3,713 matches
-
arăta ca o combinație între un star rock și un contabil sau ca un manechin coborât dintr-o reclamă de pe Fifth Avenue. Părea puțin probabil ca Sally, ca o vagaboandă ce era, să aibă prieteni în industria modei. Dar surprizele pândesc la tot pasul. —Versace? a spus ea indicând cu un gest al capului costumul tipului. Când venea vorba de designeri, Alice nu mai era foarte sigură pe ea, dar era dispusă să încerce. Tipul și-a dezvelit dinții. —Scope. —Scope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frecat la ochi. Spiritul de familie de la creșă se evaporase, iar acum bărbatul se simțea epuizat și nenorocit. Teama de separare a lui Theo era un coșmar, scoțând astfel la lumină sentimentul de vină și, în general, de incompetență, care pândea sub suprafața formată din tentativele de comportament parental. Unde greșea? Hugo își dorea s-o poată întreba pe Alice. Oare nu era în stare să născocească nici o metodă prin care s-o poată revedea? Erau atâtea lucruri pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a oprit din mers. Nu era vorba de o nouă Alice dezaprobatoare. Motivul era un sunet straniu, destul de gros, care semăna cu un mârâit. Dar așa ceva era imposibil. În casă nu era nimeni. Abia atunci Hugo a văzut câinele care pândea în întunericul din colțul cu șemineul. Blana de un alb-cenușiu se pierdea în culoarea deschisă a pereților. De asta nu-l observase mai devreme. Hugo a văzut că animalul era mic de statură, dar arăta teribil de feroce; bărbatul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care rațiunea lui nu mai credea. Durerea si singurătatea din sufletul lui, crescând, îi înghițeau toată gândirea... Sufletul îi era secătuit... Nu mai găsea calea pe care să se cațere spre lumină. Își alungă din minte aceste gânduri bolnăvicioase, care pândesc sufletele slăbite. Se sculă din pat si încearcă să meargă prin cameră, dar picioarele nu-l țineau... Tremura de febră. Se sculă din nou. Și, totuși nu se lasă pradă bolii. Luptă cu boala nu vroia să se lase doborât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Pentru a le ști, înseamnă a te purta prin toate cotloanele minții lui, ca să-ți povestească viața lor. Se lumina de ziuă. Prin fereastră se strecurau zorile. Lacrimile îi curgeau liniștite pe fața-i îmbătrânită. Fulgerat de o presimțire rea, pândea zorile. ”- Facă-se Voia lui Dumnezeu!” Se rugă el în gând și o frică cumplită se innămoli în ochii lui. În minte îi reveniră cuvintele ei... Chiar în fața unor străini, să mă faci de rușine?!. A necăjit-o fără să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gând către Dumnezeu. ”- Să mori, să te contopești cu liniște pământului... și, apoi tu însuți să devii pământ, asta vrei?!... îi șopti o voce din lăuntrul lui. Înfricoșat bătrânul alungă acele gânduri negre ca pe ucigătorul surâs al Sirenei... care pândește sufletele slăbite. Se ridică de la fereastră și începu să meargă prin cameră. Se simțea ca bolnav, dar, nu dezarma... nu se lăsa pradă bolii. Lupta cu boala, nu vroia să cedeze. Și , din nou divagări, amintiri și imagini fără șir
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
intelectualitatea, manifestând lașitate, defetism și lichelism, se dă tot mai mult de partea puterii instaurate de ocupantul păgân, Ionel Golea, Împreună cu fratele său Traian și cu o rudă a lor, se refugiază În Occident. Ajunge, Întâi, În Iugoslavia, unde-i pândit de nenumărate primejdii, apoi trece În Italia, mai apoi În Austria și, În cele din urmă, În Germania. În Germania se pregătește temeinic soldățește ca să lupte cu arme de foc pentru eliberarea țării sale de sub robia impusă de un ocupant
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu viață, Încă teafăr, din atâtea Încercări și situații grele, adeseori dând mâna cu moartea (...) Cum vor putea Înțelege necredincioșii că nu puterile mele fizice, inteligența sau alte mijloace materiale m-au scăpat de la moartea aproape sigură ce m-a pândit cu ocazia atâtor situații grele prin care am trecut până acum, care depășeau cu mult posibilitățile mele de rezistență și de rezolvare.” (pagina 276) Autorul trebuie să se mândrească În cel mai Înalt grad că prefața cărții sale a fost
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Talente În Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și Îi Trebuie Bani de lapte Praf și de Scutece, pe Câinii Vagabonzi de la mătușă-mea de la Bloc, care te Pândesc și Îți mușcă Turul Pantalonilor În care Faci pe Tine de Frică, pe Hoțul de Buzunare din Tramvaiul 16, a cărui Gură e Noaptea și ai cărui Dinți de Aur Sunt Stelele, pe Femeiușca Drăguță, Veselă și isteață, cu Fustă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva În capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac În Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii, aproape trecute, care răs- pândeau un parfum intens. — Nu puciai să faci apa o țâră mai caldă, tu, marilenă ? spuse bătrânul. — E numai bună cum e ! spuse femeia pe un ton blând și Împăciuitor. — Așa mi-o intrat un frig În oase ! spuse bătrânul. m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Talente în Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și îi Trebuie Bani de lapte Praf și de Scutece, pe Câinii Vagabonzi de la mătușă-mea de la Bloc, care te Pândesc și îți mușcă Turul Pantalonilor în care Faci pe Tine de Frică, pe Hoțul de Buzunare din Tramvaiul 16, a cărui Gură e Noaptea și ai cărui Dinți de Aur Sunt Stelele, pe Femeiușca Drăguță, Veselă și isteață, cu Fustă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stresului e atît de importantă pentru noi toți, Încît niciodată nu va fi o pierdere de timp dacă vei mai auzi sau vei mai citi, deoarece stresul a devenit un dușman perfid pentru fiecare dintre noi, un dușman care ne pîndește slăbiciunea, ca să ne atace. Nu-l cunoaștem, dar Îl simțim. Încercăm să-l evităm, dar el ne apare mereu În cale. Oricît am vrea, nu-l putem ocoli, deci sîntem practic nevoiți să-l suportăm și să Încercăm să rezistăm
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
există teamă, totul e desfrîu, plăcere! Va veni pîrjol, ia aminte! Așa Îi spunea, tot mai des, Antonia, bunica dinspre tată, parcă tot vroia să se Întîmple așa. O apuca dintr-odată, Thomas trecea cu vederea asta, Antonia era, probabil, pîndită de pierderea judecății, bătrînii o sfîrșeau, uneori, rău. Antonia era, În rest, Întreagă la minte, blîndă, vioaie. Dacă izbucnirile ei nu veneau de la Dumnezeu, porneau, atunci, de la diavol ; Antonia spunea că nu știa de unde, chiar se rușina puțin apoi. Ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la glezne și avea să se tot afunde, chiar În zilele următoare: va suna la Salonic, va spune că este un ziarist care vrea să facă un reportaj despre... Nu. Va merge acolo pentru o săptămînă, va localiza familia, va pîndi dintr-o cafenea de peste drum, poate era vreuna, apariția fiului sau fiicei, nu știa sexul, Înfățișarea acelui urmaș; o nebunie; Își va lăsa, o vreme, baltă treburile la Copenhaga, va minți În stînga și-n dreapta, bunicii Îi va spune
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și, mai ales, nu se străduise să sucească mintea femeilor; el culesese, cîmpia era plină, dealurile. Floră spontană; culturile, tot mai restrînse, erau doar pentru cei dornici să aleagă de acolo o femeie plantă, ferită cu grijă de relele ce pîndeau dincolo de răzor, pe care, apoi, să o sădească Încrezători În ghiveciul strîmt al căsniciei. Femeia-floare era tot mai mult Înlocuită cu femeia-buruiană - tot culesese, fără nici o strădanie, Thomas; bălării de leac; chiar Îl vindecaseră; se dovediseră femei potrivite lui și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
gîndea, l-ar fi atins, cînd, la despărțire, și ar fi strîns mîinile. Thomas nu făcuse drumul degeaba, ar fi trebuit să fie bucuros; nu era. Niciodată nu se simțise atît de lipsit de rost. Singur, Într-o țară străină, pîndind la colțuri de stradă ori de la ferestrele barurilor, din fața hotelului sau din holul acestuia, unde zăbovea Îndelung, făcîndu-se că se uită pe ziare, dar cu privirea mai mult spre drum. Numai și numai pentru a-și oferi, infim, ceva din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doamnei Bordaz să fie întredeschisă. Doamna Bordaz nu pleacă niciodată lăsînd ușa întredeschisă. este efectiv bizar că doamna Bordaz a lăsat ușa întredeschisă. Doamna Bordaz nu a dat niciodată semne de senilitate. Și nici nu are obiceiul de a-și pîndi locatarii. atunci ? X se apropie și sună. niciun răspuns. Bate la ușă. niciun răspuns. mai sună o dată deși presimte că nici de data aceasta nu va obține nimic. Dacă doamna Bordaz ar fi înăuntru, canișul ei, Pexy, și-ar fi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu s-a întîmplat nimic. Ce putea să se întîmple ? „Poate că nu e decît o farsă”, spune ea. Bineînțeles că e o farsă, în orice caz povestea are aerul unei farse. „Poate că ei sunt ascunși undeva și te pîndesc. Vor să se amuze de reacțiile tale, vor să te vadă speriat, panicat.” ei bine, X nu are de gînd să se lase înfricoșat. „Cu siguranță că spre seară vor ieși din ascunzători.” Bineînțeles că spre seară vor ieși din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar și așa trebuia să fie prudent, ca nu cumva Marina, dereticând odăile, s-o arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii Otiliei, ușa trântită, pârâitul patului, în care se aruncase spre a se odihni puțin. Felix își comprimă palpitațiile grozave ale inimii. - Felix, se auzi strigătul fetei de alături, Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o noapte paradisiacă, însă în zilele următoare, insatisfacția îl cuprinse din nou. Otilia era familiară ca întotdeauna, primea cu aceeași bucurie pe Pascalopol, nu se schimbase în fond nimic. Începu să se îndoiască de seriozitatea mărturisirii Otiliei, vru explicații. O pândi într-o seară târziu, până după miezul nopții, când ea se sui în odaia ei și, după o jumătate de ceas de îndoială, îi bătu în ușă, strigând ușor:,,Otilia!" - Ce vrei? se auzi glasul fetei în șoaptă, după ușă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voit să pun de-acum această gravă chestiune. Nici domnișoara Otilia nu știe bine. Fapt este că avem nevoie unul de altul și că ne înțelegem. Poate că domnișoara Otilia trece numai printr-o criză (asta este primejdia care ne pândește pe noi, oamenii în vîrstă) și-și închipuie că te iubește (nu vreau să te jignesc), poate că te iubește cu adevărat, ceea ce n-ar fi de mirare. Ești un tânăr de ispravă, frumos, inteligent. Dar a vă căsători acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
l-a atras în casă cu familia ei și l-au strâns cu ușa. - Mă rog, mă rog, insistă Stănică, să ne lămurim. Membriifamiliei, care au intrat în odaie, v-au găsit așa din întîmplare, sau ai avut impresia că pândesc de mult momentul ăsta? Te-au amenințat, ți-au intimidat conștiința? - Mi-au spus, ocoli Titi punctul penibil, că sunt major și pot să fac ce vreau, dacă nu vrea mama. G. Călinescu - Așa, zise atinsă Aglae, dar cu reproșul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chit că apoi voi da divorț. Dar Stănică nu e serios, și apoi nu mi-aș ierta să fac să sufere o biată femeie. Ticăloși sunt bărbații, canalii! Georgeta stărui ca Felix să se ducă acasă, spre a nu fi pândit de Stănică, și, spre mai multă siguranță, îl duse în biroul lui Iorgu, unde moș Costache, foarte mulțumit, mânca alune dintr-o farfurie plină vârf. Iorgu părea în culmea satisfacției și arunca lui Felix priviri recunoscătoare. Cei doi plecară, însoțiți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că mă pricep. Felix se strecură pe ușă cu ochii în tavan, ca să dovedească bătrânului că nu vede nimic. Pe dată ce ieși, auzi cheia răsucindu-se în broască. Ieșit în stradă, întoarse instinctiv privirea și văzu că moș Costache pândea la fereastră să vadă dacă a plecat. Bătrânul îi făcu un semn de adio cu mâna, ca să fie sigur că pleacă. - Imprudent bătrân, își zise Felix, dacă află Stănică, eun om mort. Stănică nu află, dar extraordinarul lui simț pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să declare supărat că "n-are nimic", însă Iorgu se afla în fața lui ca cea mai bună dovadă că primise bani. Se mulțumi să glumească: - Când ești tânăr, n-ai bani, și când ești bătrân, dacă i-ai strâns, te pândesc rudele! - Asta așa e! aprobă generalul. De aceea eu am hotărîtsă-i cheltuiesc cu tinerețea. Zicând acestea, strânse de braț pe Georgeta și pe Felix, dar mai mult pe cea dintâi. - Mon général, prinse ocazia Georgeta, când îmi cumperi o blană
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]