KorAP: Find »[drukola/base=palid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...261 >

6,523 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

până la brâu. Acum cozile aveau Împletite prin ele și panglici de mătase neagră, ceea ce le făcea și mai impozante, pentru cine ajungea să le vadă - și puțini erau aceia. Expus publicului larg era chipul Desdemonei: ochii mari și triști, tenul palid, diafan. Ar trebui să menționez, cu urma de invidie a cuiva care a fost cândva o fată cu pieptul plat, silueta voluptuoasă a Desdemonei. Corpul era pentru ea un motiv permanent de stinghereală. Își anunța mereu prezența fără consimțământul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Îmbrăcat În frac Îmi trage scaunul, iar tatăl meu, prea speriat ca să se așeze, Începe În schimb o lecție de istorie. Pentru ce studiem istoria? Ca să Înțelegem prezentul sau ca să-l evităm? Milton, cu tenul măsliniu făcându-i-se mai palid cu o nuanță, spuse doar: ― Uită-te. Vezi roata? Așa că mijesc ochii. Fără să-mi pese, la nouă ani, de probabilitatea de a-mi apărea labe de gâscă, privesc În zare peste centrul orașului, jos, spre străzile pe care mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
La douăzeci de săptămâni o linie misterioasă Începe să i se contureze În jos, sub buric. Burta i se umflă ca un balon. La treizeci de săptămâni pielea i se subțiază, iar părul i se Îngroașă. Culoarea tenului, mai Întâi palid de la grețuri, Își revine Încetul cu Încetul până când, iat-o, radiază. Cu cât crește mai mult, cu atât e mai imobilă. Încetează să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre cameră. Efectul de stroboscop al ferestrei continuă. La treizeci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
acestea, ochii ei se ațintiră pe cei doi bărbați negri care stăteau În poziție de drepți În fața ușii de la intrare? Le observă costumele impecabile, unul de culoare albastru deschis, ca porțiunile cu apă ale globului pământesc, celălalt Într-o nuanță palidă de lavandă, ca pastilele parfumate franțuzești? În mod sigur trebuie să le fi observat ținuta milităroasă, luciul puternic al pantofilor, cravatele țipătoare. Probabil că simțise contrastul dintre aerul Încrezător al tinerilor și cel al cartierului călcat În picioare, dar, indiferent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
găoacele negre, dădeau de aerul uscat, de interior, și de soarele fals al becurilor și Începeau să se Încrețească. ― Mai vine o tură, spuse sora Wanda ca să alunge acest insucces. Vin direct aici. Zilele treceau. Desdemona se obișnui cu palmele palide ale mâinilor negre. Se obișnui să intre pe ușa din spate și să nu vorbească până când nu i se adresa cineva. Când nu le Învăța pe fete, aștepta sus, În Camera Mătăsii. Camera Mătăsii: se cade să-i facem o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
IACUB A PRODUS PRIMII OAMENI GALBENI ȘI ROȘII. DAR NU S-A OPRIT AICI. A CONTINUAT SĂ ÎMPERECHEZE ODRASLELE DESCHISE LA CULOARE ALE ACELOR OAMENI. ÎN MULȚI, MULȚI ANI, A SCHIMBAT GENETIC OMUL NEGRU, GENERAȚIE CU GENERAȚIE, FĂCÎNDU-L MAI PALID ȘI MAI SLAB, DILUÎNDU-I JUSTEȚEA ȘI MORALITATEA, CĂLĂUZINDU-L PE CĂILE RĂULUI. ȘI APOI, FRAȚII MEI, ÎNTR-O BUNĂ ZI IACUB S-A OPRIT. ÎNTR-O ZI IACUB ȘI-A TERMINAT TREABA. ȘI CE CREASE RĂUTATEA LUI? AȘA CUM V-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de forța propriei interpretări. Acum, la geam, Își Împodobea melodia cu variațiunile și rotocoalele caligrafice ale lui Shaw. Privea de-a lungul instrumentului negru, lucios, luând În vizor casa aflată cu două curți mai În spate și În special chipul palid, sfios și Încântat din cadrul ferestrei de la etajul al doilea. Ramurile copacilor și firele de telefon Îi obturau perspectiva, dar reușea să deslușească părul lung și Întunecat, strălucind precum clarinetul Însuși. Nu-i făcea cu mâna. Nu dădea nici un semn - În afară de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Între desenele animate și film, el devine concret. Poate că estomparea identității și descărcarea În grup au un efect asupra lui Tessie, inducându-i genul de isterie pe care i-o induce Sinatra. Dintr-un motiv sau altul, În lumina palidă a cinematografului, Tessie Zizmo Își Îngăduie să-și amintească lucruri pe care Încercase să le uite: un clarinet care se insinuează În sus pe piciorul ei gol, ca o forță invadatoare, conturând o săgeată spre propriul ei imperiu de insule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
vedeam niciodată În timpul zilei, am decis că era albinoasă. Dar mă Înșelasem, pentru că Într-o după-amiază a apărut În plin soare ca să recupereze o minge care ajunsese pe terenul nostru. O chema Clementine Stark. Nu era albinoasă, ci doar foarte palidă și alergică la lucruri greu de evitat (iarba, praful din casă). Tatăl ei era pe cale să facă un infarct, și amintirile mele de acum despre ea au o nuanță albăstruie, de ghinion, care pe atunci Încă nu se abătuse asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
treceau prin cap astfel de Întrebări, Clementine deja Își Începu lecția. Veni până În fața mea. Cu o mutră serioasă, mă luă de după gât. Efectele speciale necesare nu-mi sunt la Îndemână, dar ceea ce aș vrea să vă imaginați este chipul palid al Clementinei apropiindu-se de al meu, ochii ei somnoroși Închizându-se, buzele ei dulci țuguindu-se și toate celelalte sunete ale lumii amuțind... Foșnetul rochiilor noastre, mama ei numărând extensiile de picioare la parter, avionul de afară făcând un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
curtea interioară și urcăm treptele spre clădirea băii, cea cu piscina. Intrăm fără să observăm o umbră Întunecată În colț. Înăuntru, bazinul e de un turcoaz aprins, Învolburat. Halatele de mătase cad la pământ. Două păsări flamingo, una cu ten palid, cealaltă cu ten măsliniu deschis, Încearcă fiecare apa cu vârful piciorului, chicotind. ― E prea fierbinte. ― Așa trebuie să fie. ― Tu prima. ― Nu, tu. ― Bine. Și apoi: Înăuntru. Amândouă. Mirosul de santal și de eucalipt. Mirosul de săpun. Părul Clementinei lipit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să vorbesc. De când e acolo? Ce a văzut? ― Făceam doar balet În apă, spune stins Clementine. Aburul se dă la o parte din nou. Lefty nu s-a mișcat. Stă exact ca Înainte, cu capul Într-o parte. E la fel de palid ca și Clementine. Preț de-o clipă mă gândesc că face gluma noastră din mașină, prefăcându-se că doarme, dar apoi Înțeleg că n-o să mai facă nici o glumă, niciodată... Și apoi toate interfoanele din casă Încep să urle. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cine să Îngrijească În afară de ea Însăși o Îmbătrânise peste noapte. Părul grizonat Îi albise complet, iar silueta ei robustă Începu să se Încovoaie și să se micșoreze, așa Încât părea să se dezumfle câte puțin În fiecare zi. Se făcu mai palidă. Îi ieșiră la iveală venele. Punctulețe roșii, ca de la soare, Îi erupseră pe piept. Încetă să Își mai cerceteze chipul În oglindă. Din cauza protezei proaste, Desdemona nu mai avusese buze ca lumea de ani de zile. Dar acum renunță și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
urechile țiuindu-mi de gălăgia de acolo. Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare, a Acelor de Kilt. Cea mai populată Încrengătură din vestiarul nostru, Acele de Kilt ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și pistruiate, punându-și ciorapii cu stângăcie sau trăgându-și În sus lenjeria care le stătea prost. Erau exact ca instrumentele care ne fixau pliurile fustelor scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
buzelor și se uitau În altă parte. Nu știau. Uneori mă nelinișteam că brândușa mea avea o floare prea elaborată: nu o plantă perenă oarecare, ci o floare de seră, un hibrid botezat după creatorul ei, precum trandafirii. Iridescent Hellene. Palidul Olimp. Focul Grecesc. Dar nu - nu era În regulă. Brândușa mea nu era de expoziție. Era Într-un stadiu de devenire și până la urmă, putea să iasă bine, dacă așteptam cu răbdare. Poate că așa era la toată lumea. Până atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cu Meg, nu-i așa? Îl Întrebă Tessie pe Milton. ― Să sperăm că nu, Îi răspunse el. Altă Îngrijorare a lui Tessie era că fiul ei nici nu se mai Îngrijea. Nu se ducea regulat la dentist. Vegetarianismul Îl făcea palid. Și Îi cădea părul. La douăzeci de ani. Acest lucru o făcea pe Tessie să se simtă brusc bătrână. Unite de griji, căutând alinare pentru nemulțumiri diferite ( Tessie voia să scape de dureri, În timp ce eu voiam ca ale mele să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
De asemenea, când este inhalată În cantități suficiente, ea poate provoca o transă mentală care seamănă cu extazul religios. Iar dacă o respiri În cantități suficiente, Îți poate provoca greață. ― Ce-i cu tine? Îmi șopti Tessie În ureche. Ești palidă. M-am oprit din rugăciune și am deschis ochii. ― Da? ― Te simți bine? Am fost gata să răspund afirmativ. Dar apoi m-am oprit. ― Ești foarte palidă, Callie, spuse din nou Tessie Îmi puse mâna pe frunte. Greață, extaz, evlavie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
poate provoca greață. ― Ce-i cu tine? Îmi șopti Tessie În ureche. Ești palidă. M-am oprit din rugăciune și am deschis ochii. ― Da? ― Te simți bine? Am fost gata să răspund afirmativ. Dar apoi m-am oprit. ― Ești foarte palidă, Callie, spuse din nou Tessie Îmi puse mâna pe frunte. Greață, extaz, evlavie, viclenie - veniră toate la un loc. Dacă Dumnezeu nu te ajută, trebuie să te ajuți singur. ― E stomacul, am spus. ― Ce-ai mâncat? ― De fapt, nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
simți slăbită? Părintele Mike trecu din nou pe lângă noi. Legăna cădelnița atât de sus, că aproape mi-a atins vârful nasului. Așa că mi-am lărgit nările și am tras În piept cât fum am putut, ca să mă fac și mai palidă decât eram deja. ― Simt de parcă ar răsuci cineva ceva Înăuntrul meu, m-am hazardat eu. Asta trebuie să fi sunat mai mult sau mai puțin exact. Pentru că acum Tessie zâmbea. ― Oh, scumpo! spuse ea. Oh, slavă Domnului! ― Te bucuri că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o singură mână. Pentru că avea mai multă experiență decât mine, l-am lăsat să se ocupe de nasturii de la cămașă, dar mâinile mele au fost acelea care au apucat sutienul și, de parcă ar fi tras un oblon, au lăsat lumina palidă a sânilor Obiectului să pătrundă În cameră. I-am văzut, i-am atins și, pentru că nu eu făcusem asta, ci Rex Reese, nu aveam de ce să mă simt vinovată, nu trebuia să mă Întreb dacă aveam dorințe nefirești. Cum puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
m-am ridicat. Am văzut ceva cu coada ochiului și m-am Întors. Cocoțat pe balustradă, În dreapta noastră, stătea Jerome. Era Îmbrăcat În costumul de vampir, În ciuda căldurii. Pudra de pe față i se ducea pe porțiuni și totuși era foarte palid. Se uita În jos, la noi, cu cea mai sugestivă expresie de bântuit. Cu expresia pe care și-o lua când spunea povești cu fantome. Tânărul stăpân Împins de grădinar pe căi greșite. Băiatul În frac care se Înecase În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Aveam temperamente asemănătoare. Nimic nu ne plăcea mai mult decât să stăm pe o bancă În parc și să ne uităm la chipurile care trec. Acum chipul la care mă uitam era cel al lui Tessie, În celălalt pat. Era palid și lipsit de expresie, de parcă demachiantul Îi Îndepărtase nu numai fardul, ci și personalitatea. Totuși ochii lui Tessie se mișcau; patinau sub pleoape de colo colo. Callie nu-și putea imagina lucrurile pe care le vedea pe atunci Tessie În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nu ieșea la suprafață. Un lucru era sigur: totul avea, Într-un fel, legătură cu Obiectul. Stăteam trează și mă gândeam la ea, mă Întrebam unde era și tânjeam Îndurerată. Mă gândeam și la Detroit, la parcelele goale cu iarbă palidă ridicându-se Între casele condamnate și cele rămase Încă În picioare, la râul cu balustrada sa de fier și crapii morți plutind la suprafață cu burțile albe, descompunându-se. Mă gândeam la pescarii care stăteau pe platformele de Încărcare betonate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ani. ― De ce ați plecat? Din nou privirea directă. ― M-am trezit Într-o dimineață și mi-am dat seama că dacă nu plec, o să mor Într-un an. Și asta mi s-a părut minunat. Figura lui Scheer era frumoasă, palidă, cu o nuanță asiatică În ochii cenușii. Părul creț, șaten deschis, era periat meticulos și avea o cărare impecabilă. După un timp, am observat și alte subtilități din vestimentația sa: butonii cu monogramă, mocasinii italienești. Mi-a plăcut din prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cazul să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul rabatabil. Se duse În spatele pubelei și scoase cu totul capacul de metal. În lumina chimică a nopții, Milton desluși barba patriarhală, obrajii palizi, ceruiți, și - cel mai grăitor fapt - cadrul micuț, de un metru șaizeci și doi. Părintele Mike. Părintele Mike? Părintele Mike era răpitorul? Imposibil. Incredibil! Dar nu Încăpea nici un dubiu. Pe peronul gării era bărbatul ce fusese cândva logodit cu mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]