64,416 matches
-
de solare, pline de culoare și mișcare apar locurile, familiile, viețile personajelor lui Salman Rushdie. O vitalitate irezistibilă, o jubilație extraordinară erup dincolo de drame și nenorociri, o bucurie a existenței înseși triumfă asupra împrejurărilor nefaste, a amenințărilor și a durerii. Personajele sale stau sub semnul unei inocențe fără egal, ce iradiază și încarcă totul de căldură și energie. Titlul Orient, Occident dat de Salman Rushdie volumului său de proză scurtă reflectă condiția biografiei și a scrisului său, pendulînd între cele două
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
ternară: Orient, apoi Occident și Orient, Occident, fiecare parte compunîndu-se din trei povestiri gradate ca proporții și complexitate. După ce o întreagă tradiție britanică a construit imaginea Orientului, Salman Rushdie actualizează această mitologie culturală: îngroașă contururile, accentuează exotismul, o îmbogățește cu personaje noi, și proiectează viziunea orientală asupra Angliei. Ceea ce te cucerește este chiar imposibilitatea de a separa cele două lumi care se întîlnesc în ființa scriitorului. Într-una din ultimele pagini, chiar își exprimă refuzul scindării, ca și neputința alegerii, deși
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
întîlnesc în ființa scriitorului. Într-una din ultimele pagini, chiar își exprimă refuzul scindării, ca și neputința alegerii, deși frînghii, lasouri și arcane îl silesc să opteze. Și Rushdie își desfată cititorii cu strategii narative diverse, perfect adecvate istorisirilor și personajelor create. Tînăra dorind să părăsească India, naivul ușor de înșelat de toți, dar păstrîndu-și nealterată veselia animă primele două povestiri orientale: Un sfat bun e mai de preț ca aurul și Radioul. Piesa de rezistență, Părul Profetului, radiografiază o familie
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
Piesa de rezistență, Părul Profetului, radiografiază o familie musulmană, pe care o întîmplare neobișnuită o face să dea la iveală partea nevăzută din firea fiecăruia, într-o suită de întîmplari tragicomice. Povestirile "occidentale", îmbibate de livresc, recurg la reciclări de personaje, situații devenite un bun comun al culturii europene și clișee în era imaginii: Hamlet și Yorick, Cristofor Columb și regina Isabela. Rushdie nu-și reprimă plăcerea de a jongla cu semnele trecutului, de a le reinventa. Parodia și pastișa, asocierile
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
în 1973, la 47 de ani, ca Arghezi: Disocieri reunea studii despre scriitori interbelici și scriitori contemporani, poeți și prozatori, glosați fie pentru a pune în evidență evoluția limbajului poetic, fie pentru a stabili repere în evoluția narațiunii și a personajului. Al doilea volum, Relief contemporan (1974), era rodul aceleiași atenții îndreptate spre imediata actualitate a valorilor. Cărțile ulterioare însă restabilesc un echilibru, recuperând fie aspecte teoretice (Stil și limbaj, 1977), fie segmente de istorie a presei și a limbii literare
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
imaginarul sadovenian din romanele Demonul tinereții și Frații Jderi, cel mai atent investigate de critic (p. 240-275). Prozatorul a fost și un traducător excepțional al psalmilor, pe care i-a introdus uneori fragmentar în cărțile sale. Relieful lui Ștefan ca personaj este obținut din conlucrarea a trei surse: cronica lui Ureche, tradiția populară și spiritualizarea biblică (p. 273). Ca și Arghezi, V. Voiculescu este scos de sub incidența unor erezii de interpretare (p. 276-320), asupra cărora nu mai am cum să insist
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
act, cel care primirea sărutul avea un anumit recul. Sărutul mîinii marchează astfel o relație de la superior la inferior. În Rusia, unde altădată se săruta mîna sau piciorul celor care se bucurau de o considerație deosebită, era sărutat și umărul. Personajul de un rang social inferior putea să-l sărute pe umăr pe cel de rang superior iar acesta își săruta inferiorul pe cap, în vreme ce sărutul pe gură exprimă cu putere reciprocitatea și egalitatea între parteneri, două puncte esențiale ale simbolismului
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
de buimăcit cât să crezi că poate Haywood știe germană... La a doua vizionare, tempoul, făcut din montaj, mi s-a părut cu mult mai lent, în pofida unor anumite cezuri, regizorul desfășurându-și firul narativ cu nonșalanță și dându-le personajelor timp să dospească în propria piele. Dar nonșalanța este doar mimată, ceea ce te frapează la acest film, al cărui format de "dramă în tribunal" nu conținea prea multe elemente inovatoare, este experimentalismul regizorului. Camera se învârte amețitor în jurul avocatului sau
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
se leagă căderea Constantinopolelui și alte cumplite clătinări ale Crucii, vărul Ștefan (cel Mare), apărând ca un grobian plin de succese, ori intrigantul Matei care, gelos pe victoriile lui Vlad, a manevrat astfel încât să-l facă prizonierul său: toate aceste personaje, rotite în jurul celui principal, au menirea de a fixa o pânză istorică tare. Nu altfel procedează Marin Sorescu în Răceala și A treia țeapă, piese în care, cu tot alegorismul lor, identificarea momentelor și figurilor istorice se poate face fără
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
fără false pudori." (p. 177). Orice s-ar putea spune despre Vlad }epeș, dar nu că ar fi omul falselor pudori... Confesiunea lui și filozofia desprinsă din ea sunt încă mai îngrozitoare decât actele sale de cruzime. Autorul creează un personaj faustic, un om deopotrivă al intelectului și al acțiunii căutând depășirea limitei unanim acceptate și siluirea cursului istoriei. Închis în celula învelită în pânza de apă a Dunării, el urcă noaptea în turn și privește stelele îndepărtate, cu o foame
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
celula învelită în pânza de apă a Dunării, el urcă noaptea în turn și privește stelele îndepărtate, cu o foame de absolut la antipodul instinctelor lui Dracula. În locul unui biet vampir setos de sânge și cam nătâng, avem deci un personaj complex, un spirit erudit pe măsura înțelepților timpului său și un cerebral care trăiește existența la rece, îngrozind prin detașarea cu care omoară, mutilează, schingiuiește. Aici văd a doua notă de originalitate a cărții lui Marin Mincu. Odată fixat în
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
vaste ale ferocității. Actele spăimoase ale autocratului par a fi fost făcute pentru ca acesta să-și ,agonisească" o faimă de măcelar; și, captiv în întunericul temniței - în treacăt fie zis, unul destul de luminescent pentru ca prizonierul să-și poată scrie jurnalul -, personajul acesta demonic influențează lumea exterioară prin poveștile care circulă despre el. Dacă fragmentele în diferite limbi acoperă palierul livresc al romanului, notele de subsol, aparținând autorului însuși, contribuie la autentismul scriiturii, marcând cu procedee specifice, intertextuale, legătura cu o operă
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
subsol, aparținând autorului însuși, contribuie la autentismul scriiturii, marcând cu procedee specifice, intertextuale, legătura cu o operă ce pulsează și se scrie sub ochii noștri. Există și unele stridențe în acest parcurs confesiv, care nu pot fi explicate prin ezitările personajului, dar prin inconsecvența autorului. Obsedat de lașitatea românească, de secolele de tăcută resemnare ale compatrioților săi, Vlad vrea să schimbe... imaginea Valahiei în lume, să facă să se vorbească și să se tremure pe marginea acestui subiect. Dar tot el
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
deghizat în film de artă, există un argument - detaliu. Oshima inserează diverși spectatori, oameni care trag cu ochiul la interacțiunile sexuale din ce în ce mai periculoase dintre cei doi. Raritatea acestui film e că sutura spectatorului nu are nimic de-a face cu personajele principale, el nefiind invitat să se identifice cu ele sau să încerce să le înțeleagă. Ci să urmărească și să decripteze un spectacol sexual la puterea a doua. Trecând - barbar, e drept - de la ritualismul conferit de obsesie la ritul catolic
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
e că tăcerea, chiar a liderilor unui cult, înseamnă complicitate la holocaust. Constantin Costa-Gavras adaptează piesa Der Stellvertreter de Rolf Hochhuth, al cărui gust pentru subversivitate politică regizorul îl împărtășește. Scopul său e dus la capăt cu ajutorul unui tandem de personaje: Kurt Gerstein, ofițer SS-Waffen și un preot iezuit, Riccardo Fontana. Cei doi luptă pe fronturi diferite, dar complementare: primul încearcă să aducă vestea genocidului la urechile Vaticanului (fapt declarat de personajul istoric la procesul de la Nürenberg), altul încearcă să îl
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
său e dus la capăt cu ajutorul unui tandem de personaje: Kurt Gerstein, ofițer SS-Waffen și un preot iezuit, Riccardo Fontana. Cei doi luptă pe fronturi diferite, dar complementare: primul încearcă să aducă vestea genocidului la urechile Vaticanului (fapt declarat de personajul istoric la procesul de la Nürenberg), altul încearcă să îl determine să acționeze în baza acestor cunoștințe. Fontana, jucat de Mathieu Kassovitz, debordează de un idealism care îl duce până la martiriu și - criticii au observat deja acest lucru - e parcă o
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
parcă o variantă tânără a lui Pius XII, tocmai acel papă care a reușit să își astupe urechile atunci când a fost confruntat cu dovezi. Doar nu vă așteptați la un Costa-Gavras fără o "șopârlă"... Regizorul se folosește de aceste două personaje pentru a pendula între două lumi: elita celui de-al treilea Reich și cea a clericilor, ambele infuzate cu toate micile detalii ale vieții cotidiene. Efectul e previzibil: nu atât o echivalență a culpabilităților, ar fi fost prea la botul
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
te face să înțelegi cum de, în ciuda tuturor experimentalismelor, performanța unui actor poate fi și piatra unghiulară, și cheia de boltă a unui film. Tocmai pentru că e o prezență in absentia, cu puțin dialog și și mai puțină emoție, un personaj care vede transformarea lui în victimă ca pe ceva firesc. Această peliculă face parte, ca și Blood Simple, din perioada de început a fraților, în care forma predomina (nu mă înțelegeți greșit, fondul e departe de a fi neglijabil). Cum
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
seamă de acțiuni, uneori de foarte vastă cuprindere, urmate de consecințe benefice. Profund subiectiv, ca orice creator, încrezător în sine dincolo de și numai o slab afișată reținere, mai curând aparentă și circumstanțială decât născută din convingere, Paul Gherasim rămâne un personaj secret, pătruns de mister. Se mișcă fără zgomot, deplasându-se cu discreție și manifestând o prudență mascată de intensitatea inițiativelor și proiectelor cărora li se dedică, dovedindu-se capabil să devină un combatant energic. Nu este totuși un luptător consecvent
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
discursiv. El scrie mai relațional, poate prea controlat, construind o oarecare taxinomie a inconștientului poetic. Textul se dezvoltă apoftegmatic și, mai ales, în jurul noțiunilor suprarealiste familiare. Devine astfel și mai clară imaginea unei mitologii paralele, ușor parodice, atent construită cu personajele și simbolistica ei. Stările intermediare" și straniile evenimente, precum Congresul Hieroglifelor, Simpozionul de Vise din țara Intermediară, Parada ,rochiilor identitare" ale Lecadei, provoacă viziunile și codurile/ conduitele suprarealiste. Fiind mult joc (lingvistic și retoric), e multă butaforie, paradox, tautologie și
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
și-al extragerii balastului din râuri. Cel puțin trei sferturi din stricăciunile de azi ar fi fost evitate dacă lăcomia, tâmpenia și cinismul noilor ,exploatatori" ar fi fost zăgăzuite, dacă legea ar fi fost aplicată cu fermitate, indiferent ce înalt personaj politic se află în spatele tăierii nemiloase de copaci și a exportului iresponsabil de materie lemnoasă. }i-ai găsit! În țara în care analfabeți agresivi se trezesc peste noapte latifundiari și analfabeți roși de puturoșenie ajung, ca prin miracol, stăpâni peste
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
nimeni altul . . ." etc. Imaginează, în Fals tratat de petrecere a călătoriei (1982) o bucată lămuritoare, Sancho Panza al doilea, pentru ca după un număr de ani, în 1986, să publice romanul Cu cărțile pe iarbă, o parodie la parodia lui Cervantes. Personaje urmuziene deșurubate în planul credibilității, cu nume caragialești (Don Mitache, un ,hidalgo" în drum spre Tupilați și bătrînul șofer Anghelache, pe post de scutier), dau piept cu morile de vînt ale absurdului cotidian dintr-un Bugatti 1905. Rabla, surogat de
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
printr-o armă ghintuită de foc, printr-un coridor de oglinzi îngustîndu-se într-o spirală scînteietoare, logaritmică." Stilistic & tehnic vorbind, nu foarte diferit stau lucrurile cu cea de-a doua secțiune a volumului, Bucla, o biografie în versuri a unui personaj de cartier, pe cît de fictiv pe atît de memorabil - și care, spre final, se transformă într-o hagiografie minimalistă -, dar și o monografie parțială a umilului său univers de hîrtie. Cu tot artificialul lumii sale reconstruite din resturi și
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
destinul livresc al lui Nea Gică ,frizerul cel mai mare din lume" (urmașul unor mopete sau Julien Ospitalierul și contemporan cu Tina, fata din lift) este emoționant. Kitsch-ul, butaforia, peisajul derizoriu al mahalalei (strada, frizeria, stadionul, circul, ospiciul) cu personajele ei pitorești și cu opiniile lor simple, directe și profunde, muzica ei retro (Beatles, Joe Dassin, Edith Piaf, Ella Fitzgerald) și ritmul lent al vieții anonime învăluie totul în culorile dulci-amare ale melancoliei. Pentru cei care încă nu l-au
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
crește chiar și după moarte, nea Gică frizerul fiind varianta de cartier a unui Sisif meșteșugar -, prieten necondiționat al tuturor, poet nostalgic al iubirii pentru o fantezie vie aproape palpabilă, avînd spaimele și frustrările lui, nea Gică frizerul este un personaj trist celebrat în frizeria lui precum soldatul necunoscut al imperiului singurătății: ,O femeie merge dimineața,/ fumez./ Numele ei poate să fie oricare./ Numele meu traversează tunsorile clienților/ și coafurile nocturne ale doamnelor lor./ Dacă ea ar întoarce capul spre vitrină
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]