47,342 matches
-
sol pentru a se evita acumularea de penalizări; • perfecționarea ținutei corpului și a expresivității exercițiilor, corectarea greșelilor de ținută și execuție corectă a elementelor și mișcărilor artistice; prin mijloacele folosite, în special prin exercițiile coregrafice cu sprijin la bara de perete și a celor la centrul covorului s-a format ținuta corectă și expresivă a gimnastelor, vizibilă nu doar în cadrul elementelor artistice, ci la toate elementele (inclusiv acrobatice) de la aparatele de concurs. Toate mijloacele din cadrul modelului experimental de pregătire artistică au
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
bârnă și sol să îndeplinească cerințele de dificultate, compoziție și artistică; • programele de pregătire artistică să conțină într-o pondere corespunzătoare mijloacele care contribuie la formarea ținutei corecte, a execuției estetice, a expresivității (exerciții coregrafice cu sprijin la bara de perete, exerciții la centru), acest aspect fiind vizibil la toate cele patru aparate de concurs; • conținutul pregătirii artistice să fie îmbunătățit cu exerciții pentru dezvoltarea ritmicității și muzicalității motrice (de concordanță a mijloacelor de expresivitate ale muzicii ritm, tempo, măsură, frază
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Într-un moment dat, aud cum soțul care stătea la ușa camerei îmi strigă: - Nadejda, scoală și dă pâine! Eram absolut trează. Mă uitasem spre ușă și nu văzui pe nimeni. Mă ridicasem din pat și văzui că ceasul de pe perete arăta ora 12.00 de noapte. În casă, era liniște absolută. Copiii și soțul dormeau. Mie îmi trecu prin minte gândul că cel ce mă strigase să-i dau pâine era îngerul meu păzitor. Dumnezeu îmi auzise rugăciunea și-mi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pași prin odaie și ziceam printre lacrimi: „Nu, Doamne, nu!”, „Numai, nu aceasta!” Îmi apucasem capul cu mâinile și priveam în jur de parcă căutam ceva și nu găseam. În acel moment, văzui chipul Maicii Domnului de pe icoana care era pe perete în camera copiilor. Căzusem în genunchi și plângând, cum nu mai plânsesem în viață altădată, începusem să o rog pe Cea care-și ținea pruncul în brațele sale: - Măiculiță Sfântă, nu lăsa să-mi moară copilul! Știi bine că n-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era prea slabă în acel moment. Ieși din salon. Ceilalți nu bănuiau ce se petrecea în sufletul ei. Ea nu mai auzea despre ce vorbeau ei... Intră în altă odaie. Abia văzând ușa închisă în urma ei, Ioana se lipi de perete și se așeză încet jos. Lacrimile care până atunci o ascultaseră, acum nu mai doreau să aștepte, curgeau una după alta, de parcă erau puse pe ață ca un șirag de mărgele. - Au vândut-o! Au vândut-o! Casa părintescă nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o ascultaseră, acum nu mai doreau să aștepte, curgeau una după alta, de parcă erau puse pe ață ca un șirag de mărgele. - Au vândut-o! Au vândut-o! Casa părintescă nu mai este a noastră! zicea ea plângând. Au vândut pereții care văzuseră cum crescuse ea, care îi adăpostiseră pe ei toți de frig și de căldură, de ploi și de vânt, pereții care cunoșteau toate bucuriile ei; au vândut curtea, care cunoștea toate jocurile ei de copilă; au vândut pomii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Au vândut-o! Au vândut-o! Casa părintescă nu mai este a noastră! zicea ea plângând. Au vândut pereții care văzuseră cum crescuse ea, care îi adăpostiseră pe ei toți de frig și de căldură, de ploi și de vânt, pereții care cunoșteau toate bucuriile ei; au vândut curtea, care cunoștea toate jocurile ei de copilă; au vândut pomii și via sădită de mâna tatălui ei... Tot ce era al ei, atât de prețios, acum nu mai era nimic al ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fructe și legume pregătite în conserve, uscate sau păstrate proaspete, murături și multe altele de care se bucură ochii, atunci când intri în beciul unui gospodar și le vezi frumos și cu grijă așezate pe polițile bine fixate de-a lungul pereților. Această bucurie o simțeau și cei doi soți Ana și Gheorghe, când vedeau rezultatul muncii lor. Erau tineri, la începutul vieții de familie, aveau doi copilași și simțul datoriei de părinți prinse rădăcini trainice în sufletele lor. Se stăruiră să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
alții ce trebuie să facă, zicându-le: „Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.” - Ar fi bine, zice Tatiana, ca aceste cuvinte să se scrie cu litere mari pe tăblițe, care să fie puse pe cât mai mulți pereți, în așa fel, ca să le poată citi toți oamenii și să se gândească la sensul lor. Într-adevăr, aceste cuvinte sunt pline de sens și înțelepciunea lor se referă, atât la lucrurile materiale, cât și la cele spirituale. Iubești mult
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nu voi uita niciodată ce am simțit atunci. Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe nicio mamă din lume să spună asemenea cuvinte. - Ce spui??? Cum adică??? Ea începu să-mi povestească: „Era vara, ne făceam casa și eu nu-mi vedeam capul de treburi. În acea zi, pregătisem lutul ca să-l întind pe pereți. Soțul nu era acasa, era la muncă. Nu aveam pe nimeni să mă ajute. Victoraș nu-mi era de ajutor la treabă, dar îl lăsam să aibă grijă de surioara mai mică, care avea un an. Eu numai o schimbam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine.” (Sărbătoarea cea mare). Era de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea l-a înzestrat cu însușiri speciale. Iubitul ei ficțiune trebuia să fie cel mai interesant bărbat din univers, altfel de ce și-ar pierde vremea cu el?! Nu mai era o adolescentă să viseze toată ziua la cai verzi pe pereți, fusese întodeauna o femeie rațională, poate chiar prea rațională, chiar seacă pentru gustul bărbaților. Chiar iubitul ei ficțiune îi reproșase într-o zi că: "are un aer prea sever", se uitase la el nedumerită, nu înțelegea la ce se referă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Vară, zăpușeală, un coridor îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite de pereți. Bănci din lemn, ca în parc, vopsite în alb. Sunt aprinse toate becurile, lumina pătrunde de afară doar prin geamurile de la WC. Femei, numai femei, unele grase, altele slabe, încercănate, cu burta la gură, una cu o rochie ce-i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mușchii i se contractă. "Uite ce piele are, catifea dumnezeiască, îți spun eu, nu sunt un ageamiu". Cabinetul se învârte cu ea. Simte mâinile celor doi prelingându-se peste trupul ei ca niște șerpi lipicioși. Se smucește, lipindu-se de peretele opus. Ca o fiară încolțită. Pe cei doi îi apucă un râs bezmetic. Printre sughițuri, doctorul spune: "Am pregătit totul". În ușă apare faraoana cu machiajul ei desăvârșit. Frumusețe rece, îmbălsămată. Se uită cu dispreț la ea. În minte îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust de cenușă în gură, se duce în bucătărie, se spală pe dinți, se îmbracă în fugă, mama ei stă lipită de perete, cu un pachet, probabil cu mâncare, se enervează, își dă seama că își descarcă nervii pe biata femeie, îi atinge ușor obrazul, parcă ar atinge o hârtie uscată, trebuie să ajungă în oraș, să-l traverseze pentru a-și lua
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dulap costumașul galben, nu mai are vreme să se spele pe cap, se va pieptăna, părul a ajutat-o întodeauna, are o claie de păr cârlionțat. Își prinde părul într-un coc meșteșugit, se uită în ciobul de oglindă de pe perete, bronzul și graba au făcut treabă bună. Zâmbește, în fond nu sunt chiar de lepădat, îmbracă sandalele ei superbe, numai curelușe, piciorul arată ca o pasăre fericită, le-a cumpărat "din pachet", a dat o avere pe ele. Va fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care nu puteau fi dovedite, așa au ars în camerele de gazare oameni nevinovați, denunțați de oameni "de bine". Începe slujba, un preot ca un artist apare în fața unei mese, amenajată ca un altar, câteva icoane au fost atârnate pe pereți cu doar câteva momente înainte să intre preotul "în scenă". O sală mare, ca un saivan, cu pereți netencuiți, s-a văruit direct peste cărămizi, este împărțită în mai multe sectoare, fiecare sector este destinat unei biserici sau unui grup
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bine". Începe slujba, un preot ca un artist apare în fața unei mese, amenajată ca un altar, câteva icoane au fost atârnate pe pereți cu doar câteva momente înainte să intre preotul "în scenă". O sală mare, ca un saivan, cu pereți netencuiți, s-a văruit direct peste cărămizi, este împărțită în mai multe sectoare, fiecare sector este destinat unei biserici sau unui grup de biserici înrudite ca rit. De la bisericile tradiționale creștine până la cele budiste. Fiecare colț este o lume cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
își zice șeful în sinea lui, crezând că pute mai puțin dacă cei doi și-au jucat atât de bine rolul, dar activiștii înaintează fatal spre masa lui Dorin, acesta stă cu barba în pumni și se uită absent pe pereți. "E o priveliște de milioane", își zic bandiții de ingineri în sinea lor, savurând dinainte "impactul" activiștilor cu Dorin. Într-adevăr, cei doi se îndreaptă ață spre Dorin, se uită la el, acesta se uită la ei ca la aer
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dorin, se uită la el, acesta se uită la ei ca la aer, fac un rotocol în jurul planșetei și al biroului, se postează din nou în fața lui și așteaptă ca Dorin să aibă o reacție. Acesta se uită nestingherit pe pereți, de parcă activiștii noștri ar fi transparenți. Atunci unul din ei îndrăznește să-l întrebe: "Dvs. ce faceți aici?" "Lucrez", răspunde prompt Dorin. "Fără un creion în mână, fără o hârtie, fără o carte tehnică pe masă?" "Acum gândesc", și Dorin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la nimic, alții hotărăsc pentru tine când te culci, când te scoli, când și ce mănânci, dacă mai respiri ori ba. Acolo știi una și bună. Tu nu mai ai nimic de făcut. Voia să se dea cu capul de pereți, simțea o lehamite soră cu moartea, nu mai voia să trăiască. Se săturase de această existență care nu se deosebea de a unui dobitoc. Visase ani în șir să călătorească, să se simtă bine în casa ei, să facă o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai pot duce, am intrat în pielea acestui destin, mi-a plăcut să intru într-o astfel de piele, mă târăsc, mă târăsc, voi ajunge acasă, mă voi târî în baie, voi voma acolo greața lumii, mă voi scurge pe lângă pereți, apoi voi sta în capul mesei ca Iisus Cristos, mă voi uita la bărbatul de lângă mine și mă voi întreba cine e străinul acesta, e tatăl copiilor mei, mestec mâncarea de parcă aș mesteca un deal de argilă, am să mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]