2,887 matches
-
sunt de văzut ca o anexă ilustrativă, ci ca o continuare și anticipare grafică a poeziilor. Ele au luat naștere, cu o peniță capabilă de linii foarte fine, dintr-o multitudine de schițe, cu orătănii filigranate împrăștiate de vânt, cu păianjeni coborând în pahare, cu lăcuste ocupând un oraș și fiind totodată hrană pentru profeți. Și o păpușă care privește cruciș și din această cauză nu este lovită de săgeți. Foarfeci care zboară ciripind. Iar țânțarii se transformă în metafore, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată. Sfâșie prelung această despărțire încât camera-mi stingheră mi se transformă-n sicriul dorințelor cu danteluri alese, unde păianjenii au uitat să mai guste din catifeaua undelor. Nu știu dacă ochii mei vor mai putea îndura sfârșitul înnoptărilor peste acest deluzoriu fruct al existenței unde Eu-l din eu se desparte aproape nevăzut de oasele lui rare în acest
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ne cățărăm noi pînă la înălțimea aceea, unde numai vulturii ajung? Ori vrei să cădem cu toții în prăpastie? Ș-apoi, intră și Virgil în discuție, ce-ți închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut descoperi în vocea sa o ușoară neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sîntem noi, alpiniști? Dă-le-ncolo de comori și alte născociri! Nu ți-i de-ajuns c-am văzut toate minunățiile astea?... Las' c-or să vină să caute comorile cei ce se pricep să se urce pe firul de păianjen. Îi spun eu lui Nicanor și n-are rost să ne mai chinuim noi. Hai mai bine jos, să mai prindem cîțiva păstrăvi și să-i punem la afumat. Iar mîine ne întîlnim cu toții acasă la mine și-i mîncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Alex? Alex Hriavu. Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit. Bun la română. Foarte bun. Fost corigent la chimie, fost pămpălău îngrozit de păianjeni, fost utilizator simandicos de verbe și adverbe și cuvinte de șase silabe în fraze construite pe șase etaje, fost posesor de memorie fotografică, fost sâsâit (s-a corectat, l-au dus la logoped și s-a corectat), fost mincinos de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
buzele. Ceva în ea renăștea și prindea viață, ca și cum cineva ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
așteptat o binecuvântare. Mara îi zâmbi drăgăstos și Nela ieși. Înapoi în dormitor, Mara se simți din nou în siguranță. Puse florile în vază și scoica pe noptieră, apoi dădu drumul la televizor. Doamna Aurelia întredeschise ochii. Prin pânza de păianjen de pe ochi, văzu chipul drag al Marei. Când te-ai întors? — În seara asta. — Cum a fost? — Foarte aglomerat. — Ai avut timp frumos? — A fost foarte cald. — Te-ai bronzat? — N-am prea stat la soare. — Mi-ai adus o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase ce se împleteau între ele ca plasele de păianjen. În vis ai tot felul de senzații și Emil se sperie că o să fie înghițit de arbuștii de lângă pat. Voia să facă să înceteze ploaia, însă picăturile continuau să cadă și să se amestece cu alte picături și să formeze
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
labirint straniu. Povestirea se intitulează Abenjacán El Bojarí, mort în labirintul său, fiind însoțită de un motto, un verset din Coran, XXIX, 41: . Versetul spune de fapt că acela care își caută un alt oblăduitor decât pe Dumnezeu este asemeni păianjenului care își face casă din pânza pe care singur o țese. Doar că nimic în această lume nu e mai fragil decât casa păianjenului. Versetul următor are un sunet realmente definitiv: (XXIX, 42). Așa este, iar nimicul poate lua în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spune de fapt că acela care își caută un alt oblăduitor decât pe Dumnezeu este asemeni păianjenului care își face casă din pânza pe care singur o țese. Doar că nimic în această lume nu e mai fragil decât casa păianjenului. Versetul următor are un sunet realmente definitiv: (XXIX, 42). Așa este, iar nimicul poate lua în mintea omului forme seducătoare, precum imaginea acelui labirint ce este văzut ca adăpost sigur. Dar despre ce este vorba în această prealabilă povestire? Doi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
orice labirint ascunde în centru o făptură monstruoasă, precum minotaurul. Poate fi asemeni unui om cu cap de taur, sau invers, asemeni unui taur cu cap de om, cum l-a imaginat Dante. Dar poate fi și în felul unui păianjen. Ceea ce înseamnă că lucrurile ar fi putut decurge exact invers decât sunt povestite: cel care se ascunde își spune rege, însă nu este decât supusul acestuia, care îl jefuiește în pustiu și apoi îl atrage în construcția izolată ca să-l
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ref>. Are dreptate, edificiul care se complică întruna este el însuși o povestire. Iar despre o astfel de povestire, adaugă Unwin, nu poți afirma că este explicabilă sau inexplicabilă. Un analogon mai potrivit al povestirii pare să fie pânza de păianjen. Lectura ei nu se încheie într-un loc sau altul, la o dată sau alta. Nimeni nu ar trebui să-și propună, așadar, să-i afle un sens ultim. În același timp, ni se spune abrupt că . Sentința cade tocmai atunci când
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
până-n temelii. Unii puneau incendiul pe seama părintelui Fadei, care, fiind un pic cam abțiguit, se urcase, În mână cu un sfeșnic, În clopotniță ca să alunge cucuvelele ce se aciuaseră pe acolo și la coborâre dăduse foc la niște pânze de păianjen. Alții aruncau toată vina pe umerii pălimarului Condrat, care, după cum se știe, era un necredincios, luând de atâtea ori numele Domnului În deșert, bătând toaca și trăgând clopotele În dorul lelii, că nu mai știai dacă sună pentru slujbă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe rarii ei vizitatori să tragă cu ochiul spre respectivul loc intim, sortit odihnei trupului și desfătării. Poate că Înseși coșmarurile ce-o bântuiau la fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe mucegăite și pline de păianjeni ce putrezea sub pat... Noaptea demonii căutau murdăria. Unde vedeau un pic de apă sau un loc umed sau un pic de jeg, Își Îmbăiau trupul plin de bube. Tăvălindu-se prin praf și murdărie, ei căutau să simtă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o răchită, și-a coborât picioarele În apă și a adormit. Iar lipitorile i-au supt și ultima picătură de sânge din organism. - Nu uita, dragă Mașa, că eu sunt extraterestru, nu mitropolit. Și nu mi-e frică nici de păianjeni, nici de lipitori. De ce oare Îi amintise oaspetele Mașei de păianjeni? De mică, Mașa avea o frică Îngrozitoare de păianjeni, și de cei cu cruce, și de cei fără. Se vede, Într-adevăr, că oaspetele Îi ghicea gândurile. Căci atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Iar lipitorile i-au supt și ultima picătură de sânge din organism. - Nu uita, dragă Mașa, că eu sunt extraterestru, nu mitropolit. Și nu mi-e frică nici de păianjeni, nici de lipitori. De ce oare Îi amintise oaspetele Mașei de păianjeni? De mică, Mașa avea o frică Îngrozitoare de păianjeni, și de cei cu cruce, și de cei fără. Se vede, Într-adevăr, că oaspetele Îi ghicea gândurile. Căci atunci când vorbea de mitropolit, În fața ochilor Îi apăru un păianjen cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sânge din organism. - Nu uita, dragă Mașa, că eu sunt extraterestru, nu mitropolit. Și nu mi-e frică nici de păianjeni, nici de lipitori. De ce oare Îi amintise oaspetele Mașei de păianjeni? De mică, Mașa avea o frică Îngrozitoare de păianjeni, și de cei cu cruce, și de cei fără. Se vede, Într-adevăr, că oaspetele Îi ghicea gândurile. Căci atunci când vorbea de mitropolit, În fața ochilor Îi apăru un păianjen cu un crucifix negru pe spate. - Ceea ce curge prin venele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașei de păianjeni? De mică, Mașa avea o frică Îngrozitoare de păianjeni, și de cei cu cruce, și de cei fără. Se vede, Într-adevăr, că oaspetele Îi ghicea gândurile. Căci atunci când vorbea de mitropolit, În fața ochilor Îi apăru un păianjen cu un crucifix negru pe spate. - Ceea ce curge prin venele mele nu e chiar sânge, o informă oaspetele. - Dar ce e? - Un fel de fum... Mașa se sperie de-a binelea. Cu un oaspete care vede prin tine ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel de fum... Mașa se sperie de-a binelea. Cu un oaspete care vede prin tine ca prin sită nu e de glumit. În plus, el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de peste drum, se Întreba ce căută capra ei acolo și se repezea să o aducă Înapoi În curte. Însăși casa În care locuise atâția ani devenise pentru ea un simplu pămătuf cu care Încerca să curețe mulțimea de pânze de păianjen ce apăruseră În grajd. Ograda o lua drept un snop de fân și o puse În spinare plecând cu ea la cimitir. „Hei, babulea, o strigase Mașa din urmă, ce faci? Vrei să ne iei și ultima bucățică de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Bostănelul, din cauza capului său enorm, cu tâmplele bombate, și a urechilor ușor clăpăuge, cu vârfurile Înroșite de ger, care fusese uns, după cum bodogănea babulea, din „fragedă pruncie“ ca ajutor de pălimar. Gligori prinsese câte ceva din orânduielile bisericești: ștergea pânzele de păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de praf Sfânta Evanghelie, cântând pe nas un „Doamne miluiește“ lung cât o zi de post, mai ciugulea uneori după terminarea liturghiei din sfântul potir ultimii stropi de undelemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ai vizionarului filantrop. Ca și în aventurile lui Tintin, Haddock și Tournesol către Lună, conspirațiile abundă, iar cei care le cad victimă sunt profeții științei mântuitoare. Angajat în misiunea construcției astronavei, inginerul Legrand se află în miezul unei pânze de păianjen - explozii, răpiri și sabotaje se succedă, în tentativa de a preveni realizarea zborului transoceanic. Mirajul aviației îi cuprinde și pe Jo, Zette și Jocko - salvarea aparatului depinde doar de ei, după cum de ei depinde și împlinirea visului tatălui lor. Miracolul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și teatrul de marionete italiene și de amăgiri al maestrului nebun Rico-Rico, ultimul discipol al neasemuitului Carlo Gozzi. Poveste de spionaj, textul lui Pratt este și o meditație în marginea vitalității iluziei comice. Cain Grosvenoore este atras în plasa de păianjen a rețelei germane de spionaj ascunse în decorurile baroce ale ansamblului de marionete. Secretele aliate sunt trimise dușmanului în acest deghizament rafinat, în aceeași manieră fantastă în care un geniu al memoriei stoca informațiile și le ducea mai departe, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
actorul care se plasează în afara istoriei pe care o scriu națiunile cu sângele națiunilor pe câmpiile din Flandra sau la Capo retto. Țesând o intrigă în care cei doi frați Ritter, ofițeri austrieci, sunt prinși ca într-o plasă de păianjen, ea visează visul grandios al lui Corto, visul cetăților din America de Sud, visul fără de sfârșit al lui Orellana și Carvajal, visul către care se îndreaptă, pe corabia sa cu morți și maimuțe, Aguirre al lui Werner Herzog. Aristocrata fragilă, izolată în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În urmă și iar În urmă, pierind În depărtări. Îmbrăcat În costumul lui alb, doctorul Noimann stătea cu fruntea lipită de geam, privind la toată această lume agitată ce se Închega și destrăma În spatele său, asemenea unei pânze uriașe de păianjen În care erau prinse din loc În loc nu insecte, ci genți, fuste, costume, gulere, mustăți, umeri, cefe, eșarfe, rochii, ciorapi frumos mulați pe picior, gene Întoarse, sprâncene Încondeiate și valize, alături de clădiri și traverse pline de mizerii, pe care locomotiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]