3,087 matches
-
mai târziu. Totuși așa-s pizdele din poliție: nu-s demne nici de pula care se-mpinge În ele. Turul cârciumilor continuă prin oraș cu Barul Stridiilor St James. Sfârșesc prin a mă giugiuli cu o târfă oarecare care mă pipăie pe cur și iau hotărârea să nu mă duc și să mă fut cu ea doar când Lennox Îmi atrage atenția că e urâtă cu spume. Mă furișez Înspre ușă și o luăm pe stradă În jos. Inglis face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Inglis să creadă că sunt singurul lui prieten din poliție. Stă și se Înfurie din ce În ce mai tare uitându-se la Drummond care-i toarnă o grămadă de rahat lui Fulton. Inglis este În esență homosexual. Nu zicăi genude tip care tiar pipăi pe cur În toaletă sau ceva În stilu ăsta, da ario psihologie de homosexual. E de-nțeles să-l dai În gât. Se aplică aceleași reguli. Cine are chef de Crawford’s? Întreabă Gus. — Îmi pare rău Gus, treso tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în spațiu. Cercetarea tactică asociată mișcărilor ochilor are o importanță foarte mare. O experiență descrisă de Piaget este demonstrativă în această privință: se prezintă copilului un anumit număr de obiecte sau planșe de forme geometrice, iar subiectul care atinge și pipăie aceste obiecte fără să le vadă, trebuie să le numească sau să le recunoască printre mai multe obiecte vizibile. Această experiență constă în traducerea unei percepții tactilo-kinestezice a obiectului într o imagine vizuală. Între 3 și 4 ani există recunoașterea
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
implicit cu mila. În alte poeme Însă, orbul, În pofida handicapului, este mai degrabă simbolul unei sensibilități aparte, ascunsă oarecum pudic de profani, de cei care n-au harul cu care doar pe el l-a dăruit orbirea: rămas singur orbul pipăie mușcata Înflorită Ioan Găbudean În grădina japoneză orbul pipăie pietrele Vasile Spinei concurs de zmeeun băiat orb mirosind vântul Manuela Miga sunt ca un orb dus să adulmece Înflorirea teiului Nicolae Rotaru Orbirea are În mod evident valențe care-i
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
handicapului, este mai degrabă simbolul unei sensibilități aparte, ascunsă oarecum pudic de profani, de cei care n-au harul cu care doar pe el l-a dăruit orbirea: rămas singur orbul pipăie mușcata Înflorită Ioan Găbudean În grădina japoneză orbul pipăie pietrele Vasile Spinei concurs de zmeeun băiat orb mirosind vântul Manuela Miga sunt ca un orb dus să adulmece Înflorirea teiului Nicolae Rotaru Orbirea are În mod evident valențe care-i asigură orbului privilegii față de văzătorii care-și pierd prea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
într-o manieră inconfundabilă, prelungește spre absurd raționamentul advers, înscenând, prin enunțarea pseudoprescriptivă, o ilară modalitate de identificare a chinezului: "Întâlnești un om și vrei să știi dacă e chinez? Te uiți la el ca să vezi dacă e mare, îl pipăi ca să vezi dacă e moale, te iei la trântă cu dânsul ca să constați dacă e tare" până aici, prin autofagie (M. Angenot), restituie, ironic, varianta de prizare plastică a raționamentului advers, pentru a-și încolți și mai mult inamicul, continuând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la una din primele reprezentații ale lui Ubu-Rege, își exprimă încântarea, recunoscând în Jarry o formă de teatru care-i satisface așteptarea. Nu-i scrie el lui Jarry: "Ați pus pe picioarele lui, dintr-o argilă rară și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tău vreodată, n-o să mă recunoască, spuse Minette. Și am să mă abțin de la ciocolată și dulciuri. Scoase un oftat trist. — S-a dus cu ciocolata caldă înainte de culcare. Păi, poate că asta ne-ar face bine amândurora, zise Darcey pipăind cei câțiva centimetri în plus din jurul taliei. E clar că mi-ar prinde bine și mie să evit ciocolata și frișca. Vrei să vii cu mine la WeightWatchers? o întrebă Minette. —Poate că da. Întotdeauna am avut impresia că slăbitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era prietenă. Nu avea nici un motiv să mintă. Trebuia să afle. Bine, asta nu ar confirma nimic, pentru că dacă nu era acolo, putea la fel de bine să fie în buzunarul pantalonilor, dar nu putea să urce scările fără să verifice întâi. Pipăi la repezeală buzunarele gecii. Erau goale. Simți un fior de dezamăgire amară cuprinzând-o. Și apoi îi trecu prin minte să vadă în buzunarul interior. Își strecură degetele în el și atinse ceva micuț și pătrat. Tremurând, scoase obiectul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
țară nu vă dau o stare de claustrofobie? l-am Întrebat. Oftă ușor iritat, ca o mătușă bătrână Încă nemăritată care simte miros de gin În răsuflarea pastorului. Luați loc, Herr Gunther, zise el. Nu l-am luat În seamă. Pipăind cu degetele cele două bancnote din buzunarul pantalonilor ca să mă ajute să rămân treaz, m-am Îndreptat pe o traiectorie sinuoasă spre birou și am aruncat o privire pe suprafața lui Îmbrăcată În piele verde, unde se aflau: un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bogat. Mi-am băgat mâna În buzunarul din dreapta al hainei lui și i-am răsucit interiorul spre exterior. Pe podea au căzut niște mărunțiș și niște bucăți de hârtie, dar nu era nimic cu ajutorul căruia să poată fi identificat. Am pipăit zona din jurul buzunarului de la piept, dar acesta părea gol și nu mi-a venit să-mi strecor mâna Între genunchii săi și capul plin de larve ca să mă asigur. Când m-am tras Înapoi spre fereastră ca să iau o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
făcut-o dacă mi-ar fi Înmânat carnetul său de partid și pașaportul. Inge se uită la mine din ușă: — Ai idee cine e? Mi-am suflecat mânecile și mi-am vârăt brațul În incinerator: — Da, știu, i-am zis pipăind prin cenușa rece. Degetele mele atinseră ceva tare și lung. L-am scos afară și l-am privit cu atenție. Nu era deloc ars. Nu era un lemn care să ardă ușor. La capătul mai gros era despicat, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Inge s-au mărit când a văzut praful și uleiul care-mi acopereau costumul. Cel mai bun costum al meu. Liftul nu e destul de bun pentru tine? Ce-ai făcut, ai sărit până jos? — Cam așa ceva, i-am răspuns. Am pipăit pe sub scaunul șoferului după perechea de cătușe pe care o țineam lângă armă. Apoi am mers cu mașina vreo șaptezeci de metri În spate, pe aleea aia. Costumul maro zăcea fără cunoștință acolo unde Îl lăsasem. M-am dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
casa lui Haupthändler. Am Încercat portiera. Nu era Încuiată, așa că m-am urcat În mașină și am așteptat o vreme, În speranța că poate se va Întoarce. Am pus agenda de birou de la Marlene Sahm În torpedou și apoi am pipăit pe sub scaun după arma pe care o țineam acolo. Punându-mi-o În buzunatul de la haină, am coborât din mașină. Adresa pe care o aveam corespundea unei case de un cafeniu șters, cu două două etaje, care avea un aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dinăuntru decât scobitura dintr-o canoe și am fost dezamăgit că nu sufeream de o mahmureală nasoală care să-mi ocupe ziua. — Ei, ce zici de asta? am bodogănit de unul singur În timp ce mă ridicam din pat, și mi-am pipăit craniul În căutarea unei dureri de cap, remarcând: Am băut chestia aia de parcă aș fi fost un sac fără fund și nu m-am ales și eu măcar cu o mahmureală ca lumea. În bucătărie, mi-am făcut un ibric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-i a bună” își spuse omul, care, la cei treizeci și cinci de ani, avea trei băieți, cam negricioși, dar care-i semănau leit și de care era tare mândru. „ Pesemne că mi-a venit rândul să plec pe front” oftă omul, pipăind, cu neîncredere, petecul de hârtie. Se hotărî să-l desfacă. Ce bărbat sunt eu! Oftez ca o muiere!” se gândi el și rupse plicul cu mișcări nedibace. Ochii i se împăinjeniră: era ordinul de concentrare a căprarului Hriscu N. Gheorghe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
băieților știau mai multe decât ei. Știau să intre ușor sub bluza fetelor, să mângâie pielea subțire și caldă a interiorului pulpelor tot mai sus, 66 sub fustele de material aspru. Cele mai multe erau încă niște fetițe, dar unele se lăsau pipăite de puștanii de lângă ele doar din lipsă de altceva. Se amuzau să geamă câteodată teatral, ca să-i simtă cum înnebunesc de înfierbîntare. După câteva ore, în dormitor, tipii se lăudau că i-au făcut lui Mariana, Viorica sau Lili cutare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tot mai nervos, Trăiască arta modernă! ultimele cuvinte au fost mai degrabă strigate decât rostite, într-o furie neputincioasă pe care eu nu pot să i-o înduplec, Sfântă orbire! lovindu-se zdravăn de colțul mesei, o înjurătură printre dinți, pipăind cu mâna, îmi întoarce spatele, traversează curtea cu aceeași siguranță a orgoliului, numărând probabil în minte pașii cunoscuți, Sunt convins acum că știe toate distanțele din jurul casei, iată-l intrând, dând furios perdeaua la o parte, văzut din spate n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-mi răspundă, și mă ridic grabnic să văd ce are de gând să facă, Undeva Miró, vorbește el mai târziu învârtind în mâini o pară portocalie, povestea cum era pus de profesorul lui să deseneze un obiect numai după pipăit, Eu am să mă duc mai departe, Daniel, am să pictez fără ochi, Vrei să-ți scot pânza afară? Nu astăzi! Voi trece de acest handicap, m-am gândit mult, zâmbește ușor ironic unui gând pe care aștept să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gust delicios, mă uit și după celelalte luni rămase pe cer, dar nu le mai văd, la picioarele mele o bicicletă, mă urc pe bicicletă, pe ghidon în timp ce pedalam creșteau frunze, arunc în dreapta și stânga cu frunze, sunt tari la pipăit, cerate, oamenii sar de-o parte și de alta a drumului să le culeagă, apoi o învălmășeală, leșinase o femeie, trebuie să nască, striga cineva, și eu ajung nu știu cum lângă ea, era mama, dar avea trăsăturile de lapte ale Floriței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lipite de perete, și picioarele depărtate. Lee s-a ocupat de cei doi din dreapta. Albul mormăi: — Ce mama dra’... Blanchard? — Gura, căcatule! i-o tăie Lee și începu să-l percheziționeze. L-am căutat mai întâi pe negroteiul din mijloc, pipăindu-i mânecile hainei și apoi cercetându-i buzunarele. Am scos cu stânga un pachet de Lucky Strike și o brichetă Zippo, iar cu dreapta un pumn de țigări cu marijuana. — Iarbă, am anunțat și le-am aruncat pe trotuar, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Russell A. Millard Număr legitimație 493, Divizia Centrală Omucideri M-am întors și l-am văzut pe Millard uitându-se la mine. — Vreau s-aud părerea ta, dar nu sta prea mult pe gânduri, mi-a cerut el. Mi-am pipăit buzunarul rupt. — Merită toată osteneala asta, domnule locotenent? Millard îmi zâmbi. Am remarcat că hainele mototolite și barba nerasă nu îi afectau aerul distins. — Eu, unul, așa cred. Și partenerul tău crede la fel. — Lee e plecat la vânătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să înghit îmbucătura, am râgâit în loc să hohotesc și am toastat: — În sănătatea dumneavoastră, domnule Sprague, pentru că m-ați făcut să râd pentru prima oară săptămâna asta. Ramona îmi aruncă o privire dezgustată. Martha se concentră asupra desenului ei. Madeleine mă pipăia cu piciorul pe sub masă, iar Emmett închină paharul în cinstea mea. — Ai avut o săptămână grea, flăcău? — Cum nu se poate mai grea. Am fost transferat la Omucideri, la cazul Dalia Neagră. Zilele libere mi-au fost anulate, partenerul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-am plimbat degetele pe sânii ei. I-am cuprins cu mâinile făcute căuș și i-am frământat, Madeleine murmură cu răsuflarea întretăiată, cum că vrea să se revanșeze pentru ce făcuse familia ei. Cu cât o sărutam și o pipăiam și o gustam mai mult, și cu cât îi plăcea mai mult, cu atât mai abitir vorbea despre ei - așa că am apucat-o de păr și-am șuierat: — Nu ei, ci eu! Fă-mă pe mine! Fii cu mine. Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]