3,151 matches
-
misiune, i se deschide o perspectivă infinită de evadare din natură. Luând ca bază de sprijin arta bizantină, putem vorbi cu o mai sigură orientare despre artă în general. Ideea de imitație, precum am observat, vine din lumea păgână. Lumea păgână nu cunoaște distincția dintre Dumnezeu creatorul și cosmosul creat. Chiar pentru înalta filosofie greacă, cosmosul e socotit etern ca și principiul divin, în politeismul Eladei, principiul divin se confundă cu universul și apare fragmentar în diferitele personificări naturale ale zeităților
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reflexul contingent al frumuseții de dincolo de lume. Creștinul nu adoră lumea ca atare și n-o imită nici în ordinea morală, nici în ordinea estetică. Dacă ar adora-o și dacă ar imita-o pentru ea, ar săvârși un act păgân. Naturalismul modern, din acest punct de vedere, seamănă cu păgânismul antic. După doctrina creștină, a urma natura fie în morală, fie în artă, presupune oricum un fel de idolatrie, un fel de adorare a făpturii, care e mai prejos de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din aceste cazuri, răspunde H. Lusseau, în cartea sa Essai sur la nature de l’Inspiration scripturaire. Mai întâi, concepția inspirației extatice, în tumultul căreia subiectul își pierde cu desăvârșire conștiința, devenind iresponsabil ca un medium spiritist, e de proveniență păgână. Oracolele antice, sibylele, poeții cum îi concepe Platon, profeții cum îi concepe Philon din Alexandria își pierd cu desăvârșire stăpânirea asupra facultăților superioare ale sufletului și devin, prin entuziasmul divin, prin extaz, iresponsabili, iraționali. „în noi, inteligența e alungată de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
eroii istoriei și ai tragediei grecești. Creștini și unul și altul, pe cât de francezi, piesele lor de teatru au ceva în ele artificial și hibrid. Lanson le găsește specific franceze sub togă antică; alții le găsesc profund creștine sub pseudonime păgâne. Guyau zice că „Grecii lui Racine nu sunt greci decât prin data la care sunt plasați și care rămâne adesea o simplă etichetă, un simplu cifru, fără să ne facă să vedem Grecia de altădată”. Iar Charly Clerc e ceva
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cealaltă. Personajele ei, purtând nume antice, vorbeau și se mișcau în felul francez”(Clarly Clerc: Le genie du Paganisme, p. 273 ). Fie că e vorba de virtuți franceze cu pseudonime grecești, fie că e vorba de virtuți creștine cu pseudonime păgâne, drama clasică franceză e lipsită de verosimilitate, e artificială și penibil de hibridă. Ea constituie un model de cum nu trebuie utilizat trecutul în artă. Și nimeni n-o urmează, cu toate că, în virtutea inerției comode, e dată ca exemplu în toate școlile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la începuturile sale literare cu un teism foarte superficial, nu lipsesc, firește, Citera, Lesbosul și Corintul, nume de sonorități languroase, luate din retorica poesiei franceze. Dar reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără nota decadentă, e Duiliu Zamfirescu, poetul Imnurilor păgâne. Titlul spune prea mult față de luminoasele și cadentatele evocări ale Italiei romane și ale Greciei clasice. E o păgânătate mai mult peisagistă. când galantă și glumeață, când senzuală; oricum însă, a unui suflet sănătos și bărbătesc. O singură dată poetul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în Duh și de îndumnezeire a ei. Ceea ce numim inspirație naturală e în legătură cu prezența de imensitate, idee pe care o cunoaștem în alt aspect sub numele de Logosul seminal al lucrurilor, prin care Justin Filosoful își explica similitudinile dintre cugetarea păgână și adevărul creștin, similitudini fragmentare și nedesăvârșite, dar nu mai puțin reale. Ceea ce numim inspirație supranaturală se leagă de prezența harică a lui Dumnezeu în suflet. Știm de asemenea că nu există numai aceste două moduri de a lucra, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui. Genialitatea apare în aria universal omenească, inclusiv cea creștină; sfințenia, dimpotrivă, are o arie istorică mult mai restrânsă, fiindcă e numai aria creștină. A confunda, din acest punct de vedere, genialitatea cu sfințenia, înseamnă a contopi creștinismul cu lumea păgână într-o primejdioasă indistincție, care ar anula însuși rostul venirii Mântuitorului pe pământ. Dacă sfântul stă pe picior de egalitate cu geniul, atunci Homer e totuna cu Ioan Damaschin, iar Grigore de Nazianz totuna cu Calidassa, dramaturgul hindus, ideea de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceleași mijloace ca și geniul profan. Nimic nu i se adaugă din punct de vedere al forței tehnice, în afară de directiva spirituală precisă și de semnificația creștină a operei. Adevărul acesta reiese clar nu numai din comparația geniilor creștine cu geniile păgâne sau profane, ci din însăși judecata creștină. În Erminia de pictură bizantină, tradusă de Macarie, citim în prefață că zugravii „sunt împodobiți cu darurile firii”, ceea ce înseamnă că, pentru modul cel mai creștin de a înțelege lucrurile, geniul e un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-se în același timp de armonia suverană, rezultată din aceste influențe. Pentru a reliefa și mai mult miracolul acestei fuziuni organice realizate de arta bizantină, să ne amintim că toate aceste popoare cu artele lor făcuseră parte din Imperiul Roman păgân: Roma le adunase zeii de pretutindeni; și totuși nu s-a născut atunci nici un stil de artă, care să le absoarbă în unitatea lui. în fața acestor fapte, rezistă oare ipoteza unui inconștient abisal, care să fi topit în cuptorul lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
estetică a acestei viziuni a cosmosului spiritualizat? Și ce este oare stilul bizantin decât modelarea în formele acestei arte a contururilor făpturii transfigurate? Născută în epoca imperială a creștinismului, arta bizantină, spuneam adineaori, reprezintă un triumf. Trimful Bisericii asupra stăpânirii păgâne și mai mult decât atât: triumful cosmosului transfigurat prin Iisus Hristos. Arta bizantină e astfel indisolubil legată de dogma Bisericii ortodoxe și nici nu se poate concepe în afară de ea. Epoca ei de formație coincide perfect cu epoca de formulare a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
În ea stă toată taina unității și a perenității acestui stil. Cum altfel s-ar putea lămuri faptul că același conglomerat eterogen de elemente artistice ale popoarelor din imperiul roman n-a izbutit totuși să dea un stil unitar lumii păgâne? Și cum s-a făurit ca prin miracol acest stil sub imperiul creștinismului? în cazul întâi, fiindcă nu exista această unitate dogmatică; în cazul al doilea, fiindcă această unitate dogmatică existând, ea a devenit focarul sub puterea căruia elementele eterogene
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de animism și celelalte forme degenerate de religie, cred într-o ființă supremă, spirituală și veșnică, în care văd pe tatăl ceresc al omului. Acest monoteism primordial ne îngăduie să afirmăm, împotriva teoriilor evoluționiste, ideea degenerării formelor religioase la popoarele păgâne, de la teismul pur al revelației originare la polimorfismul panteist al zeităților identificate în creaturi, în lumina acestei idei, fenomenul henoteismului sau al cathenoteismului observat în religiile naturale superioare, ale Indiei, ale asiro babilonienilor, ale egiptenilor, grecilor și romanilor, nu apare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cristalizare embrionară a monoteismului, socotit ca ulterior, ci ca o supraviețuire în politeismul degenerat a ideii Dumnezeului unic de la început. De această idee comună a unui Dumnezeu suprem, autor al lumii și al omului, e strâns legată ideea paradisului. Popoarele păgâne, cum observă istoricii religiilor, n-au putut concepe producerea lumii și a omului în sensul creației mozaic-creștine, ci ca o naștere din Dumnezeu, prin analogie cu generația biologică. În gândirea păgână, semizeii și eroii mitologici reprezintă astfel generații intermediare între
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și al omului, e strâns legată ideea paradisului. Popoarele păgâne, cum observă istoricii religiilor, n-au putut concepe producerea lumii și a omului în sensul creației mozaic-creștine, ci ca o naștere din Dumnezeu, prin analogie cu generația biologică. În gândirea păgână, semizeii și eroii mitologici reprezintă astfel generații intermediare între divinitate și oamenii muritori. Indiferent însă de felul cum e imaginată proveniența omului, ideea paradisului, adică a unei stări fericite de comunitate și de armonie a omului cu divinitatea, e comună
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apele de cleștar cu nămolul lui, pentru a se întoarce în cele din urmă, punficat, să se reverse în același ocean din care a pornit. Dacă conștiința religioasă a păcatului apare mai mult sau mai puțin limpede sub regimul mitologiei păgâne, în schimb suferința din lume e atât de adânc simțită de ființa omenească de pretutindeni și de oricând încât, chiar dacă paradisul n-ar fi o amintire divină și o nădejde eshatologică, nefericirea și groaza morții ar fi dat bici imaginației
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adânc, în această nostalgie paradisiacă. Ele sunt imagini și simboluri ale ordinii eterne, la care aderă instinctiv, prin natura lui nemuritoare, spiritul omenesc. Paradisul, atât în semnificația lui creștină cât și în semnificația pe care i-o găsim în religiile păgâne, e un paradis pământesc și un paradis ceresc. Și dacă civilizația are un înțeles material de aplicare a puterii omenești să înfrângă vrăjmășia pământului și să-l stăpânească, ce este oare mai firesc și mai logic decât să vedem în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spiritul elin, Apollo și Atena sunt ocrotitorii frumuseții plăsmuite și poeții antici cer ajutorul muzelor, căci fiecare ramură de artă își are obârșia în bunăvoința celor nouă zâne inspiratoare. Însuși Socrate își atribuie înțelepciunea realistă unui daimonion suprafiresc. În cultura păgână, acesta e felul mitologic de a concepe modul teandric al colaborării dintre om și puterea supranaturală. în creștinism, domină aceeași credință, desfășurată însă pe alt plan. Poeții și artiștii creștini imploră ajutorul lui Iisus Hristos și al Maicii Domnului, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
săvârșesc un înalt lucru duhovnicesc pentru care se purifică prin asceză și se fortifică prin rugăciune. Chiar atunci când Dante sau Milton invocă muza, e numai un fel de a vorbi tradițional poetic, pentru că în realitate muza lor nu are sens păgân, ci unul pur creștin. Acesta e modul teandric al culturii creștine, la temelia căreia stă permanent o rugăciune de chemare a harului dumnezeiesc. Concepută fie mitologic, fie haric, ideea inspirației implică un plus de puteri adăugate geniului, o depășire a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
credinței ca un triumf final al vieții în nemurire. Aderând la revelație, artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții. Biblia și cultul bisericesc sunt acum izvoarele marilor plăsmuiri, spre deosebire de poemele homerice care ele erau izvoarele credințelor păgâne. Două poeme se ridică în creștinism deasupra tuturor creațiilor similare întrupând nostalgia raiului: Paradisul Pierdut al lui Milton și Divina Comedia a lui Dante. Dacă paradisul se concepe în două feluri: anteistoric, ca început al lumii și postistoric, ca triumf
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bis) Al meu suflet este plin (bis) Bujor Bun ajuns la Voi, voinice si ai codrilor haiduci, cum de codru v-ați lăsat și la oraș ați alergat înspre gazdă când ați venit, nu cumva ați întâlnit o spurcată liftă păgână, ce vă ia pâinea din mână sau niște greci ciocoi ce vă sug sângele din voi? Codrean Zic, zău, căpitane, că n-am întâlnit că dacă-i întâlneam cu moartea-n cale le ieșeam, căci aceste flinte ruginite, pentru capul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
prin locurile aceste. Și ne-or prinde pe toți, curățând codrul de hoți. Bujor N-aveți teamă, măi voinici, cât vom fi și vom lupta cu arma-n mână ne vom apăra, că ăsta va părea a fi român, nu păgân. Vânătorul Bună ziua(seara) mai voinici, dar ce cauți tu aici? Tu, aici, lângă ceată te-ai oprit și te-ai pus pe tălmăcit? Spune-n grabă cine ești, cu ce nume te numești, căci pe loc te nimicesc! Bujor Să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
eu în pază pe lângă el și te tai ca pe-un vițel, spune-n grabă cine ești, cu ce nume te numești, căci pe loc te nimicesc! Bujor Să-ți spun ție cine sunt? Turcul Da. Bujor Cum mai, liftă păgână, îndrăznești să-mi stai în calea mea căci în furia în care mă gesești, capul îmi vine să-ți zdrobesc și cu această suliță a mea să-ți străpung inima. Căpitanul Pentru faptele tale meriți să fii legat și la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
înscrie pe listă. Așa a trebui să facă și Iosif, logodnicul Mariei, și de aceea s-au dus ei amândoi în Vifleem, orășelul din care se trăgea tânărul. Se spune că acolo trăia un păstor bătrân, tare bătrân, de lege păgână, cu numele de Crăciun. Acest păstor avea, Avea, măre, avea, Stâne de oi multe, Multe și cornute Cu lână mițoasă Ca firul de mătasă Și trecea drept om cu vază printre semenii săi din acel oraș. Întâmplarea a făcut ca
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
spre locuința sa. Ajuns acasă, dădu poruncă numaidecât babei Iova să¬i pregătească bucate multe pentru a doua zi, căci era zi de sărbătoare, Ziua cărnurilor. În acea zi va chema la masă să se ospăteze cu el, după obiceiul păgân, multă lume. Îi mai porunci nevestei sale să-i dea să mănânce, că era mort de foame, de parcă n-ar fi mâncat de un an și să-i fiarbă nițică apă la foc, să se spele pe cap, că a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]