8,628 matches
-
bine și la greu. Când a-nflorit frumoasă , pură și divină ... Citește mai mult Acum mulți ani , în vremuri de demult ,De care lumea a uitat să-și amintească ,Iubirea a făcut peste pamantUn drum spre cer , ca îngeri să pășească .Din cerul lor au coborât , purtând cu ei , În semn etern de dragoste divinaPocal de aur , magic , de la zeiSa ierte lumea rea de orice vină .Ei magicul pocal ușor l-au asezatPe-o stâncă albă , în mijloc des de mareSi
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
în suflet scut credintaSi nu știi ce vă urma.Viata e un fir subțire... XXI. DORINȚA, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017. Mi-e teamă să las tăcerea sa-nchida Drumul pe care pășim astăzi noi Mi-e teamă să râd,mi-e teamă să zbori Si-amarnic să simt singurătatea în doi ! Mi-e frică de noapte,mi-e frică de zi Când cad peste noi reci și nebune Mi-e teamă să
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
cu speranța , sa-ncepem alt drum Să fim două stele născute din scrum Să ardem la poarta iubirii cu dor Să fim două inimi,valsând pe un nor ! Citește mai mult Mi-e teamă să las tăcerea sa-nchidaDrumul pe care pășim astăzi noiMi-e teamă să râd,mi-e teamă să zboriSi-amarnic să simt singurătatea în doi ! Mi-e frică de noapte,mi-e frică de ziCând cad peste noi reci și nebuneMi-e teamă să conjug verbul a fiCand aici sunt doar
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
rămas obiceiul că în 5 decembrie (ajunul praznicului), celor neascultători să li se dea o joarda în semn de avertisment. Fie că prin ale sale sfinte milostiviri, din sfântă să pildă să se inspire fiecare dintre noi cei care am pășit pe calea către mântuirea cea veșnică! Fie că viața fiecăruia dintre noi să se îmbogățească în fiecare zi cu acele bune făptuiri care atrag privirea Tatălui Ceresc, care alcătuiesc podoaba vieții omenești! Aceste fapte bune ne vor aduce și nouă
SFÂNTUL NICOLAE ÎN TRADIȚIA CREȘTINĂ ȘI ÎN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368707_a_370036]
-
bucurie. Întreaga carte e plină de învățături, de dorința de a împărtăși tuturor descoperirea adevăratului sens al vietii care este IUBIREA. „Prin tot ceea ce sunt, doresc să transmit bucuria, cu dragoste multă să dăruiesc fericirea, lumină să împrăștii pe unde pășesc...Gingășia, mângâierea, pacea, mângâierea universului o caut, să o dăruiesc, mă ridic pe aripa gândului...cu ochii sufletului văd în tăcere durerea peste tot.” , sau “Simt că-ți cunosc inima, omule minunat, acesta este răspunsul din sufletul meu, din visele
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
râde râsul, Și dacă cerul s-ar topi din noi Și dacă lacrimile toate ar vindeca cuvântul din noi doi, Și dacă îmbrățișarea ta ar fi o candelă aprinsă, Mereu aș fi lumină ce m-ar veghea din umbra Ta. Pășești la poarta trecerii dintre cei vii și cei morți Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci și nu porți, Pe drumul pe care tu acuma îl socoți. Decât iubirea care vecinic te va lumina
POARTA PRIN CARE TRECEM de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368760_a_370089]
-
chiar titlul sugerează - „Tainicele cărări ale iubirii” - romanul domnului Marian MALCIU ne conduce prin lecturare într-o incursiune realistă, printr-un labirint al vieții, determinându-ne, legați la ochi, precum protagoniștii copertei ce îmbracă această poveste, alături de Iustin Dobrescu, să pășim pe urmele trecutului, să descoperim calea spre adevăr, întâi printre umbre, apoi spre lumină, printre vestigii romantice pierdute cândva și regăsite, spre viață, spre fericire. Deznodământul final este, în acest fel, Iubirea. Voi cita dedicația de pe cartea primită, în dar
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
mândre de la poalele Apusenilor se îndreaptă cu fețele înroșite de ger spre intrare, pentru că la Huedin azi e mare sărbătoare: elevii școlilor din zonă au venit să colinde, așa cum e tradiția aici, în inima Ardealului istoric, în preajma sărbătorilor de iarnă. Pășesc cu emoție alături de grupul de copii și profesori de la Școala din satul Rogojel, comuna Săcuieu, pe care-i însoțesc la invitația Domnului primar Gheorghe Cuc, încercând să le insuflăm curaj și să le spulberăm emoțiile firești ale debutului pe scenă
COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363598_a_364927]
-
starea letargică în care se cufundase. Nu-i venea să creadă. În fața ochilor era chiar fotografia părinților lui, mare cât un afiș, iar deasupra stătea scris: “Expozitie de artă fotografică - Henri Miller”. - Incredibil! Aceștia sunt chiar părinții mei..., murmură emoționat. Păși cu încredere în sala mare și se îndreptă spre un domn care vorbea unui grup de persoane. - Reușită fotografia din vitrină..., întrerupse el cu glas tare discuția înflăcărată. Cei prezenți își întoarseră privirile spre locul de unde se auzise vocea. - Mulțumim
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
lacomi aleg guri lătrătoare taie rup sfărâmă risipite păsări se agață de umerii cerului arborele geme îngenunchează se prăbușește ațintește privirea în țipătul unui uliu rotit nu moartea doare ci hainele ei ies dintre salcâmi ca dintr-o casă îndoliată pășesc în urma căruței cu lemne de foc cum aș petrece un mort în urmă o inimă ieșită din cercevea orbita pădurii leagănă atârnat un cuib lacrimă Referință Bibliografică: poem în genunchi / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104, Anul
POEM ÎN GENUNCHI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363690_a_365019]
-
universului e, deci, pământul, iar creatorul lui, Ptolemeu - „învățatul dintre învățați cel mai mare“. Se înțelege că Ptolemeu nu e chiar Ptolemeu, astronomul și matematicianul cunoscut, ci simbolul creațiunii, într-un cuvânt - Poetul... [...] Odată natura și forma pământului hotărâte, poetul pășește pe terenul cunoașterii. Lucrurile se complică, însă, aici, întrucât limbajul poeziei încorporează simboluri, foarte abstracte, cum ar fi Aleph („punctul din care se vede sensul întregului, ca și cum / sensul ar fi însuși întregul“), teoria punctelor și a ansamblelor, cu o documentație
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
și să străbată / prin aura lucrurilor. // Acel cuvânt îl visez / care a fost la-nceputul lumilor lumii, / plutind prin întuneric și despărțind / apele de lumină... («Necuvinte» - SOrd, I, 385). Mai înainte de 20 iulie 1969, când primul om - Neil Armstrong - a pășit pe suprafața Lunii, conceptul filosofic / astrofizic de antimaterie era un „subiect la modă“, ispitind, inspirând, dezlănțuind „cu superbie“ imaginația poetului, desigur, și în „sculpturalitatea“ unor «Antimaterii învinse»: Începu șirul exploziilor. De obicei / exploda o tâmplă. / Se vedea o lumină tăioasă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
ținuta cu coada ochiului, își dădu seama că nu avea cum o femeie matură, elegantă, charismatică, să-și bată joc de ei într-un asemenea hal. Ceva trebuia să fie... Cara se întoarse la masă râzând cu toată gura și pășind aproape dansând. - Ești nebună!, o dojeni Mitch bine dispus. - Știu. Uite, de-aia mă iubești tu pe mine. Nu-i așa, Mitch? - Binențeles, darling. Nici bine nu terminară discuția, că tinerii cântăreți de pe scenă, terminându-și numărul, se apropiară sfios
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
-i vine să leșine, i se întorcea stomacul pe dos. Repetă la nesfârșit repertoriul, cu ochii închiși sau deschiși, în gând, cu glas tare, acasă sau pe stradă. Seara se instală în culise și așteptă cu sufletul la gură. Când păși pe scena aceea imensă îi tremurau picioarele, tremura cu totul. Începu să cânte timid, apoi din ce în ce mai cu forță, până când sala îl încurajă. La început câte puțin, apoi din ce în ce mai hotărât. Acesta era începutul, acesta era drumul către succes, așa cum îi promisese
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
privit mirată, încercând parcă să ghicească cu o clipă mai devreme despre ce poveste va fi vorba. Un timp am tăcut, să mă adun. Priveam în lungul aleii iluminate de lămpile solare, de parcă aș fi așteptat să văd pe cineva pășind pe ea, venind spre noi. - Cu mama mea, cât a trăit, am avut o relație specială, Dumnezeu s-o ierte! am început eu povestea. De multe ori nu aveam nevoie să folosim cuvinte spre a comunica. Ne priveam unul pe
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
să o vadă. Era, însă, prea departe... Se consolă însă cu o îmbrățișare în gând și cu amprenta zâmbetului ei pe care il lașase agățat de ușă de la intrare. Cu urma pașilor ei care îl ardeau de fiecare data cand pășea pe parchetul trist și singuratic. Era atât de singur... Noaptea când se ducea la somn, o caută în pat, dar nu o mai găsea ... Se întorcea singur pe partea cealaltă, însă, știa că, undeva departe, ea se întorcea odată cu el
DOR de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363763_a_365092]
-
va trece, privirea arde în focuri, rostindu-i jurăminți, îmbrățișând doar taina ochilor săi cuminți. Se înduplecă iubirea, cedând un pas în spate cu inima în piept și brațele-i legate să lase ea pământul ce-o scaldă în lumină, pășind în umbra rece, iubirea fără vină. Rostind încet pășește în umbra ce-o îndrumă: - Tu-mi ești stăpânul nopții, iubirea-ți mă sugrumă, mă lasă fără de mine, nu pot nicicum să lupt, decât în posturi negre, mai bine mânc de
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
îmbrățișând doar taina ochilor săi cuminți. Se înduplecă iubirea, cedând un pas în spate cu inima în piept și brațele-i legate să lase ea pământul ce-o scaldă în lumină, pășind în umbra rece, iubirea fără vină. Rostind încet pășește în umbra ce-o îndrumă: - Tu-mi ești stăpânul nopții, iubirea-ți mă sugrumă, mă lasă fără de mine, nu pot nicicum să lupt, decât în posturi negre, mai bine mânc de frupt. Ema Chiriac - Poetul, aripi de lumină Pasăre cu
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SATUL DIN LACRIMĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului Spre satul fără drum, fără cărare, Spre satul fără porți și fără fum Pășesc acum cuprins de întristare - Din tot ce-a fost, cenușă e și scrum. Pe deal stau moții fără lumânare, Biserica-i ruină, în mijloc de cătun Miroasea liliac și a uitare O roată-mi râde știrbă din margine de drum
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
de tine/înfulecând la patul gol/răbdări prăjite” (“Micul dejun (la pat”), pag. 334). Delia Stăniloiu se îndreaptă cu...mers de felină spre poezia de la capătul poeziei, decojindu-și trăirile într-o manieră vindicativă: “Nu mă mai satur/privindu-te/cum pășești/prin sentimentele mele/stingher/ca un elefant/într-un magazin/de porțelanuri./ Toamna asta/mi-a rămas agățată/de visul/făcut uitat/odată cu primii zori”. Nicoleta Stăvărache, ca și Iuliana Linte, alunecă în panta striată a textelor de muzică ușoară
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
dintre ei realizând printr-un exercițiu de imaginație, certamente inactivă dincolo de speranță, cât de benefic ar fi fost dacă ar fi optat să candideze la Bacău, nu la București! Un primar este pentru oricare așezare mâna, inima, ochii, urechile oricui pășește hotarul ei. Mergeți într-o vizită și vedeți că cine deschide, fie vă îmbie, fie vă strânge grămadă inima, vă sperie și vă izgonește. În ce o privește pe Gabriela Firea, dacă ea este cea care deschide, chiar de-ar
UN CALCUL AL SUCCESULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364753_a_366082]
-
Motto: Casa-i descărnată, Se-nclină și plânge, Sub aripi zbătânde Cerul mi se frânge. Te uită cum mai doarme paznicul de noapte, De stele răzlețe a priponit zăvozii săi, Pe cer plutesc bucăți din colț de Lună sparte, Putem păși acum tăcut prin viață înapoi. O stea sinucigașă taie sfânta zare, Și raza ei de gheață în piept mi se răsfrânge O veste răscolește Marea Întristare Și o vremelnicie îmi fermentează-n sânge. E-o rană albăstrie limpede și rece
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
uităm de pasul drept noi rătăcim poteca poverile reptile sug sângele din suflet nu cred că-i înțelept să rătăcim bezmetici la nesfârșit uitând de rostul nostru-n viață de ce-am venit aici mai bine-n rugăciune petale culegând pășind mărunt pe cale cu pas ca de furnici mister-om înțelege când om pleca la cer și-om fi și noi o floare în mâna grea de Tată ne va iubi cu milă speranțele nu pier când îți dorești o soartă
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
noroioși. După ce paznicul ne-a deschis o așa zisă poartă, abia când am trecut dincolo de gard a început să se arate adevăratul peisaj în care își duceau existența Vulcanii noroioși. Nu, categoric, nu mai văzusem ceva asemănător! Parcă aș fi pășit pe un alt tărâm! În fața ochilor noștri se întindea o platformă imensă, o suprafață cheală de pământ ce avea culoarea norilor groși, purtători de zăpadă, când acoperă cerul pe timp de iarnă. De jur împrejur, cât vedeai cu ochii, străjuiau
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
spuneam: - Gata! Știți proverbul ăla chinezesc? V-am învățat să prindeți pește, nu mai stați cu ciocurile deschise! Evident, nu a fost un moment anume, ci o perioadă de “întinerire”. Am ales totuși vârsta de 55 ani pentru că atunci am pășit pentru prima oară peste granițele țării. Și nu ne-am mai oprit, de atunci în fiecare an facem una sau două excursii, majoritatea peste hotare. Tot în perioada asta mi-am permis primul hobby consumator de timp - literatura. Mai întâi
DESPRE SACRIFICII PĂRINTEŞTI de DAN NOREA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349539_a_350868]