3,902 matches
-
ceea ce fac antilopele impala în unele locuri. Pot ridica privirea de două ori la rând, pentru a da peste cap așteptările prădătorului atunci când acesta va înainta. La fel ca vameșii, se încred în hazard. O capră neagră din Pirinei care paște are un ciclu regulat de păscut-veghe, iar în intervalul liber (între două ridicări ale capului pentru a examina împrejurimile) te poți apropia. Există gazele sau antilope, precum impala, cu care este absolut imposibil să faci asta. Veghea lor aleatorie este
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mănînc mălaiul gol " Avantajele ciobăniei sunt exemplificate prin doine, strigături în care ciobănia e preferată cătăniei care-i tulbură ciobanului sentimentul libertății : Pădure în doi ciungeni, / La pădure doi ciobani, / Rog oițele pe coastă, / Că n-au ciobani să le pască, / Rog oițele pe munci, / Ciobanii -s la Cernăuți, / Si oile umblă turbate / Zbiară că nu-s învățate / Cu ciobani din alte sate / Mi-a trimis chica-napoi, / Să-mi năimesc cioban la oi / Pân ce eu voi cătăni / Oile s-or
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
-mi năimesc cioban la oi / Pân ce eu voi cătăni / Oile s-or prăpădi, / Boii -n grajd vor flămânzi, / Părinții-or îmbătrâni, " Densusianu prezintă și câteva păreri mai „răzlețe" în care se exprimă și părțile mai întunecate ale păstoritului: Oile se pasc la câmp, / Tot pe ploaie și vânt, / Fire-ai maică, blestemată, / De ce nu m-ai făcut fată, / Să-ți aduc apă cu vadra, / Si-ai mai făcut un fecior, / Să dau țărilor ocol, Din munte și până-n baltă, / Să trec
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
măsoară,/ cântărește semnificația / aurul, rebutul" (între). Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență acută (Cartea Românească, București, 1994) comprimă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Gramma, Iași, 2002) tematizează în genere fie îndoiala existențială, fie travaliul artistic, când nu combină ambele forme de reflecție într-un discurs în care lucirile autoironice capătă un relief nou, de tușă suprarealistă: "Vioara începu să cânte singură,/ un cal păștea cu sexul atârnând pân' la pământ,/ din șevalet vreo zece mâini ieșiră/ și-mi tatuară pielea c-un cuvânt./ Eu îmi scoteam râzând os după os din trup/ și le umpleam cu dinamită ca pe niște pipe,/ lumii să fac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încorporării lumii prin cuvântul capabil să o transfigureze și să o modeleze. Ei îi corespunde, în plan lexical, recurența compunerii cu prefixul în-: "te încuvânt în ochiul meu", "aș fi primul însemn înlumit", "gândind Însinele", "un vultur pe ochi îmi paște/ troia însângerată" etc. Cea de-a doua modalitate de raportare a poetului "troienit de gânduri" la univers este justificată adesea prin apelul, implicit sau explicit, la tâlcul moralizator al discursului. "Angajat organic în fața vieții, poetul închide o zguduitoare experiență morală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
departe/ înspumat/ în el se-necase/ un cal împărat/ cu frâu de mătase/ și-n calul acela/ alt cal se-necase/ El venea de departe/ cu potcoavele sparte/ de unde lumina se naște/ și nu-i nici ce bea, nici ce paște/ Eu l-am adus să se-adape/ din nesfârșirea unicei ape/ fără izvoare/ O, Doamne, cu câtă sete/ bea calul alb din râul Lethe". Și în alte câteva artes poeticae apar posibile reminiscențe ale unor lecturi orfice, care în ecuația
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vasele care aveau să-i rupă pe veci de ținuturile natale. Dar acei oameni au avut o existență anterioară captivității, o societate, familii, prieteni, ocupații, într-un univers liber, unde nu viețuiau în defensivă, pentru că nu știau ce pericole îi pășteau dinafară. Pe ruperea acestui echilibru ontologic se concentrează povestirea Leonorei Miano, ca și pe dimensiunea general umană a suferinței cauzate de dispariția unei ființe dragi. Nu fără acea urmă de fatalism specifică popoarelor care au cunoscut vicisitudinile istoriei, căci oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înspre mine, a lătrat furios, apoi s-a oprit în spatele gardului și a început să privească cum mă îndepărtez gânditor pe drumul pustiu. Tu pulsezi în sângele meu, în timp ce rătăcesc pe aceste dealuri pline de tufe de papură, printre care pasc în liniște oi și miei, pe lângă gardurile din lespezi și plante spinoase. Tu ai un fel al tău de a te infiltra în tot ce are vreo legătură cu mine, cum se întâmplă și în cazul acestor cuvinte. Tu știi
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8673_a_9998]
-
cancerigene. Unde găsești pe aici lapte direct de la vacă, de la oaie sau de la capră, așa cum consumă amărăștenii mei ? Dar vinul și țuica fără chimicale de conservare, unde sunt mai bune decât la Amărăști? Iar carnea fără hormoni, de la animale care pasc «iarba verde de acasă», cine o poate cumpăra pe aici? Evident, există orice, dar costă „ochii din cap”. În Amărăști nu cred că s-au descoperit Încă hormonii care forțează creșterea forțată, nesănătoasă a animalelor, care au Început să Înnebunească
De ce mă întorc la Amărăşti. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1442]
-
capital cuprinde ansamblul tranzacțiilor care au drept obiectiv mobilizare a ș i plasarea fon durilor financiare disponibile și necesare, pre cum și reglementările și in stituțiile legate de derularea acestora<footnot e id=”48”>Luțac, G., Ignat, I., Pohoață, I., Pasc ari u, Gabriela,Economie politică, Editura Economic ă, București, 2002, p. 415 </footnote>. Din analiza diferitelor concepții ce fac referi re la piața financiară, ob servăm că o categorie largă de specialiști cons ide ră piața financiară ca fiind, de
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
sugereze autorităților comunale și soluții la problemele lor. Un bun exemplu este propunerea din 5 aprilie 1907, semnată de aproximativ 100 de locuitori: „(...) după cum se urmează la Roman, așa să se permită și la Bacău: vitele noastre cu lapte să pască pe cele 160 hectare date din trupul moșiei către Ministerul de Război, pentru care târgoveții vor plăti statului o arendă pe cap de vită; la cele 160 hectare mai putem adăuga, conform hrisovului domnesc, pământul din țarina orașului, trecut pe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de făină de porumb”. O prăjină avea între 180-210 metri pătrați iar o baniță avea între 20 și 30 de litri. După cum se știe, până la marea împroprietărire din 1921, țăranul român aproape că nu deținea islaz pentru a-și putea paște animalele așa că era nevoit să plătească „suhatul” marelui proprietar de care depindea, excepție făcând satele răzeșești unde mai existau vechi proprietari de suprafețe mai mici de teren, pădure sau izlaz.. Spre exemplu, Chionig (König) cerea anual pentru o pereche de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Deci, iată că Luchianov găsise motivul fugii basarabenilor și nord bucovinenilor în cele patru puncte cardinale: lipsa paturilor curate și a energiei electrice în loc să se gândească de cum s-ar fi simțit EL în pielea acestor bieți oameni pe care-i păștea o mare primejdie odată cu trecerea Prutului! Se mai plângea de lipsa mijloacelor de transport a repatriaților de la Huși la Iași; legătura telefonică dintre C.Al.C. și Gara Huși sau Uzina electrică era de domeniul trecutului, etc. Dar, cel mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
vieții ... Nimic nu se întinase... nimic nu îmbătrînise Zile pure! Nimic nu sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul și lupul pășteau alături". Vremuri ale fericirii, ale grației neprihănite, ale strălucirii celei dintîi aurore. "Primul soare deasupra primei dimineți", va spune Péguy la rîndul său, evocînd memoria Evei, cea dintîi femeie "născută în cea dintîi grădină". Dar, de asemenea, e vorba mai
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
prin vegetația ei, iar ochiurile de apă nu se uscau niciodată deoarece sălciile erau foarte dese, creștea stuf mult, fânăriile (terenul de fân) necălcat între Sf. Gheorghe (23 apr.) și Sf. Dumitru (26 oct.). Copiii gospodarilor din sat își puteau paște oile dincolo de Zeletin, înspre Boghești, pe islazul comunal. Familia lui Costică Balan avea 4 copii care păzeau oile și vacile lor pe la Podul Ghiocăi, ai lui Vasile Marin (3 băieți) cam în dreptul satului. Pe lângă ei se mai lipeau alții mai
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
active și să-și încerce puterile. De aceea, se spune în Cântarea cântărilor: «Dacă nu știi, adică dacă nu-ți cunoști puterile, ieși - din această ignoranță, sau din viața contemplativă - și mergi pe urmele turmei, imitând viața sfinților doctori, și paște iezii tăi, adică instruiește lumea trupească, pe lângă corturile păstorilor, adică după doctrina apostolilor» (cf. Ct 1,7 Vg). (Aici se face referință la un mod de a fi prezenți în lume): 3. Căci scris este: Cum vor îndrăzni să predice
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și speranțe ascunse.... ? În orice caz, textul care urmează pare să-i atragă atenția lui Graecinus asupra datoriei sale față de prietenul aflat la ananghie și, poate implicit, asupra cauzei care a determinat relegarea lui Ovidiu: "Ce rușine [însă] te va paște dacă nu-i vei fi de ajutor în niciun fel unui vechi prieten aflat acum în nenorocire! Ce rușine e să dai înapoi în loc să reziști ferm pe poziție! Turpe referre pedem, nec passu stare tenaci: (v. 21) Ce rușinos este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu atât mai mult cu cât originea era de-a dreptul regală. Pe Sulmonez îl mâhnește depărtarea de Roma și de prieteni, lipsa unui teren pe care să-l poată cultiva cu propriile mâini... ar fi dispus până și să pască caprele "cățărate pe stâncile abrupte" (se întrezărește aici imaginea Sulmonei sale natale) și ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un text din colecția lui Sabin Drăgoi, cel mai important, mai sigur și mai valoros dosar de documente folclorice pe această temă. Tocmai de aceea i se face loc aici, în întregime: Pe cel cîmp verde-nflorit, Holerunda lerui, Doamne, Paști-mi o turmă de oi. Dar la oi cine-mi ședèa? Și-mi ședèa pe-un buciumaș Și-mi zicea-ntr-un fluieraș. Cum îmi zice, oi îmi strînge, Cum îmi trage, oi întoarce. Grăia zeul Dumnezeu: -Bată-vă focul de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ale mitului întemeietor de familie, în baza modelului vegetațional și în speranța belșugului. Floarea cîmpului domină imaginarul rural. Așa că Cerbul patronează renașterea, în toate manifestările vitaliste: De marne de sat, Un cerb s-arătat, C-acolo el știe Locul unde paște, Unde iarba crește, Crește, se-mpletește, În opt găitănește. Unde el s-adapă, Frumos apa-mi cură, Pietrele răsună. Dar voinicul Voinea Pe cerb l-auzea.... Cerbul îl provoacă pe flăcău să încerce proba vînatului voinicesc. În cealaltă calitate, de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mă privea un timp neclintită, pe urmă, dacă nu o speriam, trecea nepăsătoare peste piciorul meu desculț și se ducea în treaba ei. Cosașii și greieri își făceau de cap în ierburile, de multe ori necosite. Ici, colo, pe pantă, pășteau caii de la droagă, pe când în sinagogă, rabinii îngânau incantații cu gâlgâituri din gât și tremolouri, cu glasuri plângărețe, invocând divinitatea să primească sufletul celui dus în altă lume. Totul era calm, frumos, liniștit, cu aerul acela îmbălsămat. Aici era raiul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
malului taluzat, apoi am luat-o pe o cărare făcută direct prin porumb, am trecut pe partea cealaltă a lacului peste un pod și într-adevăr, aici era o iarbă mai verde, mai mare și mai grasă, pe care o păștea o cireadă de vaci. - Luați-o pe aici, după mine, că pe acolo-i mlaștină, ne-a mai zis moș Bâcu. Am pășit după el, pe lângă apă, malul era abrupt, nam mers mult și am dat de o limbă de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mele cu cele ale hanului și ale pașalelor? Cum s-au întâmplat acestea o scriu cronicile. Te-am avut sfetnic, nașule, și politica bătăliei de la Zărnești o făcuși domnia ta, dar planul de luptă era al nostru. Oamenii de munte, care pășteau hergheliile Brâncovenilor de zeci de ani prin Leaota și Bucegi, au dus oștile noastre și ale hanului prin pasuri și trecători neștiute de nimeni și le-au făcut să cadă ca din cer peste acelea ale lui Donath Heissler și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată de Șerban Vodă la Țânțăroasa un monah stingher sta și se ruga în timp ce măgaru-i păștea liniștit colțul ierbii. Neajlovul încă nu venise mare, doar Câlniștea se umflase, dar nu peste măsură. Aproape de Giurgiu, când să treacă hotarul spre raiaua turcească, s-au oprit din nou și Io Constantin Voievod și-a luat rămas bun de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]