35,668 matches
-
ușa micului meu atelier. A bătut la ușă și a intrat. Eu lucram. S-a prezentat și a început să-mi pună întrebări. Cum eu niciodată n-am fost vorbăreț și mofluz cum eram și mirat totodată, răspundeam în doi peri. Vorba lui devenise încetul cu încetul tăioasă, întrebările precise: de unde am instrumentele, metalele, pietrele, de ce mă ocup, nu am voie să fac bijuterii, ajungând până la amenințări. În final, mi-a spus că la data de cutare să mă prezint la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la cofetărie, ea terminase înghețata. Mă aștepta. Am luat-o de mână și am plecat prin Cișmigiu. Și-a retras mâna speriată. Cred că n-a mai vorbit cu nici un băiat, mi-am spus. Avea ochi mari, albaștri și un păr auriu ce strălucea în lumina apusului de soare. Nu știu dacă era frumoasă, dar ceva mă atrăgea la ea ca un magnet. Mă uimea cu răspunsurile neașteptate. Când am ieșit din parc, ne-am oprit în stația de tramvai. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
este numele mătușii mele. E, cumva, româncă? Da, o veți cunoaște, este și ea aici. Am rugat-o să mă ajute la acest eveniment. Am crezut că-mi fuge pământul de sub picioare. Chiar de la intrare, i-am zărit cascada de păr auriu înconjurându-i umerii. Nu mă observase și am putut să o studiez puțin. Silueta, ușor împlinită, era la fel de delicată. Îmbrăcată discret, elegant, cu aceeași ținută dreaptă, frumoasă. Vorbea, dădea mâna, saluta pe cei veniți cu un surâs ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am tresărit. Când am ridicat privirea era ea, era Clody, sufletul meu! Am stat în scaun un timp și nu-mi venea să cred că este în fața mea. Trecuse atâta amar de vreme! Era tot cu cascada aceea aurie de păr în jurul capului, depășind umerii, la fel de fragili. Mi-am amintit, deodată, că-i spuneam Frăgezel! M-am ridicat, i-am luat mâinile și i-am spus Frăgezel, tu aici? A zâmbit trist. Am venit să te văd. Du-te în parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
La mai puțin de un metru, când întinse mâna, se auzi un sunet. A! Domnișoara se apără! Atunci o privi cu mai multă atenție. Avea picioarele lungi, cu mușchii delicat reliefați, umerii frumoși rotunjiți. Capul era ușor înclinat în față, părul roz spre acaju strâns la spate. O siluetă fusiformă, aeriană. Este, cred, o "lebădă", o "lebădă" mică. Dar din ce o fi făcută? O fi cuarț roz sau cristal de Murano? Oricum, este atât de minunată, atât de diafană! Culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se moaie picioarele. Se sprijini de tocul ușii. Femeia înaintă către el. Era frumoasă, blondă, cu părul bogat revărsat pe umeri, cu ochii mari ațintiți asupra lui. Auzi: Tu ești, Petre? Și el șopti: Clotilde! Nu, nu sunt Clotilde, sunt Eleonor, sora ei! Ai uitat? Ea nu mai este, doar știi, nu? Dar ești atât de palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu, nu, acolo, la Bayreuth, ea a vrut să fie alături de mine. Și-a prezentat expoziția și a plănuit totul, întâi expoziția, apoi venirea la București... De aceea era atât de tristă! Și-o amintea în sala de expoziție, cu părul ei blond, bogat, lăsat pe umeri, dând mâna cu unul, cu altul... Da, ea știa ce va urma. Nu, nu pot să cred că totul era calculat. Cred că destinul... Așa suntem noi. Ca să scăpăm de o responsabilitate, invocăm destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că stă puțin aici, peste câteva zile având programat un concert la Madrid. Acum ieșise să ia aer. Au convenit să sune la București când se întoarce. N-a trecut jumătate de oră și telefonul sună. Toată familia era "în păr", în jurul lui Petre. Bună seara maestre, iertați deranjul... Bună tată, te ții de șotii. Vă îmbrățișez pe toți. Tată, mi-e dor de voi, de casă, de București... Frumos din partea ta, dar cu vizitele cam rar. Vin și eu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ana, n-ai fost cu el? Interveni si Alice. Am făcut față cu detașare atacurilor adverse și în final, retrăgându-mă în baie și privindu-mă în oglindă, am ajuns la concluzia că arăt foarte bine, elegant, cu Armani, papion, păr grizonat..., putând să mă prezint foarte bine nu numai în loja de la Ateneu, ci și în oricare alta, la Balșoi, Covent Garden, Scala din Milano... După Camelia, după mine și fetele, au intrat în vârtej de vestimentație, lăsându-le să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ureche, ei știau ce. Din când în când, ea râdea, cu un râs tineresc. Începu un tango languros, iar Petre, parcă împins de cineva de la spate, se ridică și o invită pe Beatrice la dans. Beatrice era nespus de frumoasă. Părul ei blond cădea în bucle pe umeri, avea un costum "lie de vin", nu purta nici o podoabă. Petre se simțea ca principele Salina din filmul lui Visconti, văzut cu mulți ani în urmă. Era și el "Ghepardul", rănit uneori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
colegul lui Radu și se pare că aveau să înceapă un joc de cărți. Petre rămăsese cu Beatrice. Ea era îmbrăcată într-o salopetă neagră, ce părea căptușită cu puf. Costumul îi venea foarte bine. Își strânsese frumusețea aceea de păr, îl înghesuise într-o glugă mare, în jurul feței. Avea mănușile prinse copilărește, pe după gât, cu un șnur și o agrafă mare, interesantă și ghetuțe cu talpa foarte groasă, care o izolau bine de asfalt. Când și-a dat gluga jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
glugă mare, în jurul feței. Avea mănușile prinse copilărește, pe după gât, cu un șnur și o agrafă mare, interesantă și ghetuțe cu talpa foarte groasă, care o izolau bine de asfalt. Când și-a dat gluga jos, toată frumusețea aceea de păr căzu într-o coadă groasă care-i ajungea până aproape de talie. Era ca o fetiță fermecătoare. Îți lipsește Mihai alături? Nu, din moment ce vă am pe dumneavoastră, la fel de ocrotitor, tată! Îmi spui tată? Da, sunt fericită să pot pronunța acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nu-și făcea griji pentru fata cea mică, pentru Ana, ci pentru Alice și Radu. Și problemele lui? Îi făcuse o mare bucurie venirea lui Beatrice și Mihai. Era mândru de Mihai, se vedea realizat prin el. Dar Beatrice cu părul ei blond, căzând în cascade, cu ochii aceia ca cerul, cu vocea blândă și caldă... Și lovitura aceea în moalele capului cu inelul cu ametist. Fugise de la Paris, voia să-și afle liniștea, să scape de fantasme. De aceea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de aviație. Dimineața următoare, Petre sună și stabili o întâlnire, pentru aceeași zi, cu directorul administrativ. Se puse la cravată, luă actele casei și fotografii cu exteriorul și interioarele și plecă la întâlnire. Directorul administrativ era un domn prezentabil, cu părul grizonat tuns perie, elegant, parfumat. Se salutară, îi întinse o carte de vizită și începură discuția. Compania, cu două zboruri zilnice pe București, citind anunțul, ajunsese la concluzia că e mai rentabil să-și cazeze personalul aviatic la Bușteni decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de Camelia, un serviciu de tacâmuri, fețe de masă și câteva "aparate de menaj". În livadă, pomii ce-i plantase începură a înfrunzi, îl cuprinse o nemărginită bucurie, pe care nu avea cu cine s-o împărtășească. Avea pruni, meri, peri, cireși, caiși... De sus, de pe verandă, când privea în vale satul, vedea livezile albite de floare. Era o priveliște mirifică. Seara era liniște deplină, iar la apusul soarelui totul se colora în aur. Și livada mea va fi, peste puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în special, a nașilor care în acest moment devin ținta glumelor picante. Exemplu: „Lelea albă ca omătul Se iubește cu cumătrul Dar cumătra să nu știe Vorbă-n casă să nu fie.” Tăierea moțului După un an, nașa ia din părul copilului, fiind iar prilej de petrecere. În duminica fixată, după slujba de la biserica unde copilul a fost dus, închinat și împărtășit, nașa ia un ban de metal (aur sau argint), precum și puțină ceară, apoi taie cu foarfecele cruciș câte puțin
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
copilului, fiind iar prilej de petrecere. În duminica fixată, după slujba de la biserica unde copilul a fost dus, închinat și împărtășit, nașa ia un ban de metal (aur sau argint), precum și puțină ceară, apoi taie cu foarfecele cruciș câte puțin păr de pe capul copilului pe care-l lipește între ban și ceară, zicând Tatăl nostru. Acesta este păstrat în casă, considerându-se că aduce noroc celui mic. Apoi urmează cadourile. Tot acum se așează pe masă o farfurie cu tot felul de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ață groasă sau panglică numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se dă în groapă. Această „piedică” este păzită foarte bine deoarece sunt femei care le fură pentru a face vrăji. Tot în sicriu se pun unghiile tăiate și părul tuns de la mort. Sicriul este așezat cu fața spre răsărit. La capul mortului se pune un sfeșnic adus de la biserică în care arde „toiagul”, o spirală obținută din topirea a nouă lumânări, toiag ce are menirea de a-i lumina
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
obținută din topirea a nouă lumânări, toiag ce are menirea de a-i lumina drumul în cealaltă lume. Decesul este anunțat prin tragerea clopotelor de la biserică de trei ori pe zi, prin doliul așezat deasupra ușii de la intrare. Femeile poartă părul despletit și sunt îmbrăcate în negru, iar bărbații nu se rad 40 de zile. În cameră sunt acoperite cu ștergare oglinzile sau alte obiecte „de bine”. Rudele mortului pregătesc cele 24 de punți, adică țesături din val și ștergare care
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Amurg de Osamu Dazai Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru I Mama mânca micul dejun în sufragerie. Am auzit un țipăt sfios și am crezut că a găsit ceva în supă. Un fir de păr? am întrebato. — Nu. A mai sorbit o lingură de supă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Apoi și-a întors privirile spre cireșul înflorit care se zărea prin fereastra bucătăriei și, din poziția aceea, și-a mai strecurat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gesturi naturale și mă întreb dacă mama nu se numără cumva printre ultimele aristocrate veritabile. Revin la supa de dimineață. Mama a dat un țipăt scurt la un moment dat. Când am întrebat-o dacă a găsit un fir de păr, a negat. — Poate am sărat-o prea tare, am zis eu. Dimineață am pregătit consommé de mazăre dintr-o conservă americană pe care o găsisem printre provizii. Nu prea aveam încredere în talentele mele de gospodină. — Ai preparat-o foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spre cer și am observat că se crăpa, încet, de ziuă. M-am dus să mă spăl pe față, pe mâini și pe picioare. Mi-era teamă să apar în fața mamei, așa că am mai zăbovit prin baie ca să-mi aranjez părul. Apoi, mi-am făcut de lucru prin bucătărie până s-a luminat. Am intrat în camera mamei în vârful picioarelor, dar ea era deja îmbrăcată. Stătea în fotoliul pe care-l țineam de obicei în camera chinezească. Părea epuizată. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
terminat cartea, capul mi-a căzut, greu, de somn. M-am trezit după ora trei. Aveam impresia că-l mai văzusem pe tânărul ofițer și înainte, dar nu-mi aduceam aminte unde. M-am dat jos și tocmai îmi aranjam părul, când i-am auzit pașii. — Îți mulțumesc că ai acceptat să stai aici. Poți pleca dacă vrei. Am alergat spre el și i-am întins cartea. Am vrut să-i mulțumesc, însă nu-mi găseam cuvintele. I-am privit chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tresară. Spre seară, mama a intrat tiptil în cameră și a aprins lumina. S-a apropiat de pat și m-a strigat. Glasul ei era blând. M-am ridicat și m-am așezat pe marginea patului, trecându-mi mâinile prin păr. Am privit-o și am zâmbit. Mama a schițat și ea un zâmbet și s-a așezat pe canapeaua de lângă fereastră. — Kazuko, pentru prima oară în viață l-am înfruntat pe unchiul tău... I-am scris o scrisoare în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai multe. Știi bine că nu prea am tact. Nu despre asta e vorba, însă tu nu lași niciodată pe nimeni să conducă o conversație. Kazuko, ești tare încăpățânată! Mama a fost foarte binedispusă astăzi. Observând că mi-am aranjat părul ieri, pentru prima oară, a comentat: — Coafura asta se potrivește femeilor cu păr subțire. E prea prețioasă, așa înaltă. Îți mai lipsește o mică tiară! Îmi pare rău că nu ți-a reușit. — Sunt dezamăgită. Nu mi-ai spus tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]