4,527 matches
-
în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian Pătrunzând în universul istorisirilor din Decameronul sau în cel al Povestirilor din Canterbury, descoperim aceeași pendulare a personajelor între tendința de a opta pentru o imagine angelică, exemplară, a idealității și a perfecțiunii morale sau de a se înscrie în sfera trăirilor celor mai umane, de a da frâu liber instinctelor, adică ceea ce am catalogat ca făcând parte din dimensiunea maleficului. Lumea medievală, așa cum reiese zugrăvită de marii artiști ai cuvântulu, care au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
luat în iad). În Evul Mediu timpuriu urmarea firească a unei exagerate lumi teocratice a fost ascetismul. Viața mundană și-a pierdut importanța și valoarea. Oamenii trăiau pe pământ, dar gândul lor era îndreptat spre viața de dincolo. și apogeul perfecțiunii se găsea doar în extaz, rugăciuni și contemplație. și literatura era teocratică, astfel că misterele, viziunile, alegoriile nu au întârziat să apară, născându-se, prin urmare, Divina Comedie a lui Dante, poemul despre cealaltă lume.519 În Decameronul, operă ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Focul care arde în acești doi tineri, exprimat în termini religioși, deoarece este un adevărat cult al iubirii, certifică dragostea profană, senzualitatea sau venerarea lui Cupidon.604 În calitate de donna angelicata, Biancifiore nu mai aspiră la dimensiunile celeste sau la o perfecțiune intangibilă, așa cum făcuse personajul feminin dantesc, ci dorește o împlinire umană a sentimentelor ei celor mai profunde. Prin calități, se apropie de modelul marelui poet florentin, dar aspirațiile diferă, 601„sfânta carte a lui Ovidiu” Giovanni Boccaccio, Il Filocolo, Edizione
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Donnele angelicate (Biancifiore, Fiammetta), deși excelează printr-un cumul de calități fizice, printr-o morală ireproșabilă, prin erudiție și inteligență, nu reușesc totuși să dobândească complexitate și, poate ceea ce este cel mai important pentru un personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică a vieții. Comedia delle ninfe fiorentine (1341-1342, cunoscută în secolul al XV-lea sub denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spre personaje legendare și nu spre figuri reale sau contemporane, de aceea aceste donne angelicate, deși, în mare parte, exemplare prin moralitatea sau acțiunile lor, nu reușesc să convingă, sunt mult prea abstracte, dogmatice, urmăresc prea mult o idee a perfecțiunii feminine și eșuează astfel în a fi credibile. Îndepărtate în timp și spațiu, ele sunt doar o utopie pentru ceea ce sufletul feminin ar putea fi, spre ceea ce ar trebui să tindă. Operele de tinerețe ale lui Geoffrey Chaucer au fost
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
admirabile. Se detașează complet, pentru a ne face să ne concentrăm asupra temei, care este, așa cum și trebuia, suferința amară a soțului văduvit, ce și-a pierdut dragostea tinereții și nu se poate gândi la nimic decât la grațioasa ei perfecțiune.” George Lyman Kittredge, The Book of the Duchess, în Chaucer and His Poetry, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1915, p. 37, text disponibil la adresa http://www.athensams.net., iunie 2007. (trad. n.) 633 Alciona este un model de donna angelicata
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frumos/ Danța, atâta de duios/ Cânta, și-atâta de unduios/ Zburda, și-atât de luminos/ Căta, și-așa prietenos/ Vorbea, cu sunet mângâios,/ Cum n-a mai fost ca ea vreodată/ Minune binecuvântată.”652 Unicitatea este dublată de mister, căci perfecțiunea tinerei este percepută ca aparținând unei alte lumi: „Pe drept în ochi îmi apărea/ Ca fenix din Arabia/ Ce una-i doar în lumeantreagă,/ Cum una-i și aleasa-mi dragă.” 653. Personajul feminin pozitiv are de multe ori trăsături
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte,/ Nici lunecos, șiatât de cald/ Încât te-nvăluiau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce la tânguirea neconsolată și tragică a îndoliatului cavaler, ce se simte, după edenica existență alături de Dalba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
odată cu plecarea ei se pierde un echilibru, o stare de grație, se stinge reveria iubirii și bucuria comuniunii cu 664 Ibidem, p. 58. 665 Ibidem, p. 63. 666 Ibidem, p. 60. 667 Ibidem, p. 67. 668 Ibidem, p. 61. 183 perfecțiunea, femeia ideală nu mai este accesibilă în planul mundan. Moartea ei golește de sens universul intim masculin, sărăcește o lume. Cavalerul în negru devine un simbol al durerii și trimite cu gândul la prototipul cristic, imago pietatis 669 , atrăgând din partea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un crez din a transpune în versuri, cât mai iscusit, trista poveste a cavalerului îndurerat și a preafrumoasei sale Dalba. Geoffrey Chaucer a ales să debuteze în literatură, acest poem este prima sa creație mai importantă, cu un elogiu adus perfecțiunii feminine, chiar dacă aceasta stă sub lumina idilicului și a oniricului. O altă operă a tinereții scriitorului englez este Divanul păsărilor (The Parliament of Fowls, c. 1380), scrisă de data aceasta într-o manieră comică și fiind structurată în patru părți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
finale devin de prisos. Lucreția reliefează, mai mult decât oricare altă femeie virtuoasă portretizată în această culegere de legende, imaginea fidelității conjugale, este o nouă Penelopă care își așteaptă soțul plecat la luptă, îndeletnicindu-se cu lucrul mâinilor, având o perfecțiune fizică de invidiat, de aceea va trezi și interesul altui bărbat, ce o siluiește, pentru că știe că altfel nu poate accede la inima femeii: „S-a fost pătruns de frumusețea-i rară,/ Bălaiul păr, mlădiul trup, purtare/ și dulce vorba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
graziosa”737; „col visaggio chiaro”738; „dolce”739. Remarcăm că unele epitete sau comparații se repetă insistent, sărăcia procedeelor artistice fiind parcă și o marcă a lipsei unei personalități autentice a personajului feminin descris. Din păcate, Emilia rămâne izolată în perfecțiunea ei, acceptă tot ceea ce se decide pentru ea de către Tezeu, sub autoritatea căruia se află. Nu ia singură decizii, nu se revoltă („Nulla rispose Emilia”740; „Emilia piș niente disiava,/ se non onesta poterli parlare”741), este un simplu element
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1997, vol. 31, nr. 3, pp. 538-539. 752 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 145. 204 asupra tuturor are în ea ceva nepământesc, ca și cum ar fi divinizată pentru realele calități pe care le deține. Întruchipează, prin prezența ei, idealul feminin, perfecțiunea, intangibilul și puritatea. Pentru a o avea alături, sultanul este gata să renunțe la propria religie, conștientizând obstacolul cultural imens dintre ei, iar femeia devine un mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei alegoric fiind prefigurat chiar din relatarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fapt normală, antagonismul atât de mult cultivat fiind eludat. Femeia se face demnă de respectul masculin, nu doar în spațiul conjugal, nu mai este permanent ironizată.780 și chiar dacă nu apar defecte, subtil inserate sau deduse, ale acestei donna angelicata, perfecțiunea ei este prea puțin credibilă uman vorbind, rămâne o voce a unei noi ideologii: aceea a dezrobirii femeilor de sub tirania concepțiilor misogine medievale. Prudenția a reușit să ghideze rațiunea masculină spre fapte onorabile, în timp ce Grizildei, eroina din Povestirea diacului (sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doar ca fiind un distins cavaler și o doamnă vrednică de a fi iubită, având toate atributele specifice literaturii curtenești, pentru ca abia după optzeci de versuri să ni se ofere și numele eroilor: Arveragus și Dorigena. 818 Femeia are atributele perfecțiunii fizice și acceptă dragostea sinceră și devotată a cavalerului: „Căci dânsa n-avea seamăn de frumoasă/ și se trăgea din neam așa ales,/ Că lui nu-i prea dădea curajul ghes/ Să-i spună de tot chinu-i și tot jindul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tertulian, este simbolul fecioarei, protejând-o atât de privirea celorlalți, dar și de propria tendință narcisiacă, castitatea nu este decât un voal.853 Această stare de inocență sugera mai curând un deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba chiar nu trebuia să fie conceptualizată, să se gândească cineva la ea, pentru a fi demnă de dragostea cea mai 849 „Tertulian susține, încă o dată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
intransigente. Sacrificiul era necesar în societățile arhaice, de aceea uciderea fetei devine un act public al cărui efect este absorbirea unei voințe contrare. Apiu a încălcat încrederea oamenilor, era nevoie, prin urmare, de o moarte simbolică, care să transceandă spre perfecțiune.856 „Castitatea și moartea devin astfel echivalente, ambele se orientează spre chintesență.” 857 Povestirea inserează conotații religioase: „așa cum Hristos și-a sacrificat umanitatea pentru a salva lumea, tot astfel procedează Virginius, sacrificându-și copila pentru a-i păstra virtutea.”858
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
blândeții și bunătății, este frecvent invocată ca protectoare căreia i se datorează respect, dar și ca înfăptuitoare de minuni (cf. Povestirea stareței). Ea devine exemplul pe care fiecare donna angelicata încearcă să-l egaleze. Metaforele folosite pentru descrierea ei sugerează perfecțiunea, dragostea permanentă revărsată asupra oamenilor, rolul de intermediar între umanitate și Dumnezeu, ridicarea făpturii pe o treaptă a desăvârșirii morale, a aspirației permanente către absolut: „floare ești între fecioare”, „Izvor de milă și de bucurie,/ Prin Care însuși omul se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
convertește soțul la creștinism și-l determină să accepte un mariaj al abstinenței. Prezența îngerului, care o păzește și pe care tânăra promite că îl va revela și soțului, dacă acesta va accepta religia creștină, vine să confirme faptul că perfecțiunea morală a Ceciliei o ridicase din planul mundan, oferindu-i ca alternativă pentru desăvârșita urmare a îndemnului creștin, perceperea celestului, a sacrului camuflat în profan. Gestul ei, dar și al soțului care acceptase convertirea, este răsplătit cu încununarea divină, simbolică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
angelicate, reliefează necesitatea autorilor ale căror opere le dezbatem de a se încadra în tiparele moralizatoare ale vremii, de a oferi modele ale unei purități mai rar regăsite, de a 867 Ibidem, p. 456. 232 evidenția aspirația umană permanentă spre perfecțiune, opunându-se maleficului unei lumi din ce în ce mai desacralizate și mai laice. Dar aceste personaje feminine, din păcate, așa cum am încercat să demonstrăm, în zorii Renașterii, nu mai sunt credibile, ba, mai mult, devin ironizate sau demistificate. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
potențialitatea unei acțiuni, poate sugera și posibilitatea ca Mai (May, în textul original) să fie altfel de cum pare la o primă privire, ce se oprește doar asupra frumuseții tinerei. Ceva impenetrabil, și de aceea ambiguu și intrigant, rezidă în această perfecțiune fizică. „Se poate observa o lipsă de entuziasm în descriere, chiar un fel de reținere, de ezitare din partea naratorului în a explora misterul acestei femei. Putem bănui că ceea ce apare pe chipul ei a fi pasivitatea caracteristică eroinelor din romane
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
individualizează portretul, detaliile amănunțite care spun multe despre caracterul eroinei, despre poziția socială pe care o ocupă, despre dorințele pe care le are sau impactul creat asupra celor din jur. Alison se bucură de o astfel de descriere, care, vizând perfecțiunea, ridică în mod firesc la autorul englez o umbră de incertitudine, de îndoială din partea cititorului față de evoluția morală ulterioară a 904 Ibidem, p. 217. 905 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
simte,/ și schimbătoare e ca frunza-n vânt.” 953 Tocmai aceste trăiri contradictorii pe care personajul feminin le resimte o fac mult mai umană, mai credibilă, mai dorită de bărbații din universul ei, îndepărtând-o de prototipurile abstracte, modele de perfecțiune ale femeilor iubite în tradiția literară a vremii. Criseida este un personaj feminin care l-a impresionat decisiv pe Geoffrey Chaucer, de aceea s-a oprit asupra figurii ei într-un poem, de data acesta mult mai amplu decât cel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să trăiască o pasiune autentică. Putem remarca o asemănare între personajul Mai, din Povestirea neguțătorului, și Cresida: descrierile celor două femei se realizează utilizând cam aceeași tehnică, în final ele se vor dovedi, moral, incapabile de a se ridica la perfecțiunea portretului fizic anterior conturat 965, dar Cresida primește din partea naratorului o mai mare apreciere și compasiune: „Eu nu vreau să-i aduc dojană, biata,/ Mai mult cât i se-aduce în poveste./ Pe faima sa e-atât de mare pata
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]