5,484 matches
-
șuvoaie. Și mă revărs... zâmbind în poezie! Umplând o partitură de culori Căci sufletul mi-o-ntreagă simfonie Cu note dulci ce nasc în zbor fiori! Și te iubesc în Re, și-n Si bemol, În Fa diez și-n plânsul de vioară, Când treci prin gând, cu pasul tău domol În mine cerul îngerii-și coboară! de Gabriela Mimi Boroianu 24.05.2016 Referință Bibliografică: Cu pas domol / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI
CU PAS DOMOL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378938_a_380267]
-
brumat, e ca un soare ce apune. Zboară ca pasărea-n stropii grei ai tristeții ce nu se oprește, copacii verzi din ochii mei, îi duce-n toamna rece. Nu râde des, dar când e anume, se bucură-ntr-un plâns înfundat și stă întins, desfășurat, aripă întinsă peste lume... Referință Bibliografică: Aripă întinsă / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1973, Anul VI, 26 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ARIPĂ ÎNTINSĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378974_a_380303]
-
Fiecare clipă are drumul ei. Unele aleargă spre trecut, altele își moșmondesc traiul pe stradă, rătăcind pur și simplu. Odată, am văzut una suspendată între două fulgere; ploua și ea atârna zgribulită, așteptând tunetul. Dar tot ce se auzea, era plânsul monoton al ploii și țipătul luminii. Într-o dimineață am întâlnit o clipă cu adevărat răbdătoare. A fost politicoasă cu soarele așteptându-l, dându-i binețe, apoi l-a condus spre un petec de zăpadă pe care l-au încălzit
ALBUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379002_a_380331]
-
-ncălțasem în opinci, nu știam 5 ce înseamna și spre ce inima-ndeamnă, mama și-a strâns pumnul stâng și mi-a zis că să i-l frâng, n-am putut că era strâns și m-am pus atunci pe plâns, mama pumnul și-a deschis, m-a sărutat pe furiș, m-a desfăcut la opinci și-am învățat cifră 5. Cum eram prea obosită sătula și plictisita de atâta învățătură mi-a zis mama: fă o tură și prin curte
CÂND A FOST SĂ-NVĂȚ SĂ NUMĂR de DORA PASCU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379051_a_380380]
-
prieten Iar prietenul, înger! Deșărtăciune, dezamăgire și nonsens Am strâns la piept și răni mi-au curs, Sângele meu te-a chemat, Dragostea ta mântuitoare m-a așteptat Să mă elibereze de suferință, prin hâr! Zbuciumul meu te-a îndurerat Plânsul meu te-a întristat Moartea mea sufletească te-a omorât Învierea mea te-a înviat Zâmbetul meu te-a bucurat Am început să simt, Sfânt, Cuvantul! Referință Bibliografica: Răscumpărat prin dragoste / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964
RĂSCUMPĂRAT PRIN DRAGOSTE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379063_a_380392]
-
Dumnezeu îl cheamă, iar această chemare trebuie să o simți, să o trăiești ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Amin! Să nu uităm că smerenia este condiția esențială a călugăriei. Reporterul: Maică, o rugăciune. Pustnica: Prieten bun, câștigă-ți plânsul și rugăciunea lui Iisus. Căci plânsul stinge focul veșnic, iar ruga te înalță în sus. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii. Amin. Dumnezeu să ne ierte! Amin! Reporterul: Maică, îmi cer iertare pentru îndrăzneală, dar
EU SUNT MIREASA LUI HRISTOS! (INTERVIU CU SCHIMONAHIA ELISABETA, FOSTA MAICĂ TEODORA, PUSTNICA GIUMALĂULUI) de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379076_a_380405]
-
trebuie să o simți, să o trăiești ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Amin! Să nu uităm că smerenia este condiția esențială a călugăriei. Reporterul: Maică, o rugăciune. Pustnica: Prieten bun, câștigă-ți plânsul și rugăciunea lui Iisus. Căci plânsul stinge focul veșnic, iar ruga te înalță în sus. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii. Amin. Dumnezeu să ne ierte! Amin! Reporterul: Maică, îmi cer iertare pentru îndrăzneală, dar nu regretați faptul că ați plecat
EU SUNT MIREASA LUI HRISTOS! (INTERVIU CU SCHIMONAHIA ELISABETA, FOSTA MAICĂ TEODORA, PUSTNICA GIUMALĂULUI) de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379076_a_380405]
-
soră, ploaia. În amintirea ta, dorință minerală în fibre-nsângerate, am plâns până când am devenit apă... Am înțeles nerostirea și m-am închis într-un cuvânt... tăcere... Citește mai mult În amintirea ta,am lunecat pe struna șipotului de izvorși-am plâns până când cerul și-a înfrățit lacrimacu a mea, plouând în neștire.În amintirea ta,am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire,m-am strecurat în miezul înțelegerii terestreși am aprins rugul răbdării. În amintirea ta,am nins cu lumină
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
centură și de aripioarele plutitoare care,împreună cu cască mea înzestrata cu un fel de șolzi, mă făceau să arăt că un cosmonaut! Azi, la Country, m-au podidit lacrimile,am incercat sa ma stăpânesc,dar până la urmă,am izbucnit în plâns. (va urma) Referință Bibliografica: DIN AMINTIRILE ALMEI / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adina Rosenkranz Herscovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
până i s-a făcut rău. Cumnatul meu a decis să taie “blestemații aia de pruni”! “Doar n-o să-mi bage, nenorociții, nevasta în pământ!” Eram venită în Timișoara, iar sora mea mă sunase, ca să-mi spună printre hohote de plâns, ca “vrea să taie pruuuniiiiiii!!!!!!” Prin telefon auzeam drujba cumnatului meu. Mai pe seară, a revenit, fericită, cu vestea că “a salvat prunii”! Vecinii de vis-à-vis, înduioșați de suferință ei, au decis să adune fructele albaștrii, toată vara...”în parte
POVESTEA CELOR 100 DE PRUNI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379882_a_381211]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului E-atât de sumbră nepăsarea ta ... Se'nfrigurează miezul ăst de vară, Iar plânsul lunii pline se pogoară Și iarba, cu rugină, va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
îndepărtată. - Nu stă locului o clipă, spusese cel cu voce groasă, mi-e teamă să nu-l tai odată cu prima incizie. N-am mai văzut așa ceva! “Dă Doamne să fie bine și să se nască întreg”. Floeoșc, pleosc, după care plânsul pițigăiat, nu suficient de puternic. Trasă, împinsă, ridicată, trântită. - Haide, dă-i un pupic mamei! Cu ochii împăienjeniți de lacrimi, primul sărut pe capul acela gelatinos și fierbinte, sprijinit de cotul asistentei. Reanimare. Singură. Durere. Insomnie. Disconfort. Durere. - Zece și
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
coborâră ochii în pământ, și începură să plângă. Într-un târziu, mama îndrăzni să-i aducă fiului vestea cea rea: - Tatăl tău nu mai este! A murit în război! - Cum !? Tăticul meu mort!? Și se puse bietul Milan pe un plâns de nestăpânit. După multă suferință, tot mama reuși să-i potolească plânsul: - Nu mai plânge, copilul meu! Tatăl tău e acolo sus, în ceruri, se uită la tine cum ai venit acasă! Mai plânseră, mai povestiră noutăți din sat și
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
îndrăzni să-i aducă fiului vestea cea rea: - Tatăl tău nu mai este! A murit în război! - Cum !? Tăticul meu mort!? Și se puse bietul Milan pe un plâns de nestăpânit. După multă suferință, tot mama reuși să-i potolească plânsul: - Nu mai plânge, copilul meu! Tatăl tău e acolo sus, în ceruri, se uită la tine cum ai venit acasă! Mai plânseră, mai povestiră noutăți din sat și din casă. Într-un târziu, bunica îl întrebă pe Milan: - Dar turcul
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
ne-a salvat din măcelul războiului! zise Milan către Ismail, încă îndurerat de vestea morții tatălui său. Stăteau la masa îmbelșugată, cât de cât. Când mai venise odată vorba de Vlahovic, tatăl lui Milan, pe turcul Ismail îl cuprinse un plâns așa de mare, cu sughițuri, de nu-l putea opri nimeni. În fine, își mai veni în fire, încât ceilalți să poată continua poveștile în jurul mesei. - Bunule Milan! Nu știu cum să mulțumesc lui Allah, că am scăpat cu viata! Dar sunt
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
încăperea, lasand-o pe Sofia pe aceeasi podea rece. Aceasta se ridică ușor, lăsând în jos mânecile subțiri și albe ale bluzei pentru a-și acoperi rănile, apoi se așează pe unul dintre fotolii. Are ochii roșii și umflați din cauza plânsului. Sofia: Mi-aș dori ca el să fie aici. Aș vrea ca John să mă îmbrățișeze și să îmi spună că totul va fi bine, indiferent de ceea ce o să se întâmple. Apoi privește în gol, cufundata în amintiri. Scenă 2
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
-n filmul cu bogata și săraca!... E strigător la stele ce se-ntâmplă Cu viața noastră guvernată strâmb, Că-ți vine-n cap să te zdrobești la tâmplă Sau de umil să te prefaci în dâmb! Mă doare sufletul de plâns zadarnic, De pixul care scrie și dă... chics ! Că, doar scriind, riști să devii fățarnic Încât pe ei îi doare chiar în pix ! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: PARLAMENTARILOR NOȘTRI / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul
PARLAMENTARILOR NOȘTRI de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380013_a_381342]
-
pe cer țesând în descântec soarta ființelor din eter îngerii scriu pe cioburi de stele destinul monadelor spiritele rele sunt fugarițe din calea zânelor spiridușii pădurii trag brazde albe pe calea robilor și sună copoței în noapte udându-le cu plânsul dureros al lumii de jos din frunzișul pădurii de ambra foșnetul luminilor a trezit pasărea nopții cu ochii de sfinx din cuibul acuns între stâlpii selenari de onix veghetorul fantomatic se furișază pe treptele nopții presărând cioburi de vise ninsori
ANOTIMPUL STELELOR CĂZĂTOARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380061_a_381390]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ASTĂZO AM S-ASCULT DE PLÂNSUL IERBII Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului un plâns pe unde ramuri se ascund un plâns al mutelor cărări dintr-un trecut de mult de -atuncea într-un ieri apoi
ASTĂZO AM S-ASCULT DE PLÂNSUL IERBII de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381921_a_383250]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ASTĂZO AM S-ASCULT DE PLÂNSUL IERBII Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului un plâns pe unde ramuri se ascund un plâns al mutelor cărări dintr-un trecut de mult de -atuncea într-un ieri apoi am să mă-ntorc în cuibul de mătase colo unde până si trecutul tace acolo unde unul altul dintre
ASTĂZO AM S-ASCULT DE PLÂNSUL IERBII de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381921_a_383250]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ASTĂZO AM S-ASCULT DE PLÂNSUL IERBII Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului un plâns pe unde ramuri se ascund un plâns al mutelor cărări dintr-un trecut de mult de -atuncea într-un ieri apoi am să mă-ntorc în cuibul de mătase colo unde până si trecutul tace acolo unde unul altul dintre noi setrece ușurel prin cărți de foi
ASTĂZO AM S-ASCULT DE PLÂNSUL IERBII de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381921_a_383250]
-
acolo unde unul altul dintre noi setrece ușurel prin cărți de foi dar ce mai au acum cuvintele cu teme când ceea care iarăși ne uneste de -acea pecete veche nu se teme Referință Bibliografică: ASTĂZO AM S-ASCULT DE PLÂNSUL IERBII / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ASTĂZO AM S-ASCULT DE PLÂNSUL IERBII de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381921_a_383250]
-
prin lumi departe, un mim cu sufletul în zdrențe, am tot notat adânc pe-o carte, toți anii mei ce-au plâns sub trențe. Răpus de dorul de răscruce, mi-am strâns în suflet praf de lună, din flori de plâns mi-am făcut cruce, pe odihnire să-mi rămână! Cu ce te naști,alergi și tremuri? copile stârv în crengi de viață întoarcerile plâng sub vremuri, tu azi atârni de-un fir de ață! Referință Bibliografică: COPILE STÂRV ÎN CRENGI
COPILE STÂRV ÎN CRENGI DE VIAȚĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381937_a_383266]
-
balanță Între rele și-ntre bune! O lumină sfâșiată De imperiile nopții Se prelinge-ndoliată Peste marginile sorții. Flăcări mistuie adâncul Care sprijină zidirea, Cerurile-și cheamă Pruncul Să salveze omenirea. Nori acoperă apusul, Răsăritul se aprinde, Numai vaierul și plânsul Fața lumii o cuprinde. Însoțită de erinii Se coboară iar Nemesis Slobozind din cer dihonii Printre fiii lui Adonis! Fâlfâiri de aripi ciunte, Îngeri decăzuți din drepturi Trec peste alaiuri frânte În vâltorile de cețuri. Tot înaltul și pământul Se
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
morții târcoale-mi dădea Mușcând din viața ce imi agoniza, M-am răzvrătit atunci, cerându-ți Dreptul de-a mă lua. Dar tu, de ce nu știu, m-ai refuzat Și-n pătimi anevoie am aflat Cât poate omul de-ndurat! Nici plânsul, nici durerea mea Nu te-au înduplecat, Singura putea, iertarea! Și m-am iertat că nu te-am căutat, Desculța pe spinii vieții am călcat Tu, la greu, în brațe m-ai fi luat Dacă atunci te-aș fi rugat
RUGĂ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381958_a_383287]