2,948 matches
-
aurul caută să se curețe de ea ca de-o cocleală de rând. Cu cât fug mai tare una de alta, cu atât între statica și dinamica în cauză se creează o priză mai tenace; inconfundabil, Ondine și-a sa podoabă distinsă formau cele două fețe ale brațării lui Moebius. Preocupat cu stăvilirea derapajului, Rică nici nu băgă de seamă că, în virtutea obișnuinței, degetele-i desfăcuseră deja prețioasa verigă în care, aparent, lumea valorilor mercantile îi ținea prizonieră partenera. În realitate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe undeva în semn de disculpare definitivă a bărbatului de eșecul legăturii. În interiorul rupturii lor găsise în sfîrșit un loc înșiruirii de seninătăți diamantine; simțea că muchiile incisive și necompromițătoare ale pietrelor o definesc riguros, deși fuseseră primite în dar. Podoaba reprezenta doar o infimă părticică din mareea de obiecte luxoase cu care Ian o potopise, o palidă urmă a prezenței lor cândva masive, degajând nefast redutabila-i putere de alienare. Ținea mult la acel simbol al unei dependențe surmontate, rămășița
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mintea băiatului intră în cercul necesității ce o revendica imperios. Apucă atunci poigné-ul îngăduitor de vizavi și împinse brățara coclită de cupru în sus, către el, de-a lungul buchetului de degete șui și fremătătoare ca o anemonă de mare. Podoaba era mult prea mare pentru mâna pe care ajunsese, dar când atinse pielea femeii, metalul deveni la fel de maleabil ca Rică însuși. Degetele lui nu făcură decât să-l răsucească suplimentar în jurul încheieturii fine, a cărei posesoare se fâstâci în tonuri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de cocleală pe pielea albă. Și lucrătura grosolană lăsa să transpară înspre el luciri boante, resemnate cu oprimarea obscurității și strălucind doar cu ezitări, mârâit precum o haită de maidanezi bătuți. Ar fi vrut s-o întrebe ce căuta vulgara podoabă la mâna ei învățată de el cu bijuterii fine, dacă tactul nu l-ar fi împiedicat. Odată ce mâna își termină incursiunea ordonatoare prin păr, obiectul în formă de cerc întrerupt dispăru iarăși sub mâneca bluzei de training; nu însă și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
afundă fața în lutul ei umed, brăzdat de râuri de sudoare. Apoi se rostogoli pe o parte și o ridică în palme deasupra capului, cu tot cu șerpăria-i de zvârcoliri luminiscente, pentru a o cuprinde cu privirea. Fu orbit iarăși de podoaba traficantă de sclipiri și silit să închidă ochii. Scufundă femeia în rana lui deschisă, cu senzația că doar își recuperează legitim o visceră ectopică din născare. Îi vorbi, bineînțeles, mongola veche, la care ea îi răspunse ascuțit, cu păsări de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
κέρκος, -ου s.f. "coadă"); Mitologia greco-latină, instrumentele muzicale (lat. tibia, tympan, trompe, coryne, syrinx, syringos), vestimentația (lat. tunică, chlamis, toga, peplum, fibula, perone, cotile), obiectele de luptă/ arta militară (gr. xipoide, thorax, sternum, manubrium, tactică, strategie, atac, cohortă, staff, nerv) podoabele sunt alte modele preconceptuale care ne-ar permite să punem în evidență fundamentele culturale ale metaforei medicale. Dacă numeroase modele preconceptuale rămân imutabile, rezistând oricărei substituiri arbitrare, aceasta se datorează faptului că limbajul pe care l-au fundamentat este produsul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
se urce în mașină dacă nu dispare "mortul ăla grețos". Am solicitat inspectarea bagajelor lui Johan și am găsit un craniu omenesc! Senzație mare. Întrebat fiind, Johan declară că nu-i al lui craniul, ci al lui Bosse (una din podoabele de la "The Psychedelinquents".) Bosse l-a cumpărat de la un paznic de cimitir. Johan zice că rămân o groază de oase de la deshumări. Bosse a plătit 50 cor. în avans. Johan a promis să asigure transportul acasă al "celui mai complet
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
și despre orice întrebuințare a lor să se dea seama la adunările generale. Scopul pomenilor este determinat în Regulă. „Să pună câte ceva împreună după putința fiecăruia pentru a sprijini mai ales în timp de boală, pe frații nevoiași, sau pentru podoaba cultului dumnezeiesc”. Din aceste pomeni așadar să se ajute frații și surorile nevoiașe, să se facă liturghii pentru frații răposați, să se cumpere ceva pentru biserică, etc. 3) Fiindcă câteva terțiare aruncaseră ideea unei dezmembrări a fraternității din București, s-
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
că este un socialist în sensul ideal al termenului, căci și-a pus îm practică socialismul în viața privată. Deși este un om foarte bogat, aspectul casei sale este de o mare simplitate. Trăiește fără nici un fel de fast ori podoabe. La Londra nu avea decât un modest apartament, nu dădea niciodată dineuri, decât în ziua aniversării regelui, când reunea oficialitățile în saloanele Foreign Office-ului. Atunci când, printr-o excepție, invita câteva persoane la el, dejunul sau dineul era foarte simplu
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
viață, comportamentele, valorile și reprezentările colective. Cum era și firesc, mutația aceasta nu este cu totul lipsită de contradicții. Oricât de paradoxal ar părea, într-un anumit fel societatea de consum consolidează valorile tradiționale. Le înzestrează, cel puțin, cu niște podoabe noi: îndestularea, bogăția, bunăstarea. Acum virtutea nu se mai asociază cu lipsurile și cu austeritatea, ci, dimpotrivă, cu confortul de tip burghez. Pe măsură ce aparatele casnice se popularizează, tinerele în floarea vârstei sunt tot mai mult îndemnate să-și afle împlinirea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
apere de orice rău, pas cu pas. O viață împreună În ce privește ea , pentru el, era cerul și pământul vieții lui. Zâna Zânelor, cum nu o întâlnise pe o alta, și nu ar fi fost o alta ca ea - o mare podoabă a inimii lui. Două suflete, o viață împreună. În timp ce noi treceam din fericire în fericire, deși timpul devenise ploios, iar în cameră pereții coșc oviți încă și cu dușumeaua spartă, mai mult putredă, viața ne obliga să găsim soluții favorabile
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
voievodale, niște gene care schimbau macazul ochilor de la o clipă la alta, un nas care sesiza totul, gura bogată, cu buze care măcinau și capitalizau gânduri fel de fel, o frunte Înaltă totdeauna Întinsă, limpede, care se pierdea Într-o podoaba de păr negru, stufos, lăsat să se reverse către gulerul hainei până la limita Întruchipării coamei eminesciene, ceea ce era plăcerea lui. Pentru că, În contrast cu restul elevilor, ce respectând regulamentul școlar ne tundeam de Îndată ce perciunii deveneau ispita și motiv de reflecții punitive pentru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dacă cineva privea cu atenție fotografia Georgetei Horodincă de pe coperta a IV-a a volumului. Ochii umbriți de regrete, zâmbetul sceptic-îngăduitor, părul chiar, strâns într-un coc auster la spate, un guler croit pe gât ca să înlăture de la sine orice podoabă anexă trădează un început de bănuială că vremea jovialității cam trecuse. Ce era de făcut, așadar? Continua să lucreze sârguincios, iar, după documentarea pe care mă solicita să i-o completez la Biblioteca Academiei, rezulta că se adâncise în problematica
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe ramurile de tot desfrunzite. Ba nu un copăcel, doi. Iată și perechea lui, chiar peste drum. Și stând așa, în stânga și în dreapta curții, își fac singuri curaj și-și apără comoara, globii mici, roșcați, ce stau mănunchi pe ram, podoabă minunată de fructe în zăpadă. Cum s-or chema asemenea copaci? O fi știind poate Sora Timpului de taina lor? „Care copaci, maică? A, uite că nici nu i-am observat. Ai dreptate, da chiar au fructe, ca să vezi. Nu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
suflându-și în palme de frig. Trece pe lângă copacii cu fructe și cotește spre Stăreție. Știe el ceva despre numele acestor copaci? „Vedeți, ăștia nici nu sunt copaci propriu-zis. Sunt și ei așa ceva, fără nume.” Copăceii își clatină trist colorata podoabă de fructe. Zăpada nu-i sperie. Așteaptă. Asemeni lor, întâlnești câteodată, un om minunat, apărut de niciunde. Cult, inteligent, educat, își vrăjește ascultătorii cu talentul său de povestitor, pare să nu existe nici un subiect despre care să nu-ți poată
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cultură, aici se alătură cunoașterii, însuflețirii, respectului de sine, prețuirii valorii și misterul, miracolul, mirarea. Se spune că un filozof se plimba într-o pădure. Tot mergând și gândind el, îi atrage atenția o creangă de copac lipsită de orice podoabă. Se oprește și-i spune: Vorbește-mi despre Dumnezeu. Și atunci creanga pe loc înflorește. Dacă am vorbi puțin de cauze și efecte, în paradigmă socratică, ne-am duce cu gândul la conturarea unor fapte ce țin de responsabilitatea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se strecoare în viața de peste tot. Fiind conștientă de sclipirea și frumusețea ei, știindu-se admirată de orice ființă sensibilă la splendoare, a ajuns în cuvânt (cuvinte-perle), în artă (opere-perle, decoruri arhitecturale), în știință (piese componente în aparatura medicală etc.), podoabe indispensabile femeii (gâtul și urechea cu perle) și unde nu s-a furișat! Insignifiantul fir de nisip care a agresat molusca (scoica) de pe fundul apei, după secreții suprapuse a ieșit o piatră (semiprețioasă), care încăpută pe mâna iscusită a bijutierului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Lee, a acestui simbolism îl prezintă pe Raheem, în mod eronat, ca fiind un personaj cu mult mai malefic decît l-ar fi vrut Lee. 13 Lee pretinde că este împotriva negrilor care poartă lanțuri de aur și alte asemenea podoabe ("Ei nu înțeleg cît de lipsite de importanță sînt, pînă la urmă, aceste nimicuri"), însă în filmul său el nu face nimic pentru a critica această formă de consumatorism, reproducînd-o, de fapt, în imaginile filmelor sale (vezi Lee și Jones
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
iarnă, nu are nimic idilic, ci e mai mult și mai ales un spațiu infernal în care omul, în loc să se lepede de boli, se leapădă de speranță. Notațiile din jurnal sunt reci, au o anumită cruzime, frazele cuminți, private de podoabe, împrumută ceva din simplitatea aspră a iernii. Cel ce consemnează nu vrea să facă literatură, nu vrea să-și transforme experiența într-un document al suferinței, ci vrea mai mult să-și mențină un echilibru sufletesc și așa precar, să
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
chiar cu sute de ani. Astfel, în secolul al XVIII-lea, denumit și „Veacul Luminilor” voievozi al Moldovie au avut cuvinte de îndemn la învățătură, la școală și la foloasele ei. Iată ce spunea Ioan Tudor Callimachi Voievod în 1759: „Podoaba cea mai mare este omul, iar a omului este învățătura. Învățătura este cea mai de treabă și mai de folos aducătoare. Învățătura ne este ca o făclie arzătoare și de lumină slobozitoare. Căci, printr-însa, cunoscând cele trecute, socotim ce
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
MOTTO: „Cultura este o podoabă pentru cei fericiți și un refugiu pentru cei nefericiți.” DEMOCRIT ÎN LOC DE PREFAȚĂ Dacă unii se așează la masa de lucru cu ușurință și nerăbdare, scrisul fiindu-le o bucurie, pentru mine scrisul este o datorie. Respectând proporțiile, nici mărturisirile unor
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
la care sunt prezenți reprezentanți ai presei românești și străine. Comandantul Străjii Țării, Teofil Sidorovici vorbește despre „Măria Sa Marele Voievod Mihai, exemplul străjerilor de pretutindeni. Regele Carol al II-lea l-a dăruit Străjeriei pe Mihai „dezbrăcându-l de toate podoabele regalității” și i-a cerut să respecte cerințele străjeriei: supunere, spirit de ordine, dorință de înfăptuire etc. Ca străjer, Mihai „a fost plugar harnic cu palmele bătătorite de coarnele plugului și la sapă: a fost ucenic al vieții industriale, lucrător
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
păr (țop). În schimb i-am dat rufarului un braț de rufe (ce le-am luat de acasă, la întâmplare, mama nefiind de față). Așa se făcea că multe lucruri nu erau de găsit prin casă, eu le dădusem pentru "podoabe". Rufarul era un personaj îndrăgit și totodată bine intenționat. Curăța satul de lucrurile nefolositoare (bulendre, cotrențe, zdrențe). Alt personaj mereu prezent în viața satului era păcurarul, un fel de negustor ambulant, care vindea păcură și petrol lampant. Avea o căruță
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Cojocul cu mâneci (mintean) decorat cu holiță cu flori cusute; cheptar cu brâu și poale (evazate) cu broderie pe piepți și talie; cojocul cu brâu și poale, cu mâneci (din șapte piei de oaie), foarte costisitor. Este o piesă de podoabă, fiind purtat în toate momentele de seamă ale colectivității sătești (avea mătușa Măriuța). Aceste cojoace cum se exprimă scriitorul Iordan Chimet în "Balade pentru vechiul drum" "Nu erau nici când destinate înlocuirii grăbite, ci erau de le bun început hărăzite
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
neam și de Întregirea pământului strămoșesc și că - prin jertfa tuturor - creștinii ortodocși români din Basarabia vor simți iubirea arătată prin fapte a celor din țară, rugăm pe Dumnezeu să binecuvânteze cu darul milei Sale mântuitoare pe cei ce iubesc podoaba casei Sale, și care vor ajuta cu darul lor Biserica românească din Basarabia. PREȘEDINTELE SFÂNTULUI SINOD + TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE NOTĂ: În ziua de 15 august 1995, ADORMIREA MAICII DOMNULUI, Îndată după otpustul Sfintei Liturghii, preoții vor citi În fața
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]