3,522 matches
-
constructelor de legitimare. Or, o nouă soluție la această problemă se impune în "Memoria colectivă la muzicieni". Cotitura teoretică a gîndirii lui Halbwachs și răspunsul triumfător sînt evidente în acest articol: însăși metafora orchestrei simbolizează unificarea ariilor cîntate după fiecare partitură, unificarea interpretărilor pe care fiecare orchestră le poate da aceleiași simfonii, unificarea printr-un sistem de notație a diversității de semnificații a memoriilor orale muzicale. După modelul Cadrelor, unde introducerea se face, ca o uvertură muzicală, prin mitul uitării fetei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Răspunsul teoretic, față de pluralitatea memoriilor muzicale, de interpretările lui Wagner care n-ar putea fi evaluate după niște criterii sigure și n-ar putea fi, prin urmare, combătute, se găsește în știința codului muzical, adică în modalitățile de actualizare a partiturilor lui Wagner: putem combate anumite interpretări ale muzicii printr-o mai bună înțelegere a acesteia, iar propaganda, prin știință. "Memoria colectivă la muzicieni" este așadar situată într-o reluare a criticii celor "două memorii" ale lui Bergson, adică în continuitatea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
regimentele naziste, împotriva căreia se ridică Halbwachs, răspunsul este clar: numai oamenii vulgari pot fi satisfăcuți de asurzitorul zgomot de propagandă care desfigurează muzica lui Wagner, iar democrații se pot sprijini pe memoria colectivă care este știința notației (la citirea partiturilor) pentru a lupta împotriva memoriei sociale. Aceeași temă fusese deja abordată în Cadrele sociale, fără ca trimiterea la memoria socială să fie explicită (aceasta fiind totuși cea vizată), atunci cînd, la începutul introducerii, Halbwachs evoca o povestire transmisă de un ziar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
regimurile naziste a marșului Walkyriilor) însemna o necunoaștere a lui Wagner, astfel încît curentul de memorie, memoria orală și transmiterea prin aceasta a interpretărilor muzicale aveau un statut inferior în raport cu memoria savantă (memoria muzicienilor cultivați, instruiți și capabili să citească partiturile). Aceeași idee se regăsește în pagina unde Halbwachs opune istoriei tot ceea ce a știut despre războiul din 1870 și despre Comună de la un servitor care era un fel de mediator "al rumorii populare și al claselor de jos", rumoare care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în context. La baza acestui tip de analiză nu se mai află un model de comunicare analog conversației sau ping-pongului (un emițător transmite un mesaj unui receptor, care devine, la rândul său, emițător), ci metafora orchestrei culturale fără dirijor, nici partitură; "fiecare cântă punându-se de acord cu celălalt"; acesta este punctul de vedere al Școlii de la Palo Alto. D. Maingueneau observa că "de la sociolog la logician, preocupările pragmatice traversează ansamblul cercetărilor ce implică sensul și comunicarea. Vedem astfel, adesea, pragmatica
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe un spațiu semantic preexistent, dar are și posibilitatea de a stabili relații inedite care pot și ele să constituie un dat pentru textele ulterioare. În fraza următoare din Prizoniera, în care Proust descrie opera muzicianului Vinteuil: Fără îndoială roșiatica partitură muzicală era complet diferită de alba sonată... . cele două adjective par să fie corect plasate. Roșiatic nu este un adjectiv impresionist, el este un adjectiv de culoare a cărui poziționare presupune, în mod normal, o formă de redundanță semantică alături de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Proust insistă justificat asupra caracterului inedit al asocierilor pe care le creează. Cu siguranță, acest univers care înainte era "nebănuit", devine acum unul cu care suntem obișnuiți dacă opera artistică reușește să impună cititorilor toată lumea ei. Romancierul care evocă "roșiatica partitură muzicală" sau "alba sonată" construiește un univers în care s-ar asemăna cu culorile din bucățile muzicale, tot la fel cum într-un univers obișnuit este în firea lucrurilor ca oile să fie albe. Concluzii Analizând non-clasificarea, am reflectat și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un moment dat, în lunga mea spitalizare la Fundeni, intrigat de comportamentul său, ridicat la rangul superior al stilului, mi-am propus să-l urmăresc în secret, cu scopul de a descoperi note false, o cât de mică stridență în partitură. N-am descoperit. Partitură perfectă, execuție la fel. Am plecat din Iași cu un accelerat de la miezul nopții, astfel că am ajuns la Fundeni foarte devreme, în jurul orei 6. Mi-am spus că am de așteptat ore bune până să
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
lunga mea spitalizare la Fundeni, intrigat de comportamentul său, ridicat la rangul superior al stilului, mi-am propus să-l urmăresc în secret, cu scopul de a descoperi note false, o cât de mică stridență în partitură. N-am descoperit. Partitură perfectă, execuție la fel. Am plecat din Iași cu un accelerat de la miezul nopții, astfel că am ajuns la Fundeni foarte devreme, în jurul orei 6. Mi-am spus că am de așteptat ore bune până să înceapă profesorul Sinescu consultația
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
fiind căsătorit cu verișoara lui Steinhardt, Gertrude Steinhardt. Apoi teza de doctorat în drept constituțional. Ei bine, nimic din aceste texte nu ne trimite spre ideea convertirii. În special cele două volume de iudaism scrise la două mâini, neputând identifica partitura lui Steinhardt, respectiv partitura lui Neuman în niciun caz nu ne trimit spre ideea convertirii. Sunt două volume de puternică implicare în problema iudaică, atât în problemele spiritualității, cât și în cele ale civilizației iudaice. Mai mult decât atât, în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lui Steinhardt, Gertrude Steinhardt. Apoi teza de doctorat în drept constituțional. Ei bine, nimic din aceste texte nu ne trimite spre ideea convertirii. În special cele două volume de iudaism scrise la două mâini, neputând identifica partitura lui Steinhardt, respectiv partitura lui Neuman în niciun caz nu ne trimit spre ideea convertirii. Sunt două volume de puternică implicare în problema iudaică, atât în problemele spiritualității, cât și în cele ale civilizației iudaice. Mai mult decât atât, în aceste volume este ironizată
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ca pe o ciumă" (Carnet lapidar). Muzica însăși capătă accente elegiace, de bocet, de altminteri, adesea revine imaginea ploii de toamnă care mistuie, care condamnă la dispariție: "și toamna ne suge plămânii cu-o unghie.// Simt iar uscăciunea cum plouă" (Partitură). Este o veșnică anunțare a finalului de lume, apa, sub toate formele ei, lichefiază universul sau îl îngheață, în ambele situații sugestia este aceea a lipsei de speranță, a actului distructiv cu caracter definitiv: "și cerul e leoarcă... și timpul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
veșnică anunțare a finalului de lume, apa, sub toate formele ei, lichefiază universul sau îl îngheață, în ambele situații sugestia este aceea a lipsei de speranță, a actului distructiv cu caracter definitiv: "și cerul e leoarcă... și timpul e bruma..." (Partitură). Și de data aceasta, natura nu este prezentată doar într-o stare profundă de degradare, ceea ce, de altfel, corespunde perfect trăirilor transmise de eul poetic, ci este ea însăși una dintre cauzele acestei degradări, invazia abisalului, a instinctualului pe care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetic, ci este ea însăși una dintre cauzele acestei degradări, invazia abisalului, a instinctualului pe care asemenea elemente ale spațiului exterior le simbolizează coincide cu moartea sufletească: "Prin sângele nostru vin câinii de ling -/ ne biruie iarba, ne mistuie somnul" (Partitură). Viața însăși este doar descompunere și atunci nici rememorarea trecutului nu mai poate fi cale de recuperare a forței vitale, ci alunecare spre neant, iar uitarea cuvântului, a logosului echivalează cu pierderea capacității de a crea, absența acestei puteri demiurgice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acestei puteri demiurgice reduce omul la praf, materie moartă, de aceea omul nici nu mai apare aici în calitate de actant, ci de "obiect" asupra căruia se exercită acțiuni devastatoare ("Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep să-mi uit caligrafia, cuvânt", Partitură). Insistăm asupra acestor elemente ale imaginarului poetic pentru că ele se constituie într-o rețea de motive care revin obsedant în lirica lui Ion Caraion. Sunt aici câteva structuri șocante generate de efortul repoetizării limbajului folosind ca sursă grotescul. Astfel se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ numai batistele de sânge mai culegeau anii din pom." (Corespondență pe un arbore), "Vezi, ducem cu rana din carne pe Domnul/ și-n fiecare seară îi dăm să mănânce-un paing." (Partitură). Dacă la Geo Dumitrescu eul își recâștigă dreptul la exprimare în poezie, la Ion Caraion eul apare, mai degrabă, sub forma unei virtualități. Se vorbește în numele unei întregi generații, cel mai adesea instanța comunicativă fiind desemnată prin pronumele "noi" sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se-ntinde pretutindeni, macerat", se recurge la paradox, la oximoron pentru a contura tabloul distrugerii, valuri de uitare șterg totul " Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep ca să-mi uit caligrafia, cuvânt..." sau "Simt iar uscăciunea cum plouă..." (Ion Caraion, Partitură). Discursivitatea, limbajul sincopat eliptic înlocuiesc și la Constantin Abălăuță metaforicul. Propozițiile scurte par a surprinde fulgurant, prin tehnica flash-ului, imagini din universul cotidian: " În aer este ceva invizibil./ Ploaie, copaci, simptome invizibile.// O fată care-și strânge părul,/ un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în genunchi, 147 Lucrurile de dimineață, 150, 239 Mahalale, 142 Memorie, 149, 150, 203, 215 Mesagiu pentru colivia poetului, 222 Omul profilat pe cer, 141, 142, 196, 239 Oxidare, 141, 149, 158, 218 Pacienți, 137, 138, 148 Panopticum, 212, 225 Partitură, 140, 207, 224 Pasărea urgiei, 139, 141, 224 Trotuarul din memorie, 147, 149, 224 Vizită celestă, 142 Viziunea de la no. 7, 142, 148, 224 Cassian, Nina, 46 Cassian. Nina Golful nesigur, 47 Halucinație intenționată, 47 Sufletul nostru, 47 Cazaban, Teodor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și mai larg comprehensiv. Următoarea mărturisire făcută de pianista Héllène Grimaud într-un recent interviu cuprinde un adevăr pe care și eu l-am trăit nu o dată: „Te îngrozești cînd descoperi lucruri noi după atîta timp de citire”(a unei partituri - n. m.). Ea se referea în special la Beethoven, pe care îl cîntă de 18 ani; eu la Bacovia, pe care îl citesc de un număr de ani dublu. „Groaza” noastră comună nu-i lipsită însă de jouissances de l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din ultimele trei secole, 33.000 de volume de ziare legate, 500.000 de role de microfilm, peste 6.000 de titluri de benzi desenate; cea mai mare colecție de materiale juridice din lume, filme, 4.8 milioane de hărți, partituri muzicale și 2.7 milioane de înregistrări audio. 11 Alfred Kazon (5 iunie 1915 - 5 iunie 1998) a fost un scriitor și critic literar american care a zugrăvit în numeroase dintre scrierile sale experiența emigranților în America la începutul secolului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
el este modelul genului. Importantă tipului constă în faptul că el ține de psihologie, de estetică, de filozofie și de poetica românului. Tipizarea nu se reduce doar la fixarea personajelor, ea le pune în mișcare, făcându-le să joace diferite partituri în interiorul ciclurilor. Fiind incarnarea unei idei, a mondoviziunii autorului, tipul este și un vector al dramatizării. Personajul "tipic" participa astfel la o dinamică realistă a explorării sociale, la Balzac, Stendhal și Zola. 76 Cu toate ca interpretarea lui Lukàcs la operă lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reprezintă o formă de solidaritate cu această încercare extremă a rezistenței omenești și a credinței. În 1787, Joseph Haydn, la solicitarea Bisericii, a compus o lucrare pentru un cvartet de coarde care poartă numele Cele Șapte Cuvinte ale Mântuitorului, o partitură dificilă în care forța stihinică a ritmului, gravitatea destinului, inciziile dureroase și sfâșietoare ale acutelor sunt contrabalansate de vibrația adâncă a emoției, de cristalinul angelic și de zvonul liniștitor al transcendenței. Interpretarea pe care cvartetul VOCES o dă acestei capodopere
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ei au creat o efervescență creativă, o diversificare compozițională și armonică, o lărgire a paletei de sonorități și instrumente folosite, precum și o concepție integrată stilistic despre muzică, lirică, lumini și prezență scenică, la care s-a adugat compoziția simfonică a partiturilor instrumentale care a făcut ca acest tip de muzică să fie considerat o dezvoltare a celei clasice ca atare și să nu poată fi replicat niciodată. Desigur că această aventură culturală profundă și modelatoare merită o tratare de sine stătătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Întâmplările personajului, povestite În cinci episoade, marcate grafic În interiorul textului, reprezintă punctul de plecare pentru un fapt absolut banal al existenței actantului. În tramvaiul În care călătoreau indivizi de tot felul, Gavrilescu Își amintește că și-a uitat servieta cu partiturile muzicale la una din elevele lui, Otilia Voitinovici și pentru aceasta Își propune să se Întoarcă din drum. Din Întâmplare, ori purtat de o voință ocultă, Gavrilescu ajunge „la țigănci”, un loc suspect pentru bucureșteni. Intrat aici, trece printr-o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Discuția dintre călători nu are relief, trece ușor de la un subiect la altul, până ajunge la indignarea generală, provocată de grădina „țigăncilor”. Dar nimic din toate acestea nu prefigurează misterioasa aventură a eroului, iar hotărârea de a se Întoarce după partituri este justificată logic. Abia după ce coboară, comportamentul său marchează o schimbare. Căldura, motiv care străbate Întreaga nuvelă, afectează gesturile lui Gavrilescu și memoria: „Gavrilescule, șopti, atenție! Ce parcă ai Începe să Îmbătrânești. Te ramolești, Îți pierzi memoria.” Pe acest fond
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]