19,586 matches
-
Singur le alungi, Petre. Refuzi să le identifici, să le aduni, să le arhivezi, să te lași sfredelit de ele fereastră, ușă, fântână. Conștiința este abatorul gândurilor. Visele, emoțiile, trezirile umplu tiparele. Ai o inimă cât un cuptor de copt pâine, foame infinită poți domoli cu 7 spice de grâu. De ce te desolidarizezi de propria disponibilitate de a te face parte? Până și vremea conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este nesațul. Petre, ai un suflet cât un cuptor de pâine! Tristețea, deznădejdea, disperarea nu pot să aprindă focul. Transfigurări de duminică vreau pe chipul tău! Privește-te dimineața în oglindă și o să vezi cum visele încă îți rămân lipite de retină. Mereu vei fi altfel și mereu vei fi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga dezordonată în toate direcțiile, fiecare să mai salveze ceva, fiecare să dosească pentru sine câteva firimituri din pâinea sfinților. Părinte Gherasim, fugi și trage clopotul într-o dungă! Părinte Ilarion, bate toaca a nenorocire! Frate Varlaam, scoate vacile! Frate Ipatie, repede de-l trezește pe stareț! Hei, cuvioase Macarie, unde te ascunzi? Decuplează mai repede curentul! Părinte Teofan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște frunze carbonizate; cenușa, făină de proastă calitate amestecată cu stropi de ploaie, se plămădea pâine; biserica, un cuptor bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
într-o cruce, mereu mai rămâne loc pentru însingurare. Nu pot umple nelocuirea din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
m-am legat la cap cu sănătocul acesta. Ce dracu să mai aflu de la el? Bă, dilimandosule, eu îți desfac cătușele, tu te îmbraci cu ce ți-am adus aici vezi că ți-am cumpărat și ceva de crăpat: o pâine, un baton de parizer, o sticlă cu lapte. Mănânci, urci în tren și... pleci în pizda mă-ti, animalule! Auzi? Pleci unde a înțărcat mutul iapa, să nu mai aud de tine! Hai, marș în pizda mă-ti! 73. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-și picioarele și întunericul se desfăcea precum un somn într-o cochile de melc dezafectată. I-a fost frig. Foamea, la început, s-a întâmplat ca o revoltă a sângelui. Tot mai fluidă era curgerea între două posibile felii de pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat În uleiul fier binte, spumegos, prin jgheabul din jurul teascului. CÎnd au demolat moara ca să mute presa mai la oraș, toți băieții eram acolo. Eu Îi strînsesem. Aflînd cel dintîi vestea, Îi striga sem din fugă pe la porți pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cocos teaua voastră!“ Și astfel am Înțeles eu că Partidul, al cărui nume Îmi mai zumzăia uneori pe la urechi, era ceva tare de tot, de la oraș, care avea puterea de a dărîma mori, ca noi să nu ne mai muiem pîinea În ulei Înspumat, și cutezanța de a-i trage trei șuturi În cur lui Vilmoș pentru că țiganul nu fugise odată cu noi și mai fluierase de vreo cîteva ori. Iar Vilmoș unde să se ducă? S-a retras și el peste
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ia zi, mă, s-audă tovarășii ce mi-ai spus și mie afară! — Bíró úr, făcu pilotul, dacă dus Radule cu sanie, nu dai și la Vilmoș egy pohár bort? Nu i-a dat. L-a Îndopat mai Întîi cu pîine și slănină, abia apoi i-a turnat un pahar. Îmi dăduse și mie. Era ușor dulce, pișca la limbă și, mai ales, avea o culoare frumoasă, un apus de soare mai supărat. Nu din damigeană ne-a fost turnat vinul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să ajungă la acea Încruntare ca de apus de soare. — Nagyon frig afară, făcea Vilmoș. Atunci stai aici și cîntă ceva, Îl Îndemnă taică-meu. — Asta nem szabad la mine! Aduc tata! — Mă, pînă vine tătîne-tău, cum mulțumești tu pentru pîine și vin? Și-l Învăță cum să zică: — Éljen a Román Munkás Párt! striga vesel Vilmoș, éljen! Într-o vară, pe la sfîrșitul studenției, am dat pe la Ră tești. Cu băieții care nu luaseră Încă drumul Germaniei Federale, ne-am regăsit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cerga deasupra și cu picioarele obligatoriu spre centrul barăcii. De gătit, aveau să-și gătească singuri la cazan pe seama a ceea ce li se va pune la Îndemînă: cartofi, fasole, alte legume, făină de porumb, slănină uneori, oase. Vor căpăta și pîine bine drămuită, În funcție de cum se vor strădui să muncească. — Ăștia-s meșterii voștri, ascultați-i ca pe Dumnezeu. De raportul lor la comandament depinde soarta voastră. Aveți datoria... Ați Înțeles? — Înțeles. — Are, a lófaszba, de pus careva vreo Întrebare? Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
celorlalți călători, cînd trenul s-a pus În sfîrșit În mișcare. Vagonul lui, Împins și tras de colo colo, fusese strecurat Într-o garnitură care, iată, se aș ter nea la drum. Neamțul a scos din raniță o bucată de pîine și două mere și i le-a Întins: — Trebuie să-ți fie tare foame, ia și mănîncă, i-a spus el ungurește. Cum, s-a minunat prizonierul, nu sînteți german? — Ce importanță mai are În vremurile astea ce limbă vorbim
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
japoneză de automobile În condițiile crizei petrolului, felicitîndu-i că și-au luat un Subaru care, evident, consuma mai puțin combustibil. Mă aprobau fără comentarii. N-am apucat să aflu nici cu ce se ndeletniceau, din ce și unde-și cîștigau pîinea, cînd și unde s-au cunoscut, cum e nunta la ei, iar a lor cum s-a petrecut... Au fost informați În schimb insistent că eu studențesc la București. Edna a Îndrăznit, În context, să se intereseze de hoteluri rezonabile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
carantină. Abia următoarele operațiuni de coloni zare, mai bine organizate, au izbutit. Șvabii Înșiși spu neau mai tîrziu că prima generație de coloniști a avut parte de Tod (moarte), a doua de Not (mizerie) și abia a treia de Brot (pîine). Contele Károlyi, obișnuit cu confruntările ma jore, nici de data asta nu a dezarmat. „Neamțul e ca salcia - avea să afirme peste mai bine de două veacuri Aleksandr Soljeni țîn -, unde-l pui, prinde rădăcini.“ Inima contelui, la vremea aceea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În Ardud și prima În ordine cronologică. — Credeți că, dacă era s-ajungă papă..., Îndrăzni un localnic. — Dărîmați-o, arătă nervos udemeristul către statuie, dați-o jos mîine. Baszom!... Numai că pe trotuar trecea și tanti Luci, În plasă cu două pîini, o litără de pălincă, o tablă de slană și o sticluță cu mir luat de la altă biserică. Nu se putu abține să nu se bage-n vorbă: Nu-i frumos, domnu’, a scăpa vorbe așa spurcate lîngă sfînta biserică, nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe unei femei și rugînd-o să-i pună la uscat În cuptorul golit de pîine foile de tutun și hainele ude. Apoi, nană, io gîndesc că dumneta ai călcat, Doamne feri, Într-o urmă blăstămată de strîgă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe unei femei și rugînd-o să-i pună la uscat În cuptorul golit de pîine foile de tutun și hainele ude. Apoi, nană, io gîndesc că dumneta ai călcat, Doamne feri, Într-o urmă blăstămată de strîgă, i-a spus gazda după ce a ascultat istorisirea călătoarei. — Zău, nănucă dragă, doară n-am fost pățîtă una
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
drept așe ai pățît că, ia, fă bine și șezi aci la căl dură, lîngă cuptor, că ți-oi spune ce mi s-o arătat odată și mie!... Și-i povesti cum Într-o dimineață, tot așa, Înainte de a scoate pîinea din cuptor, făcuse șapte plăcinte mari, fără umplutură, să aibă bărbatul de pus din ele În straiță Înainte de a scoate ea pîinea, că omul tocmai se gătea s-o pornească la coasă. Plăcintele aburinde stăteau așezate una peste alta Într-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-o arătat odată și mie!... Și-i povesti cum Într-o dimineață, tot așa, Înainte de a scoate pîinea din cuptor, făcuse șapte plăcinte mari, fără umplutură, să aibă bărbatul de pus din ele În straiță Înainte de a scoate ea pîinea, că omul tocmai se gătea s-o pornească la coasă. Plăcintele aburinde stăteau așezate una peste alta Într-un vas Încăpător de lut. CÎnd să iasă În curte, iaca, dă să intre o cățea mare, albă, necunoscută. — Numa’ ce o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pămîntu’ la Ardeal! Nu pleca, Pomeanule, Îi spunea șeful lui, stai aici, Îți găsesc Îndată o casă În CÎmpina ori În Breaza, stai, că o sută de ani de acu’ Încolo lumea va trăi mai mult cu țiței decît cu pîine! — D-apoi, Dumnezeu știe, că io, domn inginer, Îs făcut să fiu cu ce-i deasupra pămîntului, nu cu ce-i sub el! Au fost Împroprietăriți și Pomenii În satul lor, În 1924, au mai cumpărat cîte ceva din cîștigurile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
da’ după ce-i găta, ce-i face? Nimeni nu mă luase pînă atunci așa, din scurt și de-a dreptul, cu privire la ce-aș fi În stare să fac În viață, din ce-aș putea, cum se zice, să-mi cîștig pîinea. Să vezi, vreau să merg la facultate... — Bine, bine, nu de carte te-ntreb io... Ce-i ști a face după atîta școală? Că pă carte, dacă ai cine să te țină, poți a sta și o sută de ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai cu seamă cele cu Înțelesuri tehnice, Încă nu-i deveniseră străine. Țeava, de pildă, era „țavă“, dar cea prin care venea gazul metan se chema „paip de ghez“. Coșului Îi spunea, ca toți ai locului, „coșarcă“, dar cel de pîine, de așezat pe masă, era „besket de pită“. Își amintea de cartea americană de identitate, descriind-o ca pe o bucată mare de carton cu poza ei color și cu slove englezești dedesubt despre care vorbea (termenul e pe toate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]