2,403 matches
-
apostolatului primit, avem misiunea de a face dreptate tuturor, aceasta fiind datoria noastră, considerând că această uzurpare cauzează o lipsă de evlavie în mijlocul poporului și disprețul față de propriii preoți - și este eliminată și rușinea, care este o mare parte din pocăință atunci când cineva își mărturisește păcatele sale, nu propriului preot pe care îl are mereu la dispoziție, ci altuia, uneori aflat în trecere, la care cu greu se poate face referință și uneori e chiar imposibil -, pentru ca să nu pară că noi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
această scriere apostolică, în virtutea ascultării, ca de acum înainte să nu acceptați la oficiul divin în parohiile și oratoriile voastre, în mod discriminatoriu, enoriașii altora, în zilele de duminică și de sărbătoare; nici să nu-i acceptați vreodată la sacramentul pocăinței fără permisiunea propriului preot, fiindcă, dacă cineva ar dori, pentru un motiv întemeiat, să-și mărturisească păcatele unui alt preot, trebuie, în conformitate cu ceea ce a stabilit conciliul general, să ceară și să obțină în prealabil permisiunea propriului preot, sau cel puțin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să obțină în prealabil permisiunea propriului preot, sau cel puțin să se spovedească mai întâi și să primească de la acesta beneficiul iertării; în caz contrar, într-adevăr, celălalt nu-i va putea oferi sau refuza dezlegare, fiind necesară în stabilirea pocăinței o dublă legătură, adică aceea a autorității și a cunoașterii, iar referitor la acestea două se știe că cel puțin una dintre ele lipsește când e vorba de un alt preot. 9. Pentru ca să nu dispară în bisericile parohiale evlavia cuvenită
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
următoarele norme: - ca de acum înainte să nu-i accepte cu ușurință, la celebrarea misterelor divine în bisericile și oratoriile lor, pe enoriașii altora în zilele de duminică și de sărbătoare; - să nu-i admită sub nicio formă la sacramentul pocăinței, fără permisiunea preoților lor; - să nu țină predici în bisericile lor înainte de celebrarea liturghiilor [parohiale], la care enoriașii obișnuiesc și trebuie să participe în bisericile lor în prima parte a zilei; - ca la aceeași oră să nu țină predici, fie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deseori meditațiilor sale asemenea Încheieri Întăritoare, dovadă că el atribuie poemelor și o funcție pedagogică. Strofele finale din O noapte pe ruinele TÎrgoviștei reiau cadrul de la Început sub o altă lumină: „Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În păragină, produs uman Întors la viața geologică), prăpăstii adînci, „pustiuri fără margini”, peșteri, stînci etc. Peisaj compus din cărți, În stil tenebros romantic. Peisajul este completat, În Cimitirul, cu o peșteră Întunecată, simbol, evident, de ordin moral: „azil al pocăinței”. Aici locuiește o „groaznică iazmă” ce zbiară „sătănește”, alt simbol, din galeria, acum, a monștrilor cu care se luptă poetul În Satire. Alexandrescu manifestă o oarecare preferință pentru asemenea spații retrase În care sălășluiesc umbrele, iazmele. SÎnt locuri sumbre, ascunse
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubite, Partea mea din ceruri ție ți-o voi da; Toate sînt uitate, toate sînt perdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. ....................................................... Cinste și iubire, dragoste, credință, Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntîmpla; Nu cunoști iubire, nu simți pocăință, Astfel ți-este sexu, nu e vina ta. Dar cu toată Însă, multa-ți necredință, Inima-mi tot bate orcînd te-oi vedea; Îngerul ești În ochi-mi, sfîntă mult ființă, Astfel e amoru, nu e vina mea!” C. A
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
anii și varicele sporesc, pe măsură ce cugetul își impune pauzele solemne și o oboseală generală îi copleșește pe sătulul nostru Pașă, dragostea lui de fete e înlocuită cu dragostea de confort și de virtute: otomanul nostru pășește într-o fază a pocăinței și a neputinței, își abjură haremul și-l dizolvă și, devenind un moșneag exemplar și morocănos, cutreieră singur-singurel meridianele și paralelele, rostind rugăciuni și punîndu-i în gardă pe leviatanii cei tineri, să nu repete greșelile sale din tinerețe. Dacă vînătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
au născut sau au trăit în spațiul danubiano-pontic și care și-au consacrat întreaga lor viață slujirii lui Hristos și slujirii științei teologice în folosul întregii creștinătăți. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei lor, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care le-a caracterizat viața, pentru sobrietatea lor în purtări și pentru dulceața contemplației tăcute, ei pot fi așezați printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile lor patristice erudite, atât de variate și de interes major pentru lumea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
profesionalismului firesc. Prof. univ. dr. Stoica Lascu CUVÂNT CĂTRE CITITORI În definirea teologică, misiunea creștină este vocația apostolică a Bisericii, „de a propovădui Evanghelia lui Hristos la toate neamurile” (Matei 28, 19), chemându-le la reconciliere în numele lui Hristos prin pocăință și botez. Misiunea, sau mai precis misionarismul, este un act de trimitere către lume: „precum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu” (Ioan 20, 21), dar în același timp este și un act de mărturisire a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
religia creștină. „Sunetul sau melodia să se cânte în armonie cu sfânta religie, nu să se declame în stilul tragedienilor, ci însăși prin modelarea vocii să exprime adevăratul duh creștin. Cântarea să nu aducă a ceva teatral, ci să provace pocăință pentru iertarea păcatelor”. La cântarea din biserică trebuie să participe tot poporul drept credincios, fără nici o deosebire de sex, vârstă sau stare socială. Prin urmare, cântarea trebuie să fie omofonă și uniformă. Pentru realizarea unității în cântare este nevoie de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vesel, îmblânzește pe cel mânios, dă curaj celui sărac, pe omul bogat îl mustră ca să se cunoască pe sine. În general, psalmul împarte medicamentele potrivite tuturor celor ce suferă, nu disprețuiește pe cel păcătos, ci îi aduce mântuirea printr-o pocăință născătoare de lacrimi”. De altfel, foloasele cântării de psalmi au fost subliniate de toți cateheții vremii. De pildă, în secolul V, patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă lacrimile, alungă grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
luate în râs; credința se predică, viclenia se înlătură; dreptatea se instaurează, nedreptatea se îndepărtează; mila este lăudată, cruzimea cade; adevărul este cercetat, minciuna este condamnată; înșelăciunea este acuzată, nevinovăția se recomandă; mândria se leapădă, smerenia se înalță; se predică pocăința, se arată că pacea trebuie urmată; se cere protecția împotriva dușmanilor, se făgăduiește eliberarea (sclavilor); se nutrește o nădejde sigură și ceea ce este mai presus decât toate acestea, sunt cântate tainele lui Hristos”. În viziunea nicetană, psalmodierea are un bogat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
doi prieteni. Aceștia au fost uluiți de știința și înțelepciunea bătrânului, unul dintre cei mai renumiți asceți din Egipt. Cercetătorii au ajuns la concluzia că monahismul din Palestina era de aceeași calitate ca și cel din Egipt și uneori practicile pocăinței se dovedeau a fi chiar mai aspre în Țara Sfântă decât în Egipt. Monahismul palestinian a fost întărit de Sfântul Ilarie care a învățat pustnicia de la Sfântul Antonie, căruia i-a fost ucenic. J. C. Guy afirmă că ,,Exemplul unei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fără liniște și răbdare, ajungând la disperare. Cassian arată că tristețea e folositoare doar când ne stăpânește din căință pentru păcatele săvârșite sau din dorința desăvârșirii dând, spre întărire, un citat din Sf. Apostol Pavel: Întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte” (II Corinteni 7, 10). Tristețea morocănoasă, disperată care zdrobește sufletul și nimicește roadele Duhului Sfânt trebuie eliminată la fel ca și duhul desfrânării, al iubirii de arginți sau al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile zgârceniei și arghirofilia. Nefiind maturizați duhovnicește suficient, nu au încă discernământ pe măsură (cap. 12-14). În Convorbirea a XX-a (11 capitole), Avva Pinufius dezbate scopul pocăinței și semnele iertării. Fiind interesați de culmea adevăratei renunțări pe care o percepeau ca fiind foarte greu de realizat, Cassian și Gherman primesc lămuriri suplimentare de la Avva Pinufius și află astfel că unul dintre mijloacele foarte importante este pocăința, ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scopul pocăinței și semnele iertării. Fiind interesați de culmea adevăratei renunțări pe care o percepeau ca fiind foarte greu de realizat, Cassian și Gherman primesc lămuriri suplimentare de la Avva Pinufius și află astfel că unul dintre mijloacele foarte importante este pocăința, ale cărei foloase, putere și har sunt foarte mari. După Pinufius, definiția desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
foarte mari. După Pinufius, definiția desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor se înfăptuiește prin harul botezului, prin martiriu, pocăință, prin simțământul dragostei care dărâmă munții păcatelor, căci ,,dragostea acoperă multe păcate“, prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul inimii și al trupului, prin mijlocirea celor cuvioși, prin milă și credință, prin bunătatea și iertarea manifestată față de alții și prin aducerea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu mintea, nici cu trupul. Astfel, ei greșesc cu mintea înaintea trupului, înfăptuind păcatul cu mintea și cu gândul lor (cap. 1). De legea păcatului și a morții ne eliberează lucrarea harică a lui Hristos printr-o zilnică umilință a pocăinței și prin durerea osândei. În ciuda conștiinței păcătoșeniei, nu trebuie să evităm Sfânta Împărtășanie, ci trebuie să ne grăbim tot mai mult către ea, pentru vindecarea sufletului și pentru curăția cea duhovnicească. Aceasta trebuie însă să o facem cu umilirea minții
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
canoanele Sinoadelor Ecumenice de la Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon și ale unor sinoade locale, pe care le-a ordonat în două ediții. A mai tradus și unele biografii de sfinți (scrieri aghiografice) deosebit de apreciate de monahi: Descoperirea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Pocăința minunată a Sfintei Thaisia, Viața Sfântului Pahomie. Pentru traducerile efectuate, Dionisie Exiguul a scris zece Prefețe: Prefață la traducerea în latinește a cărții Sfântului Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului; Prefață la prima traducere a canoanelor grecești, către Episcopul Ștefan
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
latinească a Epistolei sinodale a Episcopului Chiril; Prefață la traducerea în latinește a Tomosului către armeni a Episcopului Proclu al Constantinopolului; Prefață la traducerea Istorisirii aflării capului fericitului Ioan Botezătorul scrisă de arhimandritul Marcel; Prefață la traducerea în latinește a Pocăinței Sfintei Thaisia; Prefață la traducerea în latinește a Vieții Sfântului Stareț Pahomie. Epistola către Eugipiu însoțește traducerea operei Despre crearea omului a Sfântului Grigorie al Nyssei. În ea, învățatul monah se roagă de iertare, în ceea ce privește eleganța și claritatea lucrării sale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Diocesareei. Ea cuprinde explicațiile mai multor întrebări, mai ales cele referitoare la faimoasa formulă scitică: „Unul din Sfânta Treime a pătimit în trup”. 2. Scrieri aghiografice. Biografii Cu fidelitatea sa față de tradiția patristică și față de hotărârile Sinoadelor Ecumenice, cu propovăduirea pocăinței și a creșterii lăuntrice, Dionisie Smeritul nu-și putea tăinui multă vreme „preocupările duhovnicești și năzuința după pildele sfinților”. Aplecarea către evlavia alexandrină și, în general, răsăriteană părea în societatea romană, în care susținuse masiva pătrundere a teologiei chiriliene, un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de călău. Istorisirea despre Sfântul Ioan arată cu câtă evlavie trebuie privite Cinstitele Moaște. Totodată mai dovedește faima duhovnicească a învățatului monah răsăritean de la curtea papală printre călugării simpli din Occident. Condus de aceleași preocupări, Dionisie Exiguul a tradus și Pocăința Sfintei Thaisia. Tot el menționează că această piesă aghiografică „a produs-o Egiptul cel rodnic în atâtea virtuți”. În diferite împrejurări, Dionisie Smeritul s-a străduit să comunice romanilor o parte din teologia și viața bisericească din această țară. Folosindu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că această piesă aghiografică „a produs-o Egiptul cel rodnic în atâtea virtuți”. În diferite împrejurări, Dionisie Smeritul s-a străduit să comunice romanilor o parte din teologia și viața bisericească din această țară. Folosindu-se de modelul feminin de pocăință, el dă o notă variată preocupărilor sale. Cuvioșii Serapion, Pafnutie, Antonie și alții sunt chemați să coopereze la mântuirea unui suflet, care altfel ar fi fost pierdut. Mila lui Dumnezeu a izbăvit-o pe desfrânata din Alexandria „în scurtă vreme
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]