2,745 matches
-
Se uită la ceas în tăcere. Trece un timp nedefinit până să se ridice, mulțumit de sine: "Douăzeci de minute și patruzeci și trei de secunde fără să tușiți. Sunteți vindecată!" Aflând asta, o scutură un acces de tuse deosebit de penibil. Doctorul Pacienza a dispărut. Frigul și televizorul au devenit insuportabile. Se plânge soțului ei. Mi-e până-n gât, du-te și cere-i escrocului ăla de Sinus o pătură! Și să mute hârâitoarea de-aici!" Soțul ei se întoarce plouat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
făcut că o forță necunoscută îl ejectase, încă amețit de dragoste, din brațele Isidorei în răsuflarea grea, urâtă a unui tren arhiplin, care își croia tunelul mizer prin noaptea sufocantă de august. După tensiunea care domnea în București, după călătoria penibilă, se întorcea să-și regăsească liniștea într-o margine de țară, în locul cel mai expus. Dacă ar fi survenit un conflict. Oboseala drumului îi curgea încă prin vene ca un fluid leneș. S-a așezat pe nisip, sprijinindu-se de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
frământe mintea ca să afle ce anume din persoana lui îl indispunea pe acest Hercule de bâlci, începea să se întrebe despre ce era vorba, mai ales că nu se aștepta ca învățătorul să poată pune capăt unei scene atât de penibile. "Scuză-mă, Nicolae, azi mă grăbesc, dar, dacă vrei, putem să ne vedem zilele astea. Aștept un semn de la tine la Vila orelor de lumină!" "Ne-am înțeles", spuse învățătorul, în vreme ce tovarășul lui se puse iar pe bodogănit. Neținând seama
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de tinerețe. Nu doar o întruchipa, dar parcă o absorbise cu totul; îi rămăsese exact atâta materialitate cât să poată duce sarcina ideală a cărei importanță o celebra poemul vremurilor noi. Când a ajuns la Moscova, după o lungă și penibilă călătorie cu trenul, s-a prezentat în fața unei alte comisii care i-a examinat dosarul, i-a scrutat expresia redusă la esențial și a decis: la Leningrad! A crezut că auzise chiar: bună pentru Leningrad! A luat așadar, în aceeași
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ambient pe măsură. Stereotipul fanariot, pe care îl vehiculăm în România secolului al XXI-lea, nu mai are nimic în comun cu fanarioții. Este doar un mod jalnic de a ne scuza propriile slăbiciuni și tendințe spre rău, o eschivă penibilă de la a da socoteală. De sfârșitul epocii fanariote ne despart de altfel 200 de ani, timp în care am fi avut atâta timp în care să ne dezbărăm de apucăturile așa-zis fanariote, dacă am fi vrut... Ne întrebăm în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de ce a mă teme căci nu am făcut nimic rău. Nu mai vreau conflicte, nu mai vreau nici un fel de incidente! Mă frământă gândul că se poate să-i fi spus directorului. Poate că și-a dat seama că e penibilă, făcând o astfel de plângere. Trăiesc o dilemă pe cât de stresantă pe atât de caraghioasă: a merge sau a nu merge la masa de seară! A da nas în nas cu directorul, ca în acea dimineață nefericită?! Voi vedea... * * * Dilema
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cărților sînt accesibile ca preț. Sindrom Descrierea clinică Fobia socială este caracterizată de anxietate fobică și de evitarea situațiilor sociale sau de performanță. Este vorba despre frica de a fi în centrul atenției, de a face sau a spune ceva penibil și de a fi perceput ca anxios. În centrul acestei tulburări se află o teamă fundamentală de evaluarea negativă (Beck et al., 1985; Liebowitz et al., 1985; Lucock și Salkovskis, 1988; Mattick și Peters, 1988; Mattick et al., 1989). Atît
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
că, într-adevăr, morala este încă aceeași, dar că în oraș trebuie să existe o mai mare îngăduință, pentru că lucrurile stau altfel decât la țară și pentru a se evita rele și mai mari. Tot așa va fi și confuzia penibilă a unui suflet care descoperă morala confesionalului, în contrast cu ceea ce i se prezintă pe ecranul de film, din parohie. Este evident că se navighează în confuzie, iar echivocul constă tocmai în aceasta, că nu se pot propune de la aceeași catedră învățături
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
din partea noastră, e ceva ce ne provoacă groază. Dacă alții vor face răul, se va auzi totdeauna al nostru «non possumus» (nu putem); dar dacă noi îl învățăm altora, însuși edificiul moralei noastre creștine se va prăbuși într-o manieră penibilă. Dacă am greșit socotind lucrurile astfel, vom fi dispuși s-o recunoaștem cu bucurie, când ni se va demonstra contrariul. Nu demult, un ziar de-al nostru se plângea cum că, în fața atâtor nevoi, dimpotrivă, se asistă la o scădere
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
guvernul belgian a autorizat pe generalul Brialmont - care erea militar în activitate - să meargă în România. Răspunsul e că generalul Brialmont a lucrat fără să ceară voia guvernului său. Și generalul e pedepsit fiind pus în disponibilitate. Un incident foarte penibil în lumea literară, toți intelectualii sunt foarte mâhniți, unii foarte indignați. O nenorocire s-a întâmplat, marele poet Eminescu a înnebunit. Toată lumea, prietini și dușmani, deplâng această catastrofă. Numai un rival în literatură, poetul Alexandru Macedonski, face excepție. În revista
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu sabia. În mijlocul careului, format din elevii școlii, cu săbiile la umăr, după ce i s-a dat onorul și grefierul a citit sentința, un plutonier i-a smuls toate gradele, cusute provizoriu și i-a rupt sabia în două. Spectacol penibil. Dar, ce nu pot uita, în plus, este gerul care domnea în acea zi de ianuarie. Cîțiva dintre elevi au căzut degerați în front și mulți alții s-au ales cu degetele de la mînă degerate pe mînerul sabiei. În aceeași
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fizică. El devine o întreprindere. Fiecare investește larg, din plin, capitalul pe care îl are. Principele primea toate darurile curtenilor săi, grațiile curtezanei, banii bancherului, lingușirile adulatorului și devotamentul exagerat pînă la neverosimil al lichelei. Din adolescență, Carol simțise o penibilă înclinare către prieteniile dubioase. La Paris, în atmosfera deosebit de prielnică pentru astfel de contacte, principele putea să dea deplină libertate vechii sale înclinări. Pe cînd principele ducea la Paris această viață, la București se alcătuiește un grup, la început restrîns
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mult și sincer. Titulescu se înțelegea de minune cu mine și-mi arătase multă prietenie. Mi-a propus chiar postul de ministru la Budapesta, dar la vremea aceea pe mine nu mă interesa decît politica internă. Nu pot însă uita penibila impresie pe care o făcea spectacolul din anticamera lui Titulescu. Acea gramadă a oamenilor de casă, care așteptau să-i îndeplinească diferitele servicii sau să-l culce pe patron, cum îl numeau ei, cînd lucra seara acasă la el. Erau
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
oficial și public al gărzilor în uniforme verzi, cu drapele și pancarte de propagandă politică. În fruntea acestui marș, încinși peste cămăși verzi și cu cizme militărești, alături de Corneliu Codreanu și toți comandanții legionari, se găsea însuși ministrul Spaniei. Impresie penibilă. În străinătate, guvernul a fost bănuit de duplicitate politică. Dumitru Iuca a recunoscut că a fost înșelat și onest cum era și-a prezentat demisia. Guvernul nu i-a cerut demisia, dar nici nu i-a respins-o. Prim-ministrul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
operații și, spre norocul lui Golup, se mai găseau în serviciile poliției oameni care mă cunoșteau. Au mers, cu mine, la tren și dintr-un vagon, plin și gata de plecare, l-au scos pe Golup. Am descris această scenă penibilă, fiindcă am trăit-o și faptele erau adevărate. Această rătăcire, care a fost Transnistria, terfelește concepția de viață a poporului român, de a fi nu agresivi, necălcînd hotarele altor popoare, dar gata oricînd să-și apere glia străbună, așa cum ne
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
așa din senin, pistolul din buzunar și, plimbîndu-se prin salon, a început să strige că el omoară, în noaptea aceea, un turc. Îndreptîndu-se apoi spre el, nervos și clătinîndu-se pe picioare, cu pistolul întins, îl amenința că-l ucide. Scenă penibilă. În fine, cu multă greutate, chemînd de la mașina lui și pe agenții care-l păzeau, am reușit să-l scoatem din casă și să-l îmbarcăm, beat mort, în automobilul în care venise. Sefcati Istinieli, care cunoștea calitatea miniștrilor comuniști
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să rămînă acolo, mai ales că voi v-ați delimitat de la început de unele din posibilele opinii ale unora dintre cei care răspund sau vor răspunde la anchetă. Aurel D. P.S. S-ar putea să fie și vreun pasaj ușor penibil în ceea ce spun. Nu-mi dau seama, acum. Dacă ți se pare ceva inadecvat, în plus, poți tăia. Dar să-mi spui și mie ce. Am o copie a intervenției. Zic asta pentru că s-ar putea să nu am coerență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am spus acolo, ce poeme aș putea avea acolo! Deci, poate-mi poți trimite tu un exemplar! Sînt tot mai sătul de școală! Azi, de exemplu, am făcut o oră foarte proastă, și-ncă asistat de director. M-am simțit penibil, chiar dacă nu chiar eu eram vinovat, ci lenea îngrozitoare a copiilor. Școala este un orfelinat pentru pensionari, atîta timp cît copiii nu au cît de cît conștiință. Mă bucur mult pentru Liviu Stoiciu, este tot mai citat și lăudat! Iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
instructorul" de acum al ALBATROS-ului, un anume Liviu Călin (a scris și acesta quelques mucegaiuri!), că i se va propune o "lectură amicală", că s-au gîndit să mă "transfere în altă poziție", asta însemnînd CARTEA ROM. Este absolut penibil! Dar îmi pare rău de cuvîntul (!?) lui Sântimbreanu. L-am sunat pe D.R. Popescu! I-am spus. Era singura soluție, așa mi-a sugerat și doamna Gabriela. Va vorbi el. Să-l sun în zile acestea care vin. Îmi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
întâmplase? Tăcerea mea prelungită crease o anumită stare de nesiguranță, de tensiune. Mi-a fost jenă? Milă? Nu știu. Eu doar nu eram critic de artă: dar el aștepta un răspuns. Și i l-am dat pentru dezamorsarea unei situații penibile. Sigur îți place pictura, copile? I-am replicat cu toată sinceritatea de care eram capabil: În mod cu totul deosebit, domnule Răzmeriță. Eeee, atunci e bine. Sunt foarte mulțumit. Da, da! Apoi mi-a zis: Uite, copile, ține-l frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Butu a coborât primul. Însă operațiunea nu a fost tocmai reușită. A sărit din mașină, dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o rână, iar căciula i s-a rostogolit cât colo. A fost penibil. Câteva clipe am rămas fără grai. Moș Butu se fâstâcise de tot, jenat și rușinat. Stătea în fund complet amețit, neștiind ce s-a întâmplat cu el. La o privire superficială, dar cu totul condamnabilă, l-ai fi putut lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ipostaze ale lor. Pe mine nu mă sperie oamenii care, oricâte defecte enorme ar avea, sunt gata să și le descopere, să scape de ele, să evolueze. Mă sperie, în schimb, cei care perseverează în greșeală, ceea ce e un spectacol penibil. Bună vorbă a spus Baltasar Gracián: mai rău decât o proastă cauză e apărarea ei și mai rău decât răul e s-o prelungești, în loc s-o faci nevăzută. În concursul de alergare prin viață, aceste ființe rămân mult în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se explică și dezghețul care a îngăduit elanurilor tinerești normale să caute a se exprima mai în voie. În localitate apărea "Iașul literar", în care erau tipărite numai texte de preamărire a bolșevismului rusesc și așa zis "românesc", în clișee penibile. Nimic din toate acestea în "Cuvântul nostru", care cuprindea doar versuri siropoase de dragoste (firește) neîmpărtășită. Colaboratorii semnau exclusiv cu pseudonime. Toate la fel de dulcege (Emil Petuny, Titus Buchet, Gicu Poiană) sau misterioase (Elgema, Ada Întunecare). Dar în nici un text nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
asemenea decizie sumară, fără corp delict, o poate da, în anumite împrejurări, numai un critic bătrân, pe care trecutul îl apără de suspiciune. În practică e greu să aștepți ceva temeinic de la ființe în mintea cărora e proaspătă bătălia uneori penibilă a bacalaureatului și pentru care universul artistic se compune din amintirea manualelor dlui M. Dragomirescu sau din 200 - să exagerăm! - de cărți facile sau nepricepute... O dată tinerii așteptau Poșta redacției. Azi pătrund în reviste pe calea lăturalnică a cronicii goale
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
-mi din timp dacă trebuie să rezerv o cameră de hotel sau dacă aveți deja un aranjament cu domnul Lombard. Camerele trebuie rezervate cu câteva săptămâni în avans. - Acum mă pregătesc pentru concursul de sanscrită de la Uppsala, procedură ridicolă și penibilă care se va derula în a doua săptămână a lunii martie. Dar infectul birocrat care sunt ar vrea să aibă un post „serios”... Cum vă simțiți după acest sejur în țara soarelui și cum se simte dna Eliade? Regretăm mult
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]