7,491 matches
-
limbajului, pe de o parte, activitățile oamenilor și particularitățile fiecărei situații în care sunt ele folosite, pe de altă parte, devine mai transparentă, a stat de aceea în centrul exercițiului filozofic al gândirii sale. Din această perspectivă, putem conferi un plus de sens și unor exprimări care revin în însemnările sale: „Noi ne luptăm cu limba. Suntem în luptă cu limba.“ 4. Admirat, nu și urmat Dezvoltările de mai sus și-au propus să înfățișeze o practică filozofică cu totul singulară
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lung reglează metabolismul și se obțin vindecări în numeroase afecțiuni printre care se pot menționa: tensiunea arterială, virozele respiratorii, astmul bronșic, hipertiroida, obezitatea. Nu se poate considera că apa de piramidă este un panaceu dar ea reprezintă o șansă în plus și un posibil medicament în măsura în care proprietățile sale terapeutice vor fi avizate de forurile de specialitate. În revista Magazin nr.24/2004, a fost prezentată invenția cercetătorului Mircea Șerban, din București, privind realizarea unei piramide din cupru, pentru energizarea și purificarea
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea, cele mai semnificative dintre ele suportă un subtil proces de metamorfozare po(i)etică grație căruia, deși capătă un plus de semnificanță, devin greu de recunoscut din perspectiva creștin-ortodoxă. Astfel, materializat în mai multe poeme de Dan Laurențiu, tronul lui Dumnezeu invocat în repetate rânduri în Vechiul și în Noul Testament nu mai apare ca un simbol al slavei divine, ci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care doresc averile pe care nu le au, iar Renée Saccard și Sapho iubirile interzise. Mitul lui Narcis transpare în diferitele portrete ale Parizienelor prin admirația exclusivă pe care ea o are față de propria persoană: "elle se plaît à elle-même plus que tout" [Maupassant, Notre cœur, p.159]. Pariziana are un adevărat cult al propriei persoane. Ea se autocontempla la propriu și la figurat 52, proiectându-și în exterior visele și himerele lăuntrice. Autoaprecierile sale sunt superlative 53. Investita cu toate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femmes" [Juin, p.6]. Aristocratele ruse și italiene se integrează cel mai organic în atmosferă pariziana 86. "Parmi leș Parisiennes, beaucoup șont étrangères. Leș Parisiennes leș plus distinguées șont des Russes. Une Anglaise ne deviendra jamais Parisienne, une Allemande non plus; une Espagnole pourra le devenir à la troisième génération. (...) Leș Italiennes șont Parisiennes de droit après trois mois de séjour, le temps d'oublier le moț signor!" [Bauer, p.5]. Profilul Parizienei apare mai reliefat dacă se compară cu provinciala
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Rolul devine o a doua natură și o parte integrantă a personalității noastre 157. Mască este frontieră între eul superficial și cel profund, proprie Parizienelor de la cea mai fragedă vârstă: "la force de masque qu'elle peuvent mettre à leurs plus violentes ou leurs plus profondes émotions. Songez donc! elle avait dix-huit ans!" [Barbey D'Aurevilly, Le Rideau cramoisi, în Leș Diaboliques, p.54]. Ce este și ce pare să fie personajul sunt două categorii semantice prin care se pot defini
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
bălul imperial Renée este aleasă că favorită pentru că se potrivește cu butonierele imperatorului 248. Elaborarea costumului este pentru Pariziana o grijă deosebită. La bălul mascat dat de Saccard, "Renée devait être la nymphe Echo. La question des costumes fut beaucoup plus laborieuse" [Zola, La Сurée, p.340]. Unele abuzează de posibilitatea de a se decolta și devin ridicole. În goana după senzații, costumul lor depășește conveniențele. Îndrăzneață Renée apare într-un costum vaporos, aproape de cel al Evei biblice, fapt ce scandalizează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la infinit. Bijuteriile răspund unei triple funcții legate mai mult sau mai putin de categoria socială: ele permit identificarea cocotelor (caracterul lor exagerat le face deseori să fie bănuite de prost gust); pentru aristocrate, bijuteriile par a fi articole în plus pe langă șarmul lor natural, iar fetele tinere le utilizează în scopuri practice. Spectacolul bijuteriilor afișează din start condiția socială sau sentimentală. Lipsa și costul bijuteriilor sunt prilejuri de drame existențiale (La parure de Maupassant). Adevăratele și falsele bijuterii fac
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rassuré leurs tyrans, ou plutôt leurs rivaux, qui, leș voyant și folles et și légères dans leurs plaisirs, ne se șont pas aperçus qu'elles étaient plus que jamais ambitieuses et profondes dans leurs desseins" [Girardin, 1843, p.214]. 215 "Plus leș femmes ont été asservies par leș lois, plus leur empire a été dangereux" [Concordet: Sur l'admission des femmes au droit de cîte]. 216 "Leș Françaises ont plus d'esprit que leș Français (...) Mais cela suffit pour expliquer l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aux bébés des images et des ballons" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.260-261]. "Îl professait que la femme est sans force contre la réclame, qu'elle finit fatalement par aller au bruit. Du reste, îl lui tendait des pièges plus savants, îl l'analysait en grand moraliste. Ainsi, îl avait découvert qu'elle ne résistait pas au bon marché, qu'elle achetait sans besoin, quand elle croyait conclure une affaire avantageuse" [ibidem, p.261]. "Mais, dès la porte, ces dames
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de notes imprévues, où l'on s'aide du geste, d'un coup de tête ou d'un coup de reins, lui auraient bien mieux convenu", decât de muzică serioasă [ibidem, p.114]. Michèle de Burne "passait pour avoir la plus remarquable voix connue parmi leș femmes du monde" [Maupassant, Notre cœur, p.65]. Doamna Arnoux poate fi surprinsă exersând în singurătate: "Mme Arnoux, se croyant seule, s'amusait à chanter. Elle faisait des gammes, des trilles, des arpèges"[Flaubert, L
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
produire de l'effet, franchement, imprudemment; leș autres aussi veulent produire beaucoup d'effet, mais sans paraître avoir voulu en produire. Le rôle des tapageuses est simple: choisir des choses extraordinaires, que personne ne porte; le rôle des mystérieuses est plus compliqué: porter ce que personne ne porte, en avoir l'air d'être comme tout le monde" [Girardin, Lettre de 10.I.1847, 1986]. 402 Astfel Doamna Correur este o doamnă îmbrăcată țipător și spectaculos: "Elle avait une robe de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
complet al acelui Leopardi novecentesc ce își va face simțită prezența în scrierile noilor creatori se contura la confluenta dintre valorizarea cardarelliană naivă a prozei leopardiene și cea crociană profundă a poeziei. Ceilalți critici ai scrierilor recanatezului au adăugat un plus de diversitate prestigioaselor opinii crociene ce au dominat exegeza italiană până în anii cincizeci ai veacului trecut. Spre deosebire de studiile din secolul al XIX-lea, preponderent psiho-antropocentrice, care accentuau latura biografica și care încercau, de exemplu, să identifice persoanele din spatele numelor Silvia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo, consideră unii critici, rivalizează cu Petrarca în crearea unei atmosfere permeate de iubire, dar, am putea adăuga și cu Leopardi, moștenitor al tradiției petrarchești.406 Identitate de atmosfera care, fără să demonstreze ascendentă directă în Canturile leopardiene, adaugă un plus de noblețe strofelor ermetice. În consonanta cu optică leopardiană, o seama de viziuni quasimodiene depășesc granițele visului și pătrund în lumea îndepărtată și fericită a amintirii: Scumpă tinerețe,-i târziu. Dar pot iubi tot ce e pe pamant / în lumina
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pămîntul devine conștient de limitele sale, iar oamenii de interdependența lor, în fața căreia nimeni nu mai este la adăpost. În profunzime, însă, ea pare să reprezinte "ultima iluzie a iluminismului" (William Pfaf), ea conține șarjează ironic Bruckner un cuvînt în plus (monde) pentru că nu atinge pe toată lumea cu binefacerile sale propovăduite, cîtă vreme doar 10 % din populația lumii deține 70 % din bunurile și serviciile disponibile, 65 % nu au telefon, iar 40 % nu au nici măcar curent electric. Dar "generația-papagal" bagatelizează totul. Bin
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
aceasta să dăuneze coerenței sistemului. Apoi, fiecare sistem economic se caracterizează printr-un ritm al său de funcționare. O viteză mai mare presupune, de cele mai multe ori, rezultate mai bune, ducînd la comprimarea spațiului și a timpului economic. Tot mai mult, plusul de productivitate vine dintr-un plus de viteză, ceteris paribus. Între subsisteme există legături materiale, energetice și informaționale. Ei bine, creșterea ritmului sistemului presupune intensificarea acestor conexiuni, care duce finalmente la dezvoltarea sistemului, la creșterea capacității sale autoreglatorii, la o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fiecare sistem economic se caracterizează printr-un ritm al său de funcționare. O viteză mai mare presupune, de cele mai multe ori, rezultate mai bune, ducînd la comprimarea spațiului și a timpului economic. Tot mai mult, plusul de productivitate vine dintr-un plus de viteză, ceteris paribus. Între subsisteme există legături materiale, energetice și informaționale. Ei bine, creșterea ritmului sistemului presupune intensificarea acestor conexiuni, care duce finalmente la dezvoltarea sistemului, la creșterea capacității sale autoreglatorii, la o mai bună eficacitate pe unitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ratei dobînzii este o condiție a succesului liberalismului în domeniul piețelor financiare. Într-adevăr, pe o piață fără dobîndă, caracterul pur cantitativ al selecției proiectelor se atenuează, pentru a lăsa o mai mare marjă de manevră investitorilor și oferi un plus de șansă proiectelor care, aplicînd ortodoxia financiară, aveau să fie îndepărtate. Pe o piață liberă de rate ale dobînzilor, unde nu se mai exercită selecția adversă prin intermediul ratelor, proiecte de bună calitate, dar cu randamente inferioare ratei randamentului intern, pot
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Brazilia este extrem de importantă. Miza e mare, pentru că, așa cum spunea Richard Nixon, "acolo unde merge Brazilia, va merge întreaga Americă Latină". Plus frumoasele amazoane metise... 7.10. ISRAELUL "A fi om e o dramă; a fi evreu e una în plus." (Cioran) " Și deodată, li se deschiseră amîndurora ochii și cunoscuseră că erau lipsiți de virtute, de lumină proprie, sterili, descoperiți în obscurul lor principiu. Atunci ei făcură să se nască deasupra lor o elevație umbroasă, văl de tristețe comună și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Momentul de cotitură este determinat de introducerea în arhitext a lui Gérard Genette. Categoriile transtextualității au fost consolidate, nuanțate, diversificate și redenumite după ce semioticianul francez a deschis Cutia Pandorei. Dincolo de evantaiul taxinomic al intertextualului, preferința pentru structuri tripartite aduce un plus de organizare conceptuală, iar demontarea mecanismului evidențiază dihotomii ce pun în mișcare motorul intertextual: repetare/diferire, hipotext/hipertext, explicit/implicit, intertextualitate în texte/în jurul textelor, structură de suprafață/structură de adâncime, intertextualitate globală/parțială, homotaxă/heterotaxă, homo intertextualitate/heterointertextualitate, intertext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care am putea să începem, așadar, vizează, transcendența textuală ce aparține lui Gérard Genette (Genette: 1982, pp. 10-12). Semioticianul francez propune o abordare cât mai tehnică, noneseistică și cuprinzătoare, a domeniului teoretic în care s-ar putea localiza cu un plus de precizie spațiul specific intertextualității. Prin noțiunea transtextuali tate, Genette înțelege "ceea ce pune un text în relație manifestă ori secretă cu alte texte". Sunt propuse cinci tipuri de relații transtextuale, descrise în funcție de caracterul lor abstract, implicit și global: o intertextualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
derivă prin aplicarea criteriului explicit-literal. Situații în care relația de intertextualitate ne apare cu evidență : o parodia; o pastișa; o tema cu variațiuni; o citatul. Situații în care relația de intertextualitate este mai dificil de sesizat, ceea ce solicită cititorului un plus de competență. Annick Bouillaguet oferă o altă lucrare importantă. Ea încadrează în scrierea imitativă (denumire generalizatoare pentru rezultatul practicii intertextuale): pastișa, parodia și colajul și urmează, programatic, dispozitivul lui Gérard Genette de generare taxinomică, încercând o diversificare a categoriilor acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
De la Intertext la Mit L'intertextualité parle une langue dont le vocabulaire est la somme des textes existants. (Laurent Jenny) Prezentul capitol propune ipoteza în virtutea căreia intertextul răspunde principiilor care guvernează funcționarea mitului. Mecanismul intertextualității se poate bucura de un plus de lumină conceptuală, în momentul în care "îl scoatem din mediul lui" sau ne poziționăm undeva în afara spațiului literar. Intertextul, ca și mitul, relevă condiția omului în plan istoric. Studiul de față va confirma inclusiv pentru istoria individuală a scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
simte nevoia unei revigorări. Prin intratextualitate, "autorul, într-un dialog cu el însuși, lasă ușor să se întrevadă, prin jocul adesa involuntar al reluărilor și variațiilor, figurile obsesive ale imaginarului său" (Vaillant:1992, 113). Faptul că autorul revine pentru un plus de nuanțare la anumite imagini îl ajută pe cititor să traseze hărți intratextuale de la un nod textual la altul. Desenul care apare astfel dezvăluie un peisaj sufletesc originar, un illud tempus profund personal. Dar intratextul suscită și o altă interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu sensul de a amâna, a decala ("différance"), ceea ce acumulează intermediarii (deci mediatorii) între o realitate primă și una secundă, intermediari ce se cer clasificați și definiți (1996, 36). Preluăm cu mărturisit entuziasm această disociere pentru că ea poate furniza un plus de lumină pentru diferența transformatoare/-țională a hipotextului, care pune în mișcare dialectica repetării intertextuale. a) reînnoirea se face periodic, în virtutea unor necesități resimțite istoric (vezi supra); b) cercetătoarea intertextului nervalian din paginile eminesciene insistă asupra hiatusului dintre hipertext și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]