3,630 matches
-
distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer (N.Ac.G.D., singular), șofere/șoferule (V., singular), șoferi (N.Ac.V.G.D., plural). Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural determină gruparea substantivelor în opt clase flexionare: 1. -Ø/i: student/studenți, seminar/seminarii 2. -u/i: codru/codri, ateu/atei, consiliu/consilii 3. -e/i: frate/frați 4. -ă/i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a, ca o a doua variantă flexionară. Tema 1: prezintă omonimia N.Ac., singular: vreme, treabă, tată, papă, pașă Tema 2: prezintă omonimia G.D., singular: vremi(i), tate(i), pape(i), pașe(i) Tema 3: prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: vremuri, treburi, tați, papi, pașale Observații: Substantivele feminine au și o formă distinctă de G.D., singular, diferită de N.Ac.G.D. plural, întrucât prezintă două dezinențe, paralele, de plural: vreme/vremi, vremuri; forma vremuri nu apare niciodată la G.D. singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimia G.D., singular: vremi(i), tate(i), pape(i), pașe(i) Tema 3: prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: vremuri, treburi, tați, papi, pașale Observații: Substantivele feminine au și o formă distinctă de G.D., singular, diferită de N.Ac.G.D. plural, întrucât prezintă două dezinențe, paralele, de plural: vreme/vremi, vremuri; forma vremuri nu apare niciodată la G.D. singular, nu se înscrie adică în omonimia curentă, la substantivele feminine dintre plural (toate cazurile) și singular G.D.: (niște, unor) cărți - (unei) cărți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pape(i), pașe(i) Tema 3: prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: vremuri, treburi, tați, papi, pașale Observații: Substantivele feminine au și o formă distinctă de G.D., singular, diferită de N.Ac.G.D. plural, întrucât prezintă două dezinențe, paralele, de plural: vreme/vremi, vremuri; forma vremuri nu apare niciodată la G.D. singular, nu se înscrie adică în omonimia curentă, la substantivele feminine dintre plural (toate cazurile) și singular G.D.: (niște, unor) cărți - (unei) cărți dar (niște, unor) vremuri - (unei) vremi. Substantivele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formă distinctă de G.D., singular, diferită de N.Ac.G.D. plural, întrucât prezintă două dezinențe, paralele, de plural: vreme/vremi, vremuri; forma vremuri nu apare niciodată la G.D. singular, nu se înscrie adică în omonimia curentă, la substantivele feminine dintre plural (toate cazurile) și singular G.D.: (niște, unor) cărți - (unei) cărți dar (niște, unor) vremuri - (unei) vremi. Substantivele masculine prezintă distincția dezinențială G.D. singular - N.Ac.G.D. plural în condițiile marcării prin articol definit feminin a genitiv-dativului: tată/tate(i) - tați
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv-dativului: tată/tate(i) - tați și omonimia acelorași cazuri în condițiile marcării prin articol nedefinit (sau prin masculinul articolului definit): (un, unui) tată, tată(lui)/tați; formele de genitiv tate(i), pape(i), pașe(i) nu intră în omonimia cu pluralul (toate cazurile), caracteristică flexiunii substantivelor feminine, cu aceeași dezinență la singular (casă-case(i), case(le) etc.) ci în omonimia cu N.Ac. singular, caracteristică substantivelor masculine. Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural marchează distribuirea substantivelor în patru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am găsit nici unt, nici brânză.”, „Nu-mi trebuie nici aur, nici argint.”, „S-a scos cașcaval.”; • dacă nedeterminarea maschează sensul de determinare minimă, așa cum se întâmplă când diferitele funcții sintactice (subiect și complement direct) sunt realizate prin substantive la plural: „Au venit studenți.” Determinarea minimă semnifică detașarea unui obiect din propria clasă de obiecte, fără ca, obiectul, să primească pentru subiectul vorbitor o identitate distinctă, sau pentru că acesta îl consideră asemenea celorlalte obiecte ale clasei: „Un sultan dintre aceia ce domnesc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lună”. MORFEMELE CATEGORIEI DETERMINĂRIITC "MORFEMELE CATEGORIEI DETERMIN|RII" Opoziția din interiorul categoriei determinării se exprimă prin morfeme specifice: morfemul Ø și articolul (articolul nehotărât și articolul hotărât). Morfemul Ø marchează nedeterminarea (sau determinarea Ø), atât la singular cât și la plural, la nominativul și acuzativul substantivelor: „La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă,/ Pe când totul era lipsă de viață și voință (...) Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? ” (M. Eminescu, I, p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-e la singular primesc morfemul determinării -le: rege-le, nume-le. La substantivele feminine și masculine cu dezinența -ă, la singular, sau -e, realizat ca diftong ie (poezie), articolul se suprapune dezinenței de număr; la nominativ-acuzativ: țară-țar-a, poezie-poezi-a, papă-pap-a. La plural, morfemul determinării definite urmează totdeauna direct dezinența și nu depinde decât de genul substantivului: -i, pentru masculine: studenți-i, frați-i, -le, pentru feminine și neutre: studente-le, poezii-le, popoare-le, sigilii-le etc. Sensul de determinare poate avea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conștiinței, prin abstractizare, la două moduri opuse de a fi: ca exemplar singular sau ca mulțime nedeterminată de exemplare. În legătură cu realitatea extralingvistică și cu modul de a reflecta lingvistic această realitate, categoria numărului se organizează bipolar, prin opoziția singular vs plural: casă/case, bărbat/bărbați, curcubeu/curcubee etc. Termenul neutru al categoriei, din planul limbii, are forma singularului nearticulat: casă, bărbat, curcubeu etc. Sensul gramatical de singular rezultă din luarea în considerație, în actul de comunicare lingvistică, a unui singur exemplar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul limbii, are forma singularului nearticulat: casă, bărbat, curcubeu etc. Sensul gramatical de singular rezultă din luarea în considerație, în actul de comunicare lingvistică, a unui singur exemplar dintr-o clasă de obiecte: „A rupt o floare.” Sensul gramatical de plural rezultă din luarea în considerație a unei mulțimi nedeterminate de exemplare din aceeași clasă de obiecte: „A rupt niște flori.” În funcție de apartenența la diferite clase semantice, mai multe substantive nu cunosc opoziția singular vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o floare.” Sensul gramatical de plural rezultă din luarea în considerație a unei mulțimi nedeterminate de exemplare din aceeași clasă de obiecte: „A rupt niște flori.” În funcție de apartenența la diferite clase semantice, mai multe substantive nu cunosc opoziția singular vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de singular, sau numai sensul de plural. Substantivele defective de plural, care cunosc, adică, numai sensul de singular, formează subclasa substantivelor singularia tantum. Se cuprind aici: • substantive abstracte: bunătate, creativitate, dreptate, gândire, inteligență, înțelepciune, nimicnicie, marxism
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a unei mulțimi nedeterminate de exemplare din aceeași clasă de obiecte: „A rupt niște flori.” În funcție de apartenența la diferite clase semantice, mai multe substantive nu cunosc opoziția singular vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de singular, sau numai sensul de plural. Substantivele defective de plural, care cunosc, adică, numai sensul de singular, formează subclasa substantivelor singularia tantum. Se cuprind aici: • substantive abstracte: bunătate, creativitate, dreptate, gândire, inteligență, înțelepciune, nimicnicie, marxism, somn etc.; • substantive concrete generice: aer, aur, apă, făină, lapte, miere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de exemplare din aceeași clasă de obiecte: „A rupt niște flori.” În funcție de apartenența la diferite clase semantice, mai multe substantive nu cunosc opoziția singular vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de singular, sau numai sensul de plural. Substantivele defective de plural, care cunosc, adică, numai sensul de singular, formează subclasa substantivelor singularia tantum. Se cuprind aici: • substantive abstracte: bunătate, creativitate, dreptate, gândire, inteligență, înțelepciune, nimicnicie, marxism, somn etc.; • substantive concrete generice: aer, aur, apă, făină, lapte, miere, piper etc.; • substantive concrete
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la termenul corelativ al opoziției dar concomitent cu modificări semantice lexicale și, uneori, numai în structuri fixe. Substantivul abstract singularia tantum bunătate, de exemplu, denumește, conceptual, o trăsătură morală. Cu acest sens lexical este incompatibil cu sensul gramatical de ‘plural’. Pluralul bunătăți este un substantiv concret exprimând o realitate de natură gastronomică. Alte substantive rămân defective de număr dar pot trece, concomitent cu o mutație semantic-lexicală, în clasa substantivelor dezvoltând sens categorial opus. Astfel, substantivul aer, denumind materia în stare gazoasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe ape și aur în aer.” (M. Eminescu, I, p. 37). În locuțiuni precum a-și da (niște) aere sau a avea (niște) aere trece în categoria substantivelor pluralia tantum, odată cu participarea la sensul global de ‘a fi înfumurat’, corespunzând pluralului fumuri, alt substantiv trecut de la statutul de singularia tantum: fum: „Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.” (M. Eminescu, I, p. 231) la statutul de pluralia tantum: „Am să-i scot eu fumurile.”. Substantivul fum cunoaște și poziția substantivelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
statutul de singularia tantum: fum: „Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.” (M. Eminescu, I, p. 231) la statutul de pluralia tantum: „Am să-i scot eu fumurile.”. Substantivul fum cunoaște și poziția substantivelor care dezvoltă opoziția singular vs plural, când denumește, metonimic, canalul de trecere a fumului dintr-o sobă spre horn: „sobe cu un fum/sobe cu două fumuri”. Arhinumărultc "Arhinum\rul" Substantivele defective de număr care se caracterizează prin trăsătura semantică ‘discontinuu’ se înscriu în ceea ce s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
arhinumăr. Prin întrebuințarea cea mai frecventă, ele intră în seria substantivelor singularia tantum: ceapă, pâine, sfeclă etc. sau în seria substantivelor pluralia tantum: cartofi, struguri etc., dar pot fi actualizate în interiorul opoziției singular-plural: Observații: Când substantivele nu se realizează ca plural în opoziție cu singularul, niște nu mai este morfem de număr, corespunzând formelor de singular o sau un, ci este un adjectiv nehotărât, întrebuințat frecvent în sintagme cu substantive singularia și pluralia tantum deopotrivă: niște zahăr, icre etc. EXPRIMAREA OPOZIȚIEI
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variabile cu flexiune regulată; casă-case, școlar, școlari, drum-drumuri etc.; • substantive variabile cu flexiune neregulată: om-oameni, soră-surori etc.; • substantive invariabile: tei-tei, învățătoare-învățătoare, pronume etc. Dezinențele de singular sunt, în general, condiționate de istoria substantivelor și, de aceea, foarte variate. a. La plural, fiecare clasă de substantive variabile prezintă dezinențe specifice, în interiorul opoziției cu dezinența de singular, dezinențe condiționate fonetic (alomorfe) și dezinențe accidentale (explicabile însă prin istoria întrebuințării limbii). Substantivele masculine variabile realizează pluralul exclusiv prin dezinența -i, în diferite variante fonetice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivelor și, de aceea, foarte variate. a. La plural, fiecare clasă de substantive variabile prezintă dezinențe specifice, în interiorul opoziției cu dezinența de singular, dezinențe condiționate fonetic (alomorfe) și dezinențe accidentale (explicabile însă prin istoria întrebuințării limbii). Substantivele masculine variabile realizează pluralul exclusiv prin dezinența -i, în diferite variante fonetice: i vocalic (codr-i), i semivocalic (ero-i) și i ultrascurt postconsonatic (pom-i). Substantivele feminine variabile realizează pluralul prin trei dezinențe generale: -e, substantivele cu singularul exprimat prin dezinența -ă (cas-ă/cas-e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alomorfe) și dezinențe accidentale (explicabile însă prin istoria întrebuințării limbii). Substantivele masculine variabile realizează pluralul exclusiv prin dezinența -i, în diferite variante fonetice: i vocalic (codr-i), i semivocalic (ero-i) și i ultrascurt postconsonatic (pom-i). Substantivele feminine variabile realizează pluralul prin trei dezinențe generale: -e, substantivele cu singularul exprimat prin dezinența -ă (cas-ă/cas-e), i, substantivele cu -e, la singular (cart-e/cărț-i) și -le, substantivele, cu dezinența Ø, la singular (nuia/nuie-le, perdea/perde-le, zi/zi-le).Dezinența -le caracterizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trei dezinențe generale: -e, substantivele cu singularul exprimat prin dezinența -ă (cas-ă/cas-e), i, substantivele cu -e, la singular (cart-e/cărț-i) și -le, substantivele, cu dezinența Ø, la singular (nuia/nuie-le, perdea/perde-le, zi/zi-le).Dezinența -le caracterizează numai pluralul substantivelor feminine. Dezinența -i exprimă și pluralul unor substantive feminine cu dezinența -ă la singular, fiind impusă de structura fonetică a temei lexicale; primesc dezinența -i la plural majoritatea substantivelor (reprezentate de termeni lexicali vechi) cu tema terminată în velarele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimat prin dezinența -ă (cas-ă/cas-e), i, substantivele cu -e, la singular (cart-e/cărț-i) și -le, substantivele, cu dezinența Ø, la singular (nuia/nuie-le, perdea/perde-le, zi/zi-le).Dezinența -le caracterizează numai pluralul substantivelor feminine. Dezinența -i exprimă și pluralul unor substantive feminine cu dezinența -ă la singular, fiind impusă de structura fonetică a temei lexicale; primesc dezinența -i la plural majoritatea substantivelor (reprezentate de termeni lexicali vechi) cu tema terminată în velarele c, g (lunc-ă, dung-ă etc.), care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular (nuia/nuie-le, perdea/perde-le, zi/zi-le).Dezinența -le caracterizează numai pluralul substantivelor feminine. Dezinența -i exprimă și pluralul unor substantive feminine cu dezinența -ă la singular, fiind impusă de structura fonetică a temei lexicale; primesc dezinența -i la plural majoritatea substantivelor (reprezentate de termeni lexicali vechi) cu tema terminată în velarele c, g (lunc-ă, dung-ă etc.), care se africatizează (lun¥-i, dun©-i etc.), în spiranta -ș (ușă-uși), în lichida r (urătură-urături, trăsătură-trăsături). Observații: Unele substantive feminine formate prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termeni lexicali vechi) cu tema terminată în velarele c, g (lunc-ă, dung-ă etc.), care se africatizează (lun¥-i, dun©-i etc.), în spiranta -ș (ușă-uși), în lichida r (urătură-urături, trăsătură-trăsături). Observații: Unele substantive feminine formate prin sufixul diminutival -ică exprimă pluralul prin dezinența -le, asemeni substantivelor de tipul stea, de care unele se și apropie prin forme paralele de singular (mărgea-mărgică, rândunea-rândunică); mărge-le, turture-le, rândune-le, scrisore-le, bucățe-le etc. În limbajul popular apar și forme cu dezinența de plural -i: rândunici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]