2,686 matches
-
prozatoarei, Sperietoarea din Hors (1979), unde ideea de joc-joacă va deveni atotstăpânitoare. Subiectul este simplu și în aparență nevinovat: locuitorii din comuna Hors comandă unui „Atelier de pietrărie și obiecte decorative” o sperietoare. Construind un spațiu suprarealist, T. realizează în parabola textului o reflectare politică transparentă a epocii contemporane. Ar fi vorba despre un univers „artistic și eficient” perfect, aflat în permanent progres. Omul este lipsit de identitate - până și personajul central, Worth, e încețoșat. Individul, în general, pare să aibă
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
sunt elemente ce pot fi înlocuite cu un „model al inimii ca locuință ideală și ca apropiere înțelegătoare de esența ființei umane”. În Dovezi de iubire ce nu se mai termină (1981) narațiunile devin din nou instantanee cu reverberații reflexive, parabole concomitent acide și vibrante, în care primează lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
Ioan Holban, Motivul călătoriei, LCF, 1980, 40; Vasile Chifor, Un roman ironic, O, 1980, 41; Mircea Zaciu, „Dovezi de iubire ce nu se mai termină”, ST, 1981, 10; Ioan Holban, Orizontul vieții în curtea interioară, CRC, 1992, 19; Bogdan Dumitrescu, Parabole, RL, 1993, 3; Daniel Cristea-Enache, Ceva esențial, ALA, 1999, 458; Ion Roșioru, Carnavalul perpetuu, TMS, 1999, 4; Georgeta Drăghici, Despre câteva note false, RL, 2000, 10; Popa, Ist. lit., II, 892; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 277-280; Irina Marin, Țara tuturor
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
moderniza într-o oarecare măsură versul. Culegerile ulterioare, Neliniști (1963), Din patru vânturi (1964), Insula cerbilor (1966) ș.a., conțin o sumedenie de întrebări despre paradoxurile secolului, „filosofări” lirice (uneori, totuși, prozaice). T. se mișcă îndeobște degajat în spațiul imaginarului, configurează parabole despre cele mai obișnuite lucruri, proiectează aproape totul în metaforă sau simbol. Astfel, cuvântul „inimă”, reluat și îmbogățit mereu cu noi conotații, devine o imagine arhetipală, care focalizează trăirile. Aceeași afirmație se poate face și despre miturile personale, hora, focul
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
orientală, expresionismul sau poezia cotidianului, discursul simbolizant neomodernist sau construcția de tip puzzle (turnura dinspre vizionarism spre expresionism e constatată aici de Al. Cistelecan). O constantă remarcabilă a poeziei publicate de T. înainte de 1990 o constituie prezența filonului moral, în parabole politice memorabile, precum Materia signata, Didactica Nova sau Lumina sub talpă, cea din urmă deconspirând absurdul demolărilor. În Achene zburătoare (1986; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei) și în Materia signata (1992) se adâncește polaritatea între „materia” scrisă și cea nescrisă
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
să fie martor al acuzării în procesul privind „lotul intelectualilor mistico-legionari” va fi lăsat în libertate; dacă nu acceptă va avea un loc în boxă alături de prietenii săi. Cere trei zile de gândire. Ce urmează este o frumoasă și emblematică parabolă morală, povestită în Autobiografia pe care o scrie „din porunca arhiepiscopului Herineanu și după îndemnul părintelui arhimandrit Serafim Man”, duhovnicul său. În cele trei zile de gândire se duce la tatăl său pentru a-i cere părerea. Tatăl, un bătrân
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Halucinantă). Unele poezii sunt evocări ale vieții de lagăr (O nouă zi, Sunt numărul 890, Hai, temnicer), altele - reflecții asupra trecerii implacabile a timpului (Labuntur anni, Contabilitate, Nautae, Oriunde mă caut) sau erotice (Necunoscuta, Chemare, Sù, Departe). Adesea alegoria și parabola sunt transparente, iar aluziile de natură livrescă. Valențele autentice ale scrisului literar al lui Ț. vor ieși însă la iveală când dă tiparului mai multe cărți cu caracter memorialistic. În Amintiri și evocări (1994) creionează atmosfera cercului „Gavriliada”, frecventat de
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
T. pare să fie rezultatul unei opțiuni asumate. Încă din prima carte, Avantajul de a fi câine, autorul combate inechitatea socială, războiul, rasismul și intoleranța religioasă. Deși se subintitulează „roman”, aici este, în fond, o colecție eterogenă de schițe, pamflete, parabole și utopii negative. Modelul formal îl reprezintă Tablete din Țara de Kuty, însă lui T. îi lipsesc stilul și amplitudinea viziunii argheziene. Inconvenientul cel mai vizibil al acestor texte este tezismul, care se observă începând cu narațiunea titulară, unde un
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
organizau adunări publice și nici nu țineau predici cu conținut dinainte stabilit; cuvântul lui Buddha era răspândit numai pe calea conversației. El își propovăduiește învățătura sub formă de prelegeri, povestiri, pilde și aforisme. Discursurile Maestrului luau forma chestionării socratice, a parabolelor morale, a controversei curtenitoare sau a formulelor succinte, prin care căuta să-și comprime învățătura, conferindu-i brevitate și o ordonare convenabilă. Felul lui de a gândi e plastic, dar el utilizează și conceptele specifice filosofiei indiene. Comunitatea buddhistă sau
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a fost niciodată căsătorit și a trăit în curăție întrega Sa viață; la fel și numeroși sfinți. Cu toate acestea, există totuși un pasaj din Evanghelii care se apropie într-o oarecare măsură de concepția tradițională indiană. E vorba de parabola fiului risipitor. Un tată avea doi fii. Cel mai mic dintre ei și-a cerut partea de avere ce i se cuvenea și a plecat într-o țară îndepărtată, unde a risipit în scurt timp tot ceea ce avea, ducând o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
trăit urmările răului și nu-l vor mai săvârși, în comparație cu cei dintâi, care por cădea oricând în păcat. Acesta este motivul pentru care fratele fiului risipitor este mai puțin prețuit de tatăl său decât celălalt fiu. Pe de altă parte, parabola ilustrează și relația dintre dreptatea absolută și iubirea absolută a divinității. Din punct de vedere al dreptății, suntem înclinați să credem că tatăl, respectiv divinitatea, greșește, întrucât fiul vinovat nu este pedepsit, iar fiul drept nu este răsplătit. Însă Dumnezeu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
că Dumnezeu se bucură mai mult de un păcătos care se pocăiește decât de 99 de drepți care nu au nevoie de pocăință. Suntem înclinați să credem, de aici, că iubirea absolută copleșește dreptatea absolută a divinității. Ideea călăuzitoare a parabolei fiului risipitor, anume că starea celui care a gustat din plăceri și apoi a renunțat la ele spre a se înălța la Dumnezeu este superioară stării celui care a fost dintotdeauna drept, dar are o credință ezitantă, lipsită de focul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
depins în bună parte de statutul lor social. Discipolii apropiați ai lui Buddha proveneau din familii nobile, în timp ce Apostolii lui Iisus erau ca și El oameni simpli. Atât Buddha cât și Iisus au utilizat în predicile lor în mod frecvent parabolele. Este celebră de exemplu parabola săgeții, prin care Buddha a încercat să sugereze preocuparea necesar constantă a omului pentru eliberare și îndepărtarea tuturor acelor activități și gânduri care nu au acest scop. Mântuitorul Hristos vorbea adesea mulțimilor și mai ales
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
statutul lor social. Discipolii apropiați ai lui Buddha proveneau din familii nobile, în timp ce Apostolii lui Iisus erau ca și El oameni simpli. Atât Buddha cât și Iisus au utilizat în predicile lor în mod frecvent parabolele. Este celebră de exemplu parabola săgeții, prin care Buddha a încercat să sugereze preocuparea necesar constantă a omului pentru eliberare și îndepărtarea tuturor acelor activități și gânduri care nu au acest scop. Mântuitorul Hristos vorbea adesea mulțimilor și mai ales Apostolilor Săi prin pilde. Acestea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mulțimilor și mai ales Apostolilor Săi prin pilde. Acestea erau mici istorisiri fictive, dar verosimile, luate din viața de zi cu zi, prin care, cu ajutorul unor comparații sau asemănări, se împărtășeau anumite învățături de credință și de morală. Pildele sau parabolele erau mai apropiate de puterea de înțelegere a oamenilor, de preocupările și viața lor obișnuită și erau oarecum mai voalate față de farisei; expuneau anumite învățături într-un mod indirect. Buddha a săvârșit mai multe minuni în timpul activității sale, iar exemplul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aș mulțumi și cu doi-trei din aceștia... *Hristos e acțiune. Comportamentul său se încadrează, am zice azi, în scenariul pe care îl schițaseră prorocii pentru Mesia. Face lucruri menite să amintească și să adeverească spusele acestora. Totodată, Iisus își exemplifică parabolele cu propria-i viață. Uneori nici ucenicii nu le înțeleg și nici El nu le pretinde să le înțeleagă imediat. Mai ales că afirmațiile și atitudinile Sale nu intră în logica previzibilului, a obișnuitului. Deși știe finalul, cititorul reacționează, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acesta te-a întrebat că de ce iei de la el, că are puține, te-ai scuzat spunînd că ai făcut-o deoarece ți-au plăcut foarte mult! L-ai furat chiar și pe prietenul tău Bălăiță. Ți-amintești: a scris o parabolă cu un filosof care stă la malul mării și mănîncă pește pînă ce în spatele lui crește un munte de oase. După aceea a făcut o greșeală să ți-o citească. Imediat ai compus un poem pe aceeași idee!” Ultimul exemplu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să le răspunzi, dacă nu pe limba lor să și vrei, nu poți , măcar foarte pe șleau. Sunt sigur că a devenit insuficient ce fac aceia ce răspund minciunii grosolane, calomniei, amenințării, denunțului cu foarte fine și frumoase eseuri, mici parabole despre dialog, bună-credință, obraz, adevăr etc. etc. Și-apoi, nu s-a spus cândva, cu bunăvoință probabil, că de trăiești la Roma, trebuie s-o faci asemenea romanilor? în sfârșit, am mai spus-o, sunt lucruri la care e inutil
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
solitudinii, ca scrutare a procesului de depersonalizare, chiar și ca invocare simbolică a situației unui grup sau a unei comunități persecutate pe motive rasiale sau În conjuncturi istorice extreme (am putea evoca Auschwitz, Vortuga, Cambodgia, Rwanda, Kosovo) sau ca o parabolă politică vizând minorități etnice, politice, religioase sau sexuale, povestea poartă cu sine implicații și accente care permit o lectură profetică și profundă a existenței umane În vremurile noastre și nu numai. Până și dezbaterea actuală asupra ingineriei genetice, unul dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mecanismele de autoapărare impuse de această cultură „claustrofobă”, cum o numea cineva, reduc existența la o strategie defetistă. Obsesia retragerii din viață, a apărării de agresiunea și amenințările ei, Magris o citea În codificata „culpă” kafkiană și o exemplifica prin parabola lui Canetti despre Zidul chinezesc, construit să apere Imperiul de primejdii. Anxietatea crescută față de amenințare amplifica, treptat, Zidul. Niciodată destul de gros pentru a pacifica neliniștea cetățenilor, acesta acoperă, metru cu metru, Întregul Imperiu, distrugând viața pe care era chemat s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
profundă cu parodia, lirismul cel mai autentic, sfâșietor (sunând a bocet ori descântec), cu umorul, absurdul și fantasticul de tip folcloric. Evanghelia lui Barabas (1996) continuă aceeași linie neorealist-onirică, aici de un lirism mai atenuat, cu propensiune către alegorie și parabolă. Modelul limbajului biblic este și acum urmat și parodiat simultan. Barabas este un hagiu dintr-un Isarlâk de cartier bucureștean, un Iisus la mâna a doua, ratat, un profet bețiv al timpurilor noastre, acel tâlhar arghezian, dar nu revoltat, ci
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
îl maturizează pe Sebastian și-i deschide calea spre inima și trupul împietritei Armanda. Naratorul, de față la toate acestea, comentează metamorfoza lui Sebastian Românu și bucuria lui obosită și ironică. Epica este, aici, mai legată și simbolurile slujesc bine parabola. Textul este complex, prozatorul vizionar este dublat de un analist de multe ori pătrunzător. Efortul este de a prinde nu numai culorile unei lumi în apocalips, ci și mișcarea imprevizibilă a psihologiei individului în situații capitale (suferința erotică, sentimentul trădării
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
cu Bucureștii împânziți de mafia chinezească, o a doua Revoluție (la eclipsa din 1999), noua incendiere a Bibliotecii Centrale Universitare și execuția finală de la Târgoviște. Asociată cu motivul „lumii pe dos”, tema geloziei pustiitoare sare din individual și bate către parabola istoriei. O istorie care, la rândul ei, sare din parabolă și își intră de-a binelea în drepturi odată cu povestea destinelor din Strigoi fără țară (2001), romanul familiei de basarabeni în bejenie, romanul dezrădăcinării forțate. Demobilizat din armata română în
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
la eclipsa din 1999), noua incendiere a Bibliotecii Centrale Universitare și execuția finală de la Târgoviște. Asociată cu motivul „lumii pe dos”, tema geloziei pustiitoare sare din individual și bate către parabola istoriei. O istorie care, la rândul ei, sare din parabolă și își intră de-a binelea în drepturi odată cu povestea destinelor din Strigoi fără țară (2001), romanul familiei de basarabeni în bejenie, romanul dezrădăcinării forțate. Demobilizat din armata română în 1940, eroul „fără țară” de aici este acuzat de ruși
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
un teatru de marionete, R, 1991, 7-8; Ioan Milea, Melancolie și extaz, APF, 1991, 7-8; Traian T. Coșovei, Numele casei tale, melancolia, CNT, 1991, 38; Sebastian Vlad Popa, Neîndurătoarea rază a lucidității, CC, 1991, 8-9; Al. Cistelecan, Între scenografie și parabolă, F, 1992, 10; Ștefan Melancu, „Urechea de cârpă”, APF, 1993, 6; Ioan Holban, Apocalipsa într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Ioana Pârvulescu, Iașii în publicistică, RL, 1994, 3; Negoițescu, Scriitori contemporani, 146-148; Horea Poenar, Nichita Danilov sau Luciditatea
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]