2,457 matches
-
la fratele său care îi împrumută un plug și un bou doar duminica pentru a-și ara micul său ogor. Conform legendei, domnitorul Ștefan cel Mare i-a dat lui Burcel șase pungi cu galbeni pentru ca să-și cumpere boi și plug. În zonă a existat o familie cu numele Burcel (sau Purcel), care a stăpânit moșii și a dat țării dregători de seamă, pierzându-și însă proprietățile în secolul al XVII-lea. Zona mai este cunoscută și ca rezervație botanică, cu
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
mai), întrucât împăratul bizantin Constantin cel Mare este cel care a legiferat Duminica ca zi de odihnă prin Edictul de la Milan (313), iar Ștefan cel Mare i-a dat șase pungi cu galbeni lui Burcel ca să-și cumpere boi și plug pentru a nu mai necinsti ziua de odihnă, Duminica. Toate construcțiile ridicate pe Movila lui Burcel sunt din lemn. Biserica-paraclis este căptușită în interior cu polistiren și lambriu, iar în exterior cu șiță (draniță), acoperișul fiind de asemeni din șiță
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
Vacă|vite]], [[fruct]]e de pădure, furaje și mai rar [[Pasăre|păsări]] și ouă, lapte, fructe și pânză de [[cânepă]]. O pondere însemnată în [[comerț]]ul local o deținea produsele din lemn ca: dricuri de car, juguri, obede, grindeie de plug, greble, furci, ""coșuri"" și ""leși"" pentru [[Căruță|căruțe]], ""țâchiri și chelteauă""(coșuri) de diferite mărimi și forme, produse în special de ""băieșii"" din capătul satului. Alte produse din lemn ca: linguri, fuse, mosoare, troci și trocuțe, aveau însă o pondere
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
de „"vite mari"”, dintre care 123 de cai, 229 de boi, 407 vaci, dintre care doar 6 pentru jug. În plus mai erau 519 oi, 200 de capre și 732 de porci. Ca unelte agricole se mai găseau 139 de pluguri și 171 de căruțe, dintre care doar 102 aveau roți „"încălțate cu rafuri"”. Grănicerii aveau 199,2/5 sesii militare în suprafață de 997 de jugăre (574ha) de pământ arabil categoria a III-a și 130 ha de livezi, 38
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
înființat, așa cum a fost denumit de către localnici până la desființarea „gospodăriei” în 1989, era patronat de fabrica textilă „11 Iunie” din Cisnădie și a avut la înființare doar 3 vaci, 6 boi și 18 cai, iar ca unelte agricole: „22 de pluguri reformate și 33 grape stricate”. Înființarea "Colectivului" a generat mari tensiuni sociale în sat. Mulți locuitori, de teama de a nu fi înscriși cu forța, și-au părăsit gospodăriile și s-au ascuns pe „Valea Lupului” și prin „Racovicioară”, familiile
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
minune"" în sat, a te exclude în mod conștient din rândul oamenilor. De evidențiat sunt spiritul negustoresc și sfătoșenia, omniprezente mai ales la vârstnici, izvorâte dintr-o îndelungată experiență a generațiilor trecute. În prezent, fii foștilor ""scorțari"" au schimbat ""coarnele plugului"" cu mașinile industriale, ""hețălele"" cailor cu volanele tractoarelor, sapa și secera cu rigla de calcul, ""melința"" și ""urzoiul"" cu calculatorul. Cu foarte rare excepții, morala locuitorilor a stat la loc de cinste astfel că în cei ""șapte ani de acasă
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
capodopera sa, romanul "Haos". În 1898, Șirvanzade a fost exilat pentru doi ani la Odesa, aflându-se permanent sub supravegherea secretă a jandarmeriei. Iată ce scria Șirvanzade în romanul memorialistic "Din vâltoarea vieții": ""Haos" s-a editat la tipografia "Aror" ("Plugul") din Baku, dacă nu mă înșel în 3000 de exemplare, ceea ce pentru vremea respectivă reprezenta tirajul maxim. În roman s-au făcut tăieturi de către cenzură, dar nu-mi amintesc ce pasaje anume. Tipărirea cărții a coincis cu perioada cât am
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
acestei categorii sociale. Drept urmare, Roth a susținut în scrierile sale o mulțime de soluții pentru eficientizarea agriculturii, a economiei în general. Propunerile sale vizau, de exemplu, comasarea suprafețelor agricole mici, metode noi de prelucrare a pământului, cultivarea plantelor industriale, introducerea plugului de fier, înființarea de ferme-model, dar și construcția de drumuri sau căi ferate. El a urmărit reformarea învățământului și înființarea mai multor școli sătești, a unei școli pedagogice spre a combate înapoierea și sărăcia, întrucât „conștiința omului se luminează prin
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
care își suduie părinții e spânzurată de spinare; iar ceia ce ascultă la fereastra altora satana o trage cu cleștele de ureche; care face vraciuri pe vaci, are un sitar la cap. Omul ce ară mejdiile altora e prins la plug iar un drac apasă de grindei, altul ține de coarne; morariul care ține măsură hamișe poartă pe cap o piatră de moară; satana arde cu foc ochii și limba aceluia care din răutate a judecat pe altul. Dracii fac foc
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
de apă erau aride, și nelocuibile. Din acest motiv, dezvoltarea sistemelor de irigații a avut o mare importanță pentru coloniștii Mesopotamiei. Alte inovații mesopotamienie sunt controlul apelor prin baraje, și utilizarea apeductelor. Primii coloniști ai pământurilor fertile din Mesopotamia utilizau pluguri de lemn pentru a afâna solul înainte de plantarea recoltelor, cum ar fi orzul, ceapa, vița de vie, napii sau merele. Mesopotamienii au fost unul din primele popoare care au produs bere și vin. Clima adesea instabilă a Mesopotamiei a pus
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
dovedesc urmele unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în satul Bicfalău s-au găsit mai multe materiale printre care, o mărgea de piatră cu vine albe și albastre atribuită "culturii Coțofeni", un fier și un cuțit de plug din epoca romană precum și o așezare din epoca medievală. De pe teritoriul satului Lisnău provin mai multe materiale arheologice; o piatră de râșniță, un topor de trahit și diverse unelte de piatră aparținând neoliticului, precum și așezări cu materiale atribuite culturilor "Ariușd
Comuna Ozun, Covasna () [Corola-website/Science/310388_a_311717]
-
două interioare tradiționale din zonă, care prezintă vizitatorilor armonia și farmecul organizării interiorului unei case țărănești. În colecție se găsesc exemplare ale portului popular bucovinean, unelte meșteșugărești și ceramică din zona Bucovinei. La Vatra Dornei se desfășoară periodic Festivalul „Porniți Plugul Feți Frumoși” (festival de datini și obiceiuri de iarnă organizat anual în perioada dinaintea Anului Nou) și „Serbările Zăpezii” (o serie de concerte și concursuri sportive de iarnă, organizate anual sub acest nume, la baza pârtiei „Parc”). Situată în nordul
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
scule suprapuse simbolizează alianța politică dintre țărănime și proletariatul industrial. Simbolul este foarte cunoscut datorită încorporărării sale în steagul roșu al Uniunii Sovietice. Simbolul secerii și ciocanului este folosit și pentru alte steaguri sau embleme. a evoluat din simbolul original plugul și ciocanul, cu aceeași semnificație. Deși este cunoscut încă din 1917, când era folosit pentru diferite insigne ale Armatei Roșii și ale Gărzilor Roșii simbolul "plugul și ciocanul", "secera și ciocanul" a devenit oficial numai din 1922. Secera și ciocanul
Secera și ciocanul () [Corola-website/Science/305026_a_306355]
-
ciocanului este folosit și pentru alte steaguri sau embleme. a evoluat din simbolul original plugul și ciocanul, cu aceeași semnificație. Deși este cunoscut încă din 1917, când era folosit pentru diferite insigne ale Armatei Roșii și ale Gărzilor Roșii simbolul "plugul și ciocanul", "secera și ciocanul" a devenit oficial numai din 1922. Secera și ciocanul (în limba rusă: "серп и молот (serp i molot)") a fost unul dintre simbolurile RSFS Ruse și unul dintre simbolurile Armatei Roșii create în 1918. Anumiți
Secera și ciocanul () [Corola-website/Science/305026_a_306355]
-
era mult mai înaintată decât cea, de pildă, a germanilor. Asemenea celorlalte ramuri tracice, și geto-dacii erau mari producători de cereale: orz, secară, linte, bob și mai multe varietăți de grâu. Baza economiei o formau agricultura și creșterea vitelor. Foloseau plugul cu brăzdar și cuțit de fier încă din sec. III î.e.n. Inventarul uneltelor agricole de fier însuma la acea dată: coase lungi (de tip celtic), seceri, sape, săpăligi, cosoare pentru tăiatul viței de vie, târnăcoape, securi, greble cu șase colți
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
e.n. relatează că "acolo la ei [la daco-geți] puteai să vezi peste tot săbii, platoșe, lănci, peste tot cai, peste tot arme, peste tot oameni înarmați". În împrejurări speciale, getul dobrogean "C-o mână e pe armă, cu cealaltă pe plug", confirmă un alt martor ocular, Ovidiu. Armata daco-geților era compusă din pedestrime și din corpuri de cavalerie. Termenii tratatului de pace încheiat de Decebal cu Domițian, precum și cei ai condițiilor capitulării impuse de Traian arată clar că armata dacilor fusese
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Cobîlea (cunoscut și ca Cobîlnea) este o localitate din raionul Șoldănești, Republica Moldova. Conform Dicționarului Explicativ al limbii române - CÓBILĂ, "cobile," are mai multe sensuri și anume: s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile - Sl. "kobyla "iapă"". Istoricii însă au diferite teorii referitoare la originea numelui "Cobîlea". Conform uneia dintre ele "cobila" semnifica o formațiune statală, adică cei ce s-
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
Cotiujeni. Primele case în sat au fost construite pe Valea Lucăcenilor. Lîngă stîncă, unde a fost și prima curte boierească. Printre primii locuitori veniți dinspre Prut a fost un răzeș pe nume Gașcu, care se ocupa cu confecționarea cotiugelor de plug. De la ele, după V. Gajos, și provine denumirea satului - Cotiujeni. De altfel, aceeași legendă cu cotiugele povestesc și locuitorii actuali al satului. În privința primei atestări, însă, cercetătorul Vladimir Nicu e de altă părere. Si părerea domniei sale, de asemenea, e bazată
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
Cahul-Prut trecea prin livezi nesfîrșite, amintind drumul printre vilele de pe litoralul sudic al Crimeii. Pe atunci satul avea 17.000 pomi fructiferi. În 1948 nouă familii de colibășeni au hotărît să organizeze un artel agricol. Doar unul avea boroană, altul plug, al treilea cal. În anul următor 27 familii, ajutați de puterea sovietică, au înființat prima gospodărie colectivă numită „Sovetskii Pogranicinic”. Primii colectiviști dispuneau de cîteva boroane și pluguri, de 9 boi, 6 vaci și 19 cai. Primele se evaluau în
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
au hotărît să organizeze un artel agricol. Doar unul avea boroană, altul plug, al treilea cal. În anul următor 27 familii, ajutați de puterea sovietică, au înființat prima gospodărie colectivă numită „Sovetskii Pogranicinic”. Primii colectiviști dispuneau de cîteva boroane și pluguri, de 9 boi, 6 vaci și 19 cai. Primele se evaluau în centnere. Abia prin anii 1960 locuitorii au început să dea jos stuful de pe acoperișuri, să-și reconstruiască casele. Tot în această perioadă satul a fost electrificat, s-a
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
denumire - Zubreuți transformată mai târziu în Vasileuții de Jos, ea a fost menționată în scris la 3 iunie 1374 (Documente privind istoria României, Veacul XIV-XV). Inundațiile devastatoare ale Prutului i-au silit pe pescari să schimbe năvoadele pe coase și pluguri, să-și mute cuiburile peste colină, lângă stâncile ocrotitoare de pe râul Camenca, aducând pe vatra nouă și supranumele „Cu bani”. Astfel, Zubreuți, zis și Vasileuții Mari, s-au contopit într-o singură așezare - Cubani, astăzi Cobani. Din pașaportul oficial al
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
Comarciuc, născută în 1915, cu fuil Ghiorghi Vasilievici n. 1938; 6. Anisia Ghiorghievna Fodor, născută în 1902, cu feciorii Ivan Ivanovici, n. 1943, Liomid Ivanovici n. 1940 și fiică Varvară, n. 1937 (care a fost îngropată de vie de un plug, pe care lucra noaptea la arăt în stepa Kazahstanul de Nord) 7. Fevronia Ghiorghievna Frățescu, născută în 1914, cu fiicele Nina Ghiorghievna, n. 1935, si Emilia, n. 1938;8. Anastasia Ivanovna Paladi,născută în 1889; 10. Iliea Ivanovici Pleșca, născut
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
dughene. Populația se îndeletnicea cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor, comerțul. În documentele recensământului întâlnim nume mândre de șoimani - Toader Spătaru, Vasile Cucu, Ioniță Balmuș, Timofti Visca, Gheorghiță Gabura, Ștefan Lesanu, Toader Burcă, Constantin Vodă s.a. În podgoriile dincolo de râul Ciuluc plugul scoate și astăzi la suprafață cioburi de oale, oseminte și cărbuni putreziți. Sub rădăcinile copacilor zace așezarea preistorică Curmeiești, pângărită de triburile nomade, vatra de la care s-a desprins mai târziu localitatea de pe colina împrejmuită cu stufării din lunca Răutului
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
centrală telefonică digitală), moară, pescărie, mai multe prăvălii, școală cu opt clase (în limba română doar patru clase), activitate culturală bogată, dar și mari succese ale fotbaliștilor,etc. A mai existat în sat o cărămidărie și o cunoscută fabrică de pluguri (Krischman). Românii sărcienți au avut cor încă la sfârșitul secolului XIX, activitate teatrală de prin 1920, din 1929 fanfară, în 1997 cor mixt, recitatori buni, dansatori, instrumenitiști și soliști vocali. În sat există o societate cultural-artistică, o filială a Comunități
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
partea de nord a comunei Sărcia iar gara de tren a fost deschisă pe 4 mai 1899. În anul 1872 localitatea a primit economie de piață. Banca sărciană DD a fost înființată în anul 1925 iar atelierul de construcție a plugurilor „Krischem”, „Plugul” a început să funcționeze în 1908. În 1926 și-a început activitatea fabrica de cărămidă. După recensământul din 31 ianuarie 1921 în Sarcea Germană au fost 1465 de locuitori: 13 sârbi, 44 români, 1179 nemți, unguri 208 și
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]