34,654 matches
-
normală. Asistența socială poate să aibă un rol esențial în identificarea situațiilor de dificultate și în răspunsul punctual la acestea, prin mijloace specializate de suport, prin plasarea ei în locuri și spații situaționale dintre cele mai diferite: spitale, maternități, școli, penitenciare, instituții pentru copii, bătrâni, persoane cu dizabilități, familie, comunitate, biserici etc. Deși prezentă ca instrument activ de intervenție în numeroase instituții de profil, asistența socială deține funcții precise, activități specializate care o delimitează de alte profesii. Din acest punct de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
regimul de comercializare a produselor în compoziția cărora intră substanțe cu efect embrionarcotic, produse denumite generic „aurolac”. ● Ordin Comun al Ministerului Sănătății și Familiei și al Ministerului Justiției nr. 898/725/2002 privind măsurile medicale și educative aplicate toxicomanilor în penitenciare. ● Ordin nr. 187/2002 pentru definirea tipurilor de unități medicale ce pot fi abilitate să asigure asistența persoanelor dependente de droguri, precum și a organizațiilor neguvernamentale ce pot fi abilitate să desfășoare activități de prevenire a transmiterii microorganismelor patogene pe cale sangvină
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
a traficului și/sau a consumului ilicit de droguri se organizează și se realizează de către organele administrației publice și organele judiciare, de către unitățile de învățământ, unitățile medicale și alte unități din sistemul serviciilor de sănătate, centrele de reeducare pentru minori, penitenciare, organizațiile neguvernamentale, precum și de către alte instituții interesate. În Regulamentul de aplicare a Legii nr. 143/2000 sunt prevăzute câteva măsuri cu caracter obligatoriu sau facultativ destinate anihilării ori reducerii consecințelor consumului de droguri, dintre care putem menționa cura de dezintoxicare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
menținut de către instanță în stare de libertate. Medierea și compensarea victimei au loc în Maisons de Justice et de Droit, create în 1998, sunt folosite ca alternative la trimiterea în judecată tradițională și nu presupun nici o intervenție din partea serviciilor de penitenciare și probațiunne (SPIP). În primul studiu comparativ asupra probațiunii în lume (Hamai et al., 1994), se arată că principala dificultate de început de drum o constituie tocmai inexistența unei definiții cuprinzătoare a probațiunii care să cuprindă toate sistemele din lume
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
aspect, și anume cel de probațiune ca infrastructură, ca organizație ce îndeplinește anumite roluri în justiția penală. Tipurile de servicii oferite de către această organizație sunt confuze și nu realizează diferența specifică de alte subsisteme din justiție. Potrivit acestei definiții și penitenciarele se pot denumi servicii de probațiune. În aceeași lucrare, probațiunea este definită și ca: „un proces ce presupune o varietate de activități operaționale, inclusiv practici de investigație și supraveghere ” (p. 9). Deși accentuează o altă dimensiune importantă, definiția de mai
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
tradițional sau convențional. Din această ultimă perspectivă, Kalmthout (2000, p. 3) aduce o serie de concretizări: „Probațiune înseamnă toate activitățile de probațiune din sfera justiției penale (rapoarte de evaluare, intervenție timpurie, activități din domeniul măsurilor și sancțiunilor comunitare, activități în penitenciare, supraveghere, probațiunea ca sancțiune, activități de prevenție etc.”. Această definiție nu arată ce unește toate aceste activități sub denumirea de probațiune. În plus, definirea probațiunii printr-o serie de „activități de probațiune” nu evidențiază în ce context poate fi considerată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și/sau obligații, care sunt implementate de către instituții desemnate de lege în acest scop. Termenul desemnează orice sancțiune impusă de o instanță și orice măsură adoptată înainte sau în loc de sancțiune, precum și o modalitate de executare a pedepsei cu închisoarea în afara penitenciarului.” Autoritatea de implementare la care se face referire în textul de mai sus este, potrivit aceluiași document: „Un organism sau mai multe care decid sau au ca responsabilitate de bază punerea în executare a sancțiunilor și măsurilor comunitare. În multe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
murise, ne-au transferat la Onești, de unde am fost eliberat nu după trei ani, ci după 22 de luni, În noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat În Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de Direcția Penitenciarelor, În ziua cînd la București se serba Ziua Muncii, 1 mai, și tot orașul era mobilizat la defilare. În toamna anului 1954, urmînd sfatul unui fost coleg de liceu, m-am Înscris la examenele de la Facultatea de Filologie, presupunîndu-se că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prestabilită. Dreptul penal În vigoare În România veche a fost abandonat, adoptîndu-se În schimb cel sovietic, În care autoacuzarea juca un rol foarte important. Apărarea putea solicita, practic, doar clemență. Sistemul concentraționar românesc cuprindea la Începutul deceniului cinci 75 de penitenciare și lagăre de muncă. Se conturase o specializare a locurilor de detenție. Închisoarea de la Sighet a ajuns cunoscută ca fiind a „demnitarilor”, deoarece acolo au fost Încarcerați preponderent foști prim-miniștri, miniștri, episcopi greco-catolici ș.a.m.d., În total 180
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Gherla pentru intelectuali; Făgăraș, foști polițiști; Pitești, foști studenți; TÎrgșor, elevi; Mislea, femei; TÎrgu Ocna, Închisoare-spital pentru bolnavii TBC; Jilava, Închisoare de tranzit. Este unanim acceptat că Închisoarea Pitești a devenit simbolul regimului inuman de care aveau parte deținuții din penitenciarele românești, aici desfășurîndu-se Între decembrie 1949 și august 1952 un crunt proces de reeducare, soldat cu zeci de morți și sute de persoane schilodite fizic și psihic. Deletant procedează la o concisă și utilă reconstituire a „experimentului Pitești”. Pentru „pedepsirea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui V. Lesakov”; 3. „Declarația lui Gheorghe Pintilie, fostul șef al Securității, datată 15 mai 1967 și prezentată Comisiei de partid Însărcinate cu investigarea morții lui Ștefan Foriș”; 4. „Formarea guvernului Groza”; 5. „Ministerul Român de Externe”; 6. „Condiții din Penitenciarul Central Aiud”; 7. „Organizarea Serviciului de Securitate românesc, 1948-1965” (acest document este reprodus ca „Anexa 3” și Într-o altă lucrare a autorului, Ceaușescu și Securitatea. Constrîngere și disidență În România anilor ’65-1989, ed. cit., pp. 80-82); 8. „Arestarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1943-1944). După război conduce, din 1945, Organizația Tineretului Liberal din Prahova. În 1946 este arestat timp de câteva luni; eliberat, își reia funcția până la desființarea Partidului Național Liberal. Arestat a doua oară în 1952, este întemnițat și trimis în coloniile penitenciare de la Poarta Albă, Coasta Galeș, Peninsula Valea Neagră, Borzești. După eliberare (1954) practică avocatura intermitent, căci este reținut și eliberat de încă două ori, în 1956 și în 1957. Din 1964 revine și în viața literară, fiind mulți ani președinte
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
Ministru pentru Basarabia în guvernul Nicolae Iorga (18 aprilie 1931-5 iunie 1932), iar în perioada 1938-1940 primar al Chișinăului. În 1944 s-a refugiat în Elveția, unde a fost prins de către agenți sovietici și adus în URSS. A murit în penitenciarul din Văcărești (Colesnic, Sfatul Țării, p. 135). • Născut în 1883, în comuna Cucioaia (Bălți). A studiat la Facultatea de Matematică a Universității din Odesa și și-a luat licența la București (Colesnic, Sfatul Țării, p. 150). • Născut în satul Vărăncăul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu Gheorghe Pele, Ion Martin și Ion Oprițescu, au încercat să (re)constituie „Corpul Muncitoresc Legionar“4. Gheorghe Pele fusese condamnat în 1941 la zece ani muncă silnică, datorită participării la „rebeliunea legionară“ și executase șase ani de închisoare în penitenciarul Aiud, dar în 1946 a reușit să evadeze și s-a întors la București 5. Ion Oprițescu fusese judecat în 1941 de Tribunalul Militar București pentru implicare în rebeliune, condamnat însă la muncă silnică pe viață. A ajuns și el
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dar în 1946 a reușit să evadeze și s-a întors la București 5. Ion Oprițescu fusese judecat în 1941 de Tribunalul Militar București pentru implicare în rebeliune, condamnat însă la muncă silnică pe viață. A ajuns și el la penitenciarul Aiud, fiind ulterior transferat la Suceava, de unde a evadat în 1944. Pele și Oprițescu s-au cunoscut în primăvara anului 1948, întâlnirea fiind intermediată de Ion Martin, fost coleg de detenție cu Oprițescu la Aiud6. Gheorghe Pele intrase în legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mai întâi a fost dus la Securitatea din Drăgășani, apoi la cea din Râmnicu Vâlcea, iar în final a fost predat Securității din Craiova. În cel din urmă oraș a petrecut două luni în beciurile Securității, iar cinci luni în penitenciarul din oraș. Acolo „condițiile de detenție [...] au fost grele“: supraaglomerare, condiții improprii, fără instalație pentru iluminatul electric, frig, hrană insuficientă cantitativ și calitativ. Cel din urmă aspect este astfel descris: „foamea era chinuitoare și noi ajunsesem într-o stare avansată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
timp erai scos din închisoare și dus în beciurile [Securității] din Craiova, unde erai supus multor forme de presiune și torturi fizice și morale 2-3 zile, apoi erai pus din nou să dai declarații, după care erai iarăși depus la penitenciar. În total am dat 60-70 de declarații“, își aducea aminte unul dintre arestați 80. „Despre anchete - «Roata» și «Scripetele»: bătăi cu parul la tălpi, legați de mâini și de picioare pe un par, punerea la șocuri cu curent electric, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1, f. 305-368; ibidem, dosar 6910, vol. 2, f. 151-160, 226, 260). • Aristide Ionescu, op. cit., p. 41-43, 52, 172. 86 Ibidem, p. 43, 52, 172. 87 Ibidem, p. 41-42, 214, 218. • Ibidem, p. 214. începutul anilor ’50 se afla în penitenciarul Gherla, numărându-și cu încredere zilele pe care le mai avea de executat până la ispășirea pedepsei 89. Condamnat la patru ani închisoare pentru că îi ajutase cu alimente pe partizani, Aristide Ionescu a trecut prin închisorile Craiova, Jilava, Văcărești, Gherla 90
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unui program extins de „piteștizare” a României. Ce Înseamnă această „piteștizare” (și din răspunsul la această Întrebare derivă și precizările pe care vreau să le aduc temei discutate)? Piteștizarea a fost un efort programatic de a transfera experiența dobândită În penitenciarele comuniste Într-un program amplu de Îndoctrinare și alterare a imaginarului românesc. Definiția cea mai bună ar fi, după mine, aceea că piteștizarea a reprezentat distrugerea identității colective prin subminarea celor mai profunde structuri ale imaginarului nostru. Securitatea Însăși a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Întâlnite, este singura modalitate practică de a ieși din teatrul continuu al absurdului politic și social În care trăim. Primul și cel mai grav dintre toate este umilirea și construirea unei identități abjecte la nivel public și personal. Dacă În penitenciarele reeducării umilirea presupunea transformarea individului Într-o creatură lipsită de personalitate, ea reprezintă În continuare un instrument al șantajului politic și social În România. Umilirea publică și Înjosirea personală le vedem pretutindeni În jurul nostru; agenții antrenați ai Securității se pricep
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a face cu instituțiile administrației publice. Piteștizarea se derulează continuu la ghișeele aparatului de stat, În orice contact direct cu birocrația sufocantă de la noi. Cultivarea mentalității de slugoi și a stimulării ființelor avertebrate reprezintă o formă malefică a extinderii experienței penitenciare În societate. Izolarea și subminarea comunicării la nivelul comunității ne face incapabili să ne organizăm civic În România. Românii se tem de români, iar această spaimă ne face să nu ne putem exprima opoziția față de ce se Întâmplă cu noi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Însă că Gherla este o Închisoare vie adaptată la condițiile de astăzi, axată pe deținuți de drept comun, iar celălalt spațiu a devenit un muzeu, un memorial, nemaifiind o Închisoare ca atare. Dar la Gherla, de pildă, când rugăm autoritățile penitenciare să ne deschidă vechea „Zarcă”, sau ceea ce a mai rămas din ea (aceasta nu mai este folosită astăzi, Întrucât condițiile sunt imunde; spațiul acesta este undeva la subteran, dar se mai păstrează totuși ca relicvă a vremurilor trecute), comandantul ne
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
bolșevică trimise, sub pseudonimul Haiduc, lui Virgil Ierunca, publicate la Paris în ,,Caete de dor”, au fost socotite ,,uneltire contra ordinei sociale” și, în 1958, M. primea pedeapsa capitală. După patru săptămâni de suferință în celula condamnaților la moarte din penitenciarul Jilava, pedeapsa îi este comutată în muncă silnică pe viață. Grațiat în 1964, M. se autoizolează. Are extrem de rare apariții, în ,,Gazeta literară”, ,,Viața românească”, ,,Adevărul literar și artistic”. Volumul Cartea duioșiilor, încredințat în 1972 Editurii Cartea Românească, nu apare
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
interesul cititorului, iar patetismul implicit nu convinge îndeajuns. Romanul manifestă preocuparea pentru reconsiderarea injustițiilor istoriei (este vorba despre un proces regizat, intentat unui așa-zis „sabotor”, în atmosfera zilelor de după reforma monetară din 1947). O tematică asemănătoare - sunt evocate lagărele penitenciare din anii ’50 - e tratată și în Destine (1990), carte cu structură la fel de alambicată (o misterioasă urmărire servește drept cadru pentru rememorări, flash-back-uri etc.). Prin texte legate de teme și subiecte diverse (chestiuni literare, instantanee din viața cotidiană, mituri clasice
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
economiști, lideri din lumea de afaceri și politicieni. PIB-ul consideră bună ca fiind orice activitate economică. Astfel, dacă nivelul crimei crește din cauza șomajului și a sărăciei, necesitând o creștere a protecției și a constrângerii polițienești, costurilor judiciare, cheltuielilor În penitenciare și a numărului firmelor private de protecție și supraveghere, activitatea economică generată Își găsește locul În PIB. Dacă un depozit de deșeuri toxice trebuie curățat, o deversare accidentală de petrol reținută sau apa freatică contaminată trebuie purificată, iarăși aceste activități
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]