5,205 matches
-
picioare ghete ușoare de antilopă fumurie. În discrepanță cu vestimentația, figura avea ceva special. Chipul alb, dar neras de zile, era invadat de cimpi negri și deși, sprâncenele, și ele erau negre, stufoase și îmbinate într-un chip aproape nefiresc, pleoapele, genate abundent, clipeau repede, ca și când i-ar fi apărat ochii de blitz-uri succesive. De atâta citit, i-au obosit ochii! își zise Mira, privindu-și cu precauție subiectul. Și, fiindcă pe băncile de vis-à-vis nu mai era nimeni, prelungi
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
Și-al harului vuiet. Ascult viața din cer Ca o ploaie de har se arată Fiți crinii ce-și păstrează mereu Haina cea nouă curată. Cluj Napoca, 17 iulie 2015 Am în iubire Am în iubire chemarea divină. Și îmi las pleoapele plânse în jos... Chiar de lacrima cade-n surdină Eu tot mai mult îl aștept pe Hristos. Oamenii nu ne cunoaște... Așa cum nu l-au cunoscut pe Isus Cu pietre ei dau în speranțele toate Și revărsarea de har o
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
înălțimea Dragostei tale nespuse... Care îmi unduie ariple obosite. Cluj Napoca 20 iulie 2015 În valea de crini Simt azi mireasma crinilor albi, Ochii-mi sunt două petale. Cu mâna ating orizontul suav Și simt că sub cer sunt o floare. Pleoapele grele de lacrimi le simt Și oamenii tot mai departe, Dar cânt alături de cerul senin Și soarele simt că mi-e frate. Cerul îmi spune cuvinte ce nasc Versuri din nobila Carte, Char dacă ard, din cenușă renasc Și simt
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
o rugăciune Să chem. Din cer să vie careva, Cu suliță grea, Și s-o alunge-n bezna mare. Atât îți cer, Doamne, nițică răcoare. Fiara și-a potrivit ochiul aprins și zgâit În ochiul meu, de care-și freacă pleoapa...”( S-a culcat fiara) În poezia lui, spunea G. Călinescu, “odată deschisă o ușă, zece porți se dau la o parte zgomotos și simultan peste amețitoare perspective”. Bibliografie: Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. 2- Ovidiu Crohmălniceanu; Șerban
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
-ți fie frică Tu ești celălalt care îți seamănă perfect Cel căruia îi vorbești. VIAȚA MOARTEA Am visat că aveam la fereastră O pânză care mă despărțea de tine Vântul Poate ploua în ochii noștri În afara streșinii s-au ridicat pleoapele Vântul sufla iar oamenii fugeau prin timpul umed pe sprâncenele tale încă mai văd grămada de nori căutând centrul furtunii de nord spre mine cu vuiet doar o suliță zboară scufundându-se nu disting dacă este cuvântul tău sau al
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
ei, Cu amintiri de-o vară, sufletul tău brodează Speranțe din iubire și flori ce cad pe-alei. Spun iernii să ne ningă, din cerul de granit, Cu îngeri albi de flori, ce vin din altă lume, Te-mbrățișez sub pleoapa acestui infinit, Când vântul ia cărării și utimele urme. Cu țurțuri de cristal îți scriu, pe malul mării, Că primăveri ne-așteaptă pe plaja unui vis, Trec brize de iubire, ce nu te-au dat uitării, Iar dragostea-mi rămâne
BRIZE DE IUBIRE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375043_a_376372]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > IN MEMORIAM Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg, Să rătăcesc sub pleoapa lumii singurea... Pe prundu-ncărunțit, azi, lacrimi-calde-mi curg. Văzduhul - o harfă ce-mi strigă durerea Când zări înghețate cu privirea parcurg, Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg. Prin gând înzăpezit, acolo, într-o stea, Te
IN MEMORIAM de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375032_a_376361]
-
venele ce le străbat grumajii. Trec în galop caii sălbatici, trăiesc în propriul anotimp, falnice statui de zei antici se apleacă spre ochiul de apă adunată și îl sorb ca pe-o lacrimă mare, plânsă din cerul închis ca o pleoapă. Trec în galop caii sălbatici și eu rămân în urma lor împietrind, iar ei se intorc în alt timp ce nu cunoaște înfrângeri și când mi se arată în vis, știu c-am văzut niște îngeri. Referință Bibliografică: Anotimpul cailor sălbatici
ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375057_a_376386]
-
STOICA - FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului FEMEIA Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită, pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
au seamăn în Univers, Deși sunt simple cuvinte, brodate într-un singur vers. Sunt aburii înmiresmați ce se ridică din pâini, Sunt... ETERNITATEA, Sunt ...ale MAMEI MÂINI. EU M-am născut în surâsul unei dimineți de mai Cu primăvara-n pleoape, în tânguiri de nai, Cu mângâieri de flori, parfum de viorele, Zâmbet de liliac, stoluri de rândunele. Eu sunt o răsuflare din oftatul vieții, Un firicel de iarbă sub roua dimineții; Un simplu cântareț de vorbe, de cuvinte, Pentru cel
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
SUFLET Din negura mănunchiului de gânduri Cad spice crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința-n adevăr s-o miște, s-o doboare. Când inima percepe aura speranței Apar și frământări din cupa discrepanței. Când ochiul pleoapa-și lasă peste frânturi reale Auzul se apleacă spre șoapte verzi, banale. Șoapte otrăvite de sensuri răspicate Ce lasă-n poarta vieții, clipe reci, uscate. Baloane de cuvinte anoste, incitante Ce se imprimă-n suflet fierbinți și iritante. Slove care
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
din Călin file de poveste în moarte. Așa după cum cadrul desfășurării acțiunii, un apartament al unei femei no name nu mai este “Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic” iar “Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat” se transformă în gestul întinderii așternutului pe o canapea extensibilă după o suită de alte gesturi devenite stereotipii, ritualuri mecanice ale femeii no name din zilele noastre
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
-și mai acorda o șansă, dar îndeplinirea ei rămâne „sine die”, sau, mai pe românește, fără a se fixa o dată precisă. O strofă frumoasă în poezia „tristețe”: „...tulpini subțiri se ițeau/nervoase către cer/nervuri și frunze se alintau/ pe sub pleoapele răsăritului/oferind/iubire, speranțe, vise, împlinire Timpul trece insensibil la stările melancolice ale poetei, care frumos consemnează: „ nu pot să fiu la fel cu cea care am fost/straniul, frica, temerea/își unesc forțele/ și mă bântuie în fiecare noapte
``O CARTE, DUMINICA`` DE HORIA PICU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373815_a_375144]
-
care face, Traiul meu nemuritor. Cluj Napoca, 25 martie 2015 Suflet omenesc, re-nvie! Primăvara vine, tandru, Cu mai multă duioșie Are în privire soare și a cerului solie: Suflet românesc, re-nvie! Are pașii cu verdeață Și miresme vii în pleoape Are cântul veșniciei Suflet românesc ce scrie O baladă de iubire. Are pacea sacră-n buze Și cu ea aduce muze Și izvoare vechi de ape Cerul cu seninul dulce Ce câmpia o dezmeardă Zvon de bucurie aduce Și la
SUFLET OMENESC, RE-NVIE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373866_a_375195]
-
în viață, Între credința vie și o necredință, Între dragoste și ură, între bine și rău Între tine și tine, Viață și moarte Iar Soarele e însuși Dumnezeu! Cluj Napoca, 6 aprilie 2015 Înflorire Flori de privire își spulberă petalele Peste pleoapele unei iasomii.. Lacrimile presărate Pe fruntea primăverii... Înfloresc o cunună. Cluj Napoca, 6 aprilie 2015 Referință Bibliografică: Suflet omenesc, re-nvie! / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1558, Anul V, 07 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marina
SUFLET OMENESC, RE-NVIE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373866_a_375195]
-
ploi, Din toamnele anoste și pustii, Când suntem singuri, noi și numai noi. O rază este-acel surâs pe fața Ce-o regăseam de fiecare dată, Să-mi lumineze bună, dimineața Și ziua să îmi fie colorată. Era apoi privirea de sub pleoape, La fel de luminoasă rază, Ce mă chema mereu aproape, Cu-a ei căldură tandră, ce veghează. Referință Bibliografică: VITRALII / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1578, Anul V, 27 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate
VITRALII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373881_a_375210]
-
mele, să-mi lipesc trupul de tine, să-ți simt aroma, să-ți respir tăcerea plină a somnului. ochiul nopții îți mângâie conturul trupului, printre umbrele legănate de prima notă a dimineții se sparge pe genele mele lacrima țesută sub pleoape; umbra zilei îmi fură visul. Referință Bibliografică: Tu dormi / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2083, Anul VI, 13 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TU DORMI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373911_a_375240]
-
și gândul ascuns în miresme Te aș săruta atât de profund Până sărutul ți ar rămâne între gene Treci zilnic pe la mânăstiri și bea apă sfințită Locul acela se va lumina în tămăduiri și ochii mei te vor acoperi cu pleoapa întredeschisă să nu răcească imaginea de unde vii Încerc și eu un cântec plăpând seara înainte de adormire mereu te am în priviri cu gândurile despletite înspre mine Dormi înger blând norocul meu te veghează Și undeva departe te ține închisă în
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373934_a_375263]
-
trombă înscriindu-se pe cunoscuta traiectorie cenușie cu sens girator pentru câteva clipe discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu-i decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor învălătucite pe câmpie sau poate sunt doar aburii proaspăt jupuitelor conștiințe etalate zi de zi în editoriale sub pecetea intraductibilelor zâmbete eternă-i această învârtire a pământului și
TOTUŞI SE ÎNVÂRTEŞTE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373957_a_375286]
-
de pătimaș, încât să-mi lași o rană sângerândă ca de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n ’naltul azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât
BLESTEM de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373987_a_375316]
-
mereu într-o altă piesă și cu alți actori alături. Șoferul pornește mașina, dar nu-și poate lua privirea de pe fața președintelui. -Șeful, zice el, ai ceva ce nu aveai...pe partea dreaptă a feței totul este lăsat în jos: pleoapele, colțul buzelor, pielea ce acoperă maxilarul...Cele două părți ale feței, stânga și dreapta, nu mai sunt simetrice! ..................................................................................................................................... Începe să se lumineze de ziuă. După un parcurs în timpul unei jumătăți de oră, în spatele călăuzei, ajung în fată unei porți și
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
cu drag..., că au nevoie de el și alte treburi din astea, domnu doctor, care să... - Da, da! Perfect! Este foarte bine că i-ai vorbit... Dar, spune-mi, te rog, a mișcat cumva ceva? Un deget ori un picior, pleoapele..., dacă ai observat.... - Nuuuu! Păi, ce? Nu aș fi văzut eu? Că eram cu ochii pe el, domnu’ doctor, că e și băiat frumos, mânca-l-ar mama, că, dacă n-ar avea masca de oxigen, ar sta fetele numai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
întocmai sfatul asistentei, Eugen merse în parcare și, de acolo, cu mașina, nu a mai oprit până acasă. A adormit mai repede decât își imaginase. De altfel, era deja miezul nopții. A adormit zâmbind, cu imaginea Iulianei defilând vioaie pe sub pleoapele închise, în diferite ipostaze și mișcări pe care i le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. -- VA URMA -- Referință Bibliografică: TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1558, Anul V, 07 aprilie 2015
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului CA UMBRA SĂLCIILOR Eu te iubesc cu-ncrâncenare mută, Cu dinții strânși, cu pumnul încleștat, Ca marea te iubesc, când își sărută Țărmul stâncos cu valu-i înspumat. Eu te iubesc cu tremurul de pleoape, Cu roua-n ochi, grăbită spre senin; Ca umbra sălciilor peste ape Eu te iubesc, într-un prelung suspin. Eu te iubesc cu unghiile-n carne, Cu fruntea-ncinsă-n cute de furtună, Ca ploile, care încep să toarne, Eu
CA UMBRA SĂLCIILOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374039_a_375368]
-
N-ar fi dreaptă/ Tristețea la safârșitul meu.../ Când știu ce mâine vă așteaptă,/ Motive sunt să vă plâng eu!” (Către urmași). Adrian Erbiceanu (Canada, poet, publicist, editor) ne prezintă o poezie lirică, atrasă de metafore încântătoare, astfel exclamând: „Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul/ Să am cu cine înnădi taifas./ Între cuvinte-mi freamătă pământul/ Să nu pricep din el cât a rămas./ Din ușă-n ușă bat, printre destine,/ Să aflu drum, din Carte a-mi citi.../ Aici parc-
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]