155,444 matches
-
despre încetarea din viață a celui ce a fost profesorul universitar doctor Gheorghe Buzatu, erudit istoric, profesor și om de știință de o aleasă probitate morală și profesională. Pentru a-l prezenta la adevărata sa valoare nu sunt suficiente câteva pagini. Ar trebui să se scrie și probabil că așa se va și întâmpla, tomuri întregi. Ne-am întâlnit și am colaborat fructuos pe baricadele slujirii muzei Clio. Am avut în comun un subiect drag amândorura - Mareșalul Ion Antonescu. Împreună am
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
mai neajutorați, în lipsa pasiunii pe care o punea în munca sa de cercetare, a capacității deosebite de a discerne adevărul de minciună și puterea fără de odihnă ca împreună cu colaboratorii săi atât de pretioși să facă posibil ca admirabilele și nesfârșitele pagini de istorie să fie scoase la lumina zile. Locul său trebuie meritoriu să se regăsească în Panteonul marilor oameni se știință ai Țării, pe care a iubit-o și respectat-o cum numai el a știut. Ar fi o initiativa
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Iulie 1931 - „Mașini infernale” explodează pe liniile CFR ! Recentul „val de știri” ce au avut drept subiect terorismul, sub toate formele sale de manifestare, coroborat, în mod paradoxal, cu cercetarea unei publicații de specialitate, în paginile căreia căutam informații despre un accident feroviar, m-a făcut să îmi îndrept atenția spre o temă aproape complet necunoscută publicului larg și mult prea puțin discutată în lucrările de istorie: atentatele asupra rețelei CFR. Inițal, la fel ca mulți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94053_a_95345]
-
trebui ca generația care va ieși de acum încolo în străinătate să se ducă cu deosebire în Anglia. Numai acolo și în Rusia avem noi ce învăța, cu adevărat de folos pentru epoca în care intrăm". Dar cea mai dramatică pagină din acest volum este scrisoarea-testament, zguduitoarea scrisoare adresată de Golopenția, din închisoare, lui Miron Constantinescu, fostul coleg de cercetări sociologice, acum, în 1950, membru în Biroul Politic al P.M.R., Președintele Comisiei de Stat a Planificării. "Gândul la Dv. - scrie Golopenția
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
lui D. Gusti. Notele nu sunt comode înșirări de date bibliografice, ci răspund la o problemă, la fapte, întâmplări, la chestiuni mai obscure, sunt note foarte bogate la unele seturi de scrisori, cele de la schimbul epistolelor Golopenția-Comarnescu însumând 40 de pagini culese cu corp mic de literă. Fiind înștiințați că următoarele volume vor cuprinde schimbul de scrisori cu D. Gusti, George-Emil Papahagi, Mihai Pop, H. H. Stahl, T. Vianu, Al. Dima, M. Eliade, Tr. Herseni, Ion Ionică, C. Noica, P. V.
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
--- (urmare din numărul trecut) Voi avea oare timpul să scriu acolo o nuvelă de vreo sută de pagini, în care să fie înfățișată o parte din copilăria mea? Subliniez că vreau să scriu nuvela aceasta pentru că mentalitatea oamenilor mi-o cere; se spune că scriu jurnal intim pentru că nu sînt în stare de creație. Deși în sinea mea
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
fel de vervă febrilă, la scris. Acum, doar o ciudată predispoziție la vorbă, la a spune "tot ce am pe inimă", o facilitate, deplorabilă în a însemna tot ce-mi trece prin gînd. Și "elocvența" mea se epuizează pe o pagină. * Am oroare de tot ce este tehnică și nu viață. De aceea, îmi place jurnalul. Romanul organizat elimină anumite conținuturi și dă altora intensități false. Mă-ntreb dacă literatura nu intensifică, ci falsifică? Dă o înțelegere greșită a realității. De
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
cronică socială a Blajului de la mijlocul veacului trecut, un virtual roman de epocă, lipsit doar de liantul epic al faptelor. Un roman pe care a năzuit mai târziu să-l scrie Pavel Dan, cu titlul provizoriu Pe urmele Școlii Ardelene. Paginile corosive, gogoliene, din crochiul lui Pavel Dan își au un antecedent tematic în epistolarul lui Cipariu. Propunându-și o relatare riguros obiectivă ("Ci a mea maximă-i au să tac de tot, au să nu cruț nimic. Giumătate a grăi
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
portretul canonicului Vasile Rațiu, veritabil personaj de roman, inspirând groaza epistolierului prin dimensiunile pantagruelice ale poftei sale de viață și prin sfidarea conveniențelor etice, sunt alte două coordonate ale acestui "roman" existent in nuce în epistolarul lui Cipariu, cu veritabile pagini de literatură. Timotei Cipariu s-a ilustrat și ca orator. Cuvântările sale sunt ocazionale, rostite fiind de directorul de școală, de vicepreședintele "Astrei" și de membrul Dietei transilvane. Așadar, cuvântări școlare, culturale și politice. Elogiul școlilor din Blaj cu ocazia
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
îndemnurile adresate tineretului de a contribui la propășirea patriei sunt principalele idei ale cuvântărilor școlare. "Un reazim al naționalității române", așa concepe Timotei Cipariu scopul "Astrei", iar în discursul inaugural rostește unul dintre cele mai frumoase imnuri închinate limbii române, pagină antologică a oratoriei românești: "Tezaur născut cu noi de la țâțele maicii noastre, dulce ca sărutările măicuțelor când ne aplecau la sânul lor, tezaur mai scump decât viața, tezaur care, de l-am fi pierdut, de l-am pierde, de vom
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
un scîncet pe marginea drumului - moartea se uită la tine de-aproape ca o cusătoreasă mioapă de la țară tocmai de-aceea te-am adus la piter spune andrei și sparge dintr-o privire toate ferestrele casei pușkin așezată pieziș între pagini numai dumnezeu poate face lucruri noi pentru că spaima de cele vechi nu-i șiroiește aurită pe tîmple dar numai noi vedem aur în carnea macră a zidurilor din piter și dăm apă la moară sub puntea pe care trec înfrățiții
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
ochi ce caută Lumea la Răspîntii în loc de-a căuta doar Răspîntiile. Și iar începi Și iar începi să te-ndoiești și iar să crezi și iar să te vaieți ca și cum ai suprapune două frunze ale aceleiași plante ori două pagini ale aceleiași cărți ca și cum ți-ai suprapune sufletul cu sufletul meu ca și cum nici nu te-ai mira că se potrivesc oarecum. Confort în față mușuroaie de cărămizi în spate cîțiva arici pur și simplu în dreapta bucăți de vînt în stînga
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
de locatari, încoronam cu moi cununi de paie prinți sfioși și prințese virgine, mitraliam roua în zori și-n amurg, seara adastam uituci în straturi de brusturi, dis-de-dimineață bombardam iarăși cu bombe de bulion metropolele, recitam, zvăpăiați, cocoțați pe case, pagini din Baudelaire, din Apollinaire, din Lautreamont, din Sade, bătătoream cu sîrg iluziile întregii generații, desființam orice flutur și-l transformam în fîntîni, în stîlpi, în religii... Gong de final, băi! De trei ori... gong!!!
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
halate albe foșnind a bancnotă în aceste fabrici ale morții zac clienții pe străzi pacienții în mireasma de amurg, șoseaua în salonul imaculat - încă nu te pot zări, și totuși cînd în unele zile te-ndepărtezi mie îmi trec ani pagini albe. cărți frunzărite. nici un șir. și nu moartea mă înspăimîntă, birocrația ei. Într-adevărul nu se poate împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
ajunge la ideea că existența vizibilă nu-i decât o copie a haosului invizibil, adevăratul factor de destin, ce pare să cuprindă, concentric întregul univers, au fost consemnate de lectori competenți, cât și de critica literară în multe, foarte multe pagini. O carte unică prin substanța misterului însuși, prin dimensiunea suprasensibilă, motiv pentru care a stârnit elogiile lui Mircea Eliade, făcându-l să presupună, să prevadă, ca un adevărat inițiat, că succesul romanului lui Vona, va fi cândva în viitor. Și
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
pentru a ajunge să cred; pentru a mă orienta, în sfîrșit spre ceea ce este esențial, nefacil, necotidian. în timpul zilei (și al zilelor) însă, se risipește această luciditate, intră în penumbră. Și atunci, mă mulțumesc, să fac din toate astea o pagină de jurnal. (Nici măcar bine scrisă, Am citit pagina scrisă ieri și o văd, neutră, goală, încercînd să exprime substanțialități). Toate astea devin și rămîn, biată literatură. Așa se pierd viețile. (continuare în numărul viitor)
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
orienta, în sfîrșit spre ceea ce este esențial, nefacil, necotidian. în timpul zilei (și al zilelor) însă, se risipește această luciditate, intră în penumbră. Și atunci, mă mulțumesc, să fac din toate astea o pagină de jurnal. (Nici măcar bine scrisă, Am citit pagina scrisă ieri și o văd, neutră, goală, încercînd să exprime substanțialități). Toate astea devin și rămîn, biată literatură. Așa se pierd viețile. (continuare în numărul viitor)
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
atras amândurora "mazilirea" din funcțiile pe care le ocupau, apoi, pentru o vreme, chiar dispariția de pe frontispiciul publicației. Jurnalul lui de secretar de redacție, publicat în două volume după 1990, i-a dezamăgit pe toți cei ce așteptau de la aceste pagini, previzibile revelații. Din teama de a nu supăra pe cineva, autorul "îndulcise" asperitățile, pusese surdina. Dar în ciuda prudenței extreme, confesiunile sale au demontat câteva tabuuri și unii dintre cei cărora Bacione le-a rămas, totuși, devotat până la capăt, i-au
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
Varietatea scriitorilor și ilustratorilor (care sunt deseori scriitori ei înșiși) farmecul prezentării totul se asociază într-un ansamblu excepțional, de o noutate." Claude Aveline "Ce magnifică antologie: Texte și documente, ilustrații perfect alese, totul încântă privirea și spiritul. Punerea în pagină, atât de viu, alegerea textelor, fac din această foarte frumoasă carte o operă de prim ordin." Pierre Seghers "O carte magnifică!" Massin "În România a apărut o carte uimitoare: Antologia Inocenței de Iordan Chimet... Această carte este un eveniment internațional
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
toate astea, frumos și literar. La 31 Iulie, vă notă din nou, "poetic": "L'on s'apprčte ŕ entrer dans un long tunnel plein de sang et d'ombre". își bruftuluiește însă nevasta fiindcă îl "împiedica să citească". (în toate paginile, demonul literaturii. Gîde e oare insipid aici pentru că nu mai are ce spune, toata substanță fiindu-i epuizata în literatura organizată? De altfel, aceeași organizare, aceeași grije pentru cuvînt, pentru aranjare e și în jurnalul acesta, - cu deosebirea că nu
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
Și trecând prin Eminescu, și Macedonski, cu un popas prin Arghezi, către poeții precedând generația șaizecistă - Eugen Jebeleanu, Maria Banuș. Focalizată este, în grosul ei, generația căreia chiar Ilie Constantin i-a aparținut, aceea a ieșirii din tenebrele proletcultului. Sunt pagini ale unui bun cunoscător, comiliton, martor al unor ani care astăzi interesează istoria literară, fie și sub un raport ce iese din sfera preocupărilor autorului, a revizuirilor. Optica cercetării lui Ilie Constantin focalizează elementul de continuitate, respectiv efortul de legătură
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
Constantin încă o săgeată la adresa lui Șerban Cioculescu, în legătură cu poemul Stepele: "Șerban Cioculescu minimalizează greșit Stepele considerând-o un psalm printre mulți alții - este mai mult decât atât!" Criticul însă nu minimaliza deloc magnifica poezie, dar mă bate gândul că stilul paginii sale, lipsit de patetism și rezervându-și o anumită distanță de obiectul cercetat se afla la opusul capacității de îmbrățișare a unui critic poet. Acesta nu e un reproș, temperatura ridicată a adeziunilor sale la reușitele poetice comentate convine, credem
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
Andreia Roman Bucureștiul chic e meloman. Muzica (clasică, firește) este probabil ultima redută a artei care se cucerește într-o societate civilizată. Subiectul concertului ce se pregătește în somptuoasa vilă a Elenei Halippa-Drăgănescu plutește în aer încă din primele pagini ale romanului, chiar și fără legătură cu evenimentul în sine. Juna Mini, în vizită la noua locuință a familiei Rim "nu știu unde să se așeze, moment muzical ce se poate formula cu semnul suspensiei". Structura narativă a Concertului din muzică de
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
a nu face nimic altceva. Aveam foarte mult timp acum, dar nu aveam nici un proiect. Și deși eram un om perfect neorganizat, mi-am organizat timpul ăsta chiar din clipa când am luat tocul în mână. Am scris douăzeci de pagini în prima noapte. Am scris atunci mai cu seamă pagini care nu au fost schimbate deloc. Știam că până nu-l termin nu mă voi mai opri. Scriam în fiecare dimineață de la ora nouă până la ora unu. După masă mă
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
dar nu aveam nici un proiect. Și deși eram un om perfect neorganizat, mi-am organizat timpul ăsta chiar din clipa când am luat tocul în mână. Am scris douăzeci de pagini în prima noapte. Am scris atunci mai cu seamă pagini care nu au fost schimbate deloc. Știam că până nu-l termin nu mă voi mai opri. Scriam în fiecare dimineață de la ora nouă până la ora unu. După masă mă plimbam cu Mira în fiecare zi. Erau niște plimbări fără
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]