocii, în sud, până la Munții Balcanici, în est, până la Bug, și în nord, până la Carpații Păduroși. 147 Afirmarea lor târzie nu a permis o consolidare a structurilor politice respective pentru a rezista expansiunii otomane. Aportul genetic specific slav s-a diminuat în timp, inclusiv în războiaele cu bizantinii, păstrându-se mai puțin la bulgari și ceva mai mult la sârbo croați. Erodarea acestor elite și structuri politice în lupte a făcut ca atât bizantinii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]