2,765 matches
-
A fost influențată de Constantin Noica și de Anton Dumitriu. Alexandru Paleologu i-a "apreciat demersul critic, vioiciunea intelectuală și expresia" . Studii liceale la București (Liceul „Spiru Haret” și Liceul „Ion Luca Caragiale”). Absolvă Facultatea de Inginerie Chimică din cadrul Institutului Politehnic București, după care lucrează cinci ani ca ingineră chimistă la un institut de cercetare (I.A.M.N.). În semestrul al doilea din anul universitar 1989-1990 și în semestrul întâi din 1990-1991 este profesor invitat la Universitatea din București unde ține
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova (1991-1992). Valeriu Tudor Muravschi s-a născut la data de 31 iulie 1949 în satul Sirota din raionul Orhei. În anul 1971 a absolvit Facultatea de Economie a Institutul Politehnic „Serghei Lazo" din municipiul Chișinău. După absolvirea facultății, a lucrat ca economist superior la Comitetul de Stat pentru Prețuri al R.S.S. Moldovenești (1971-1976). Este transferat apoi în cadrul Ministerului Industriei Materialelor de Construcții al RSS Moldovenească, unde îndeplinește funcțiile de șef
Valeriu Muravschi () [Corola-website/Science/302607_a_303936]
-
noile specializări dobândesc regim universitar până acum două decenii, cănd din 1983, datorită unei politici educaționale eronate, specializările didactice și umaniste își restrâng activitatea și, dintr-o instituție de învățământ prosperă, nu rămâne decât un institut de subingineri, afiliat Institutului Politehnic din Cluj Napoca. În mai 1990, printr-un decret al guvernului român, s-a înființat Universitatea Tehnică, denumită apoi Universitatea din Oradea, pe temelia puternică a unor prestigioase tradiții universitare orădene din secolul al XVIII-lea. Era o reparație culturală și
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
la Foltești, Galați. A urmat cursurile liceului din Ismail și în 1905 și-a dat bacalaureatul. În dorința de a deveni inginer, a plecat în Austria și s-a înscris la Technische Hochschule din Graz. După doi ani de studii politehnice (1905-1907), dorind să perfecționeze partea teoretică, a plecat în Italia, înscriindu-se la Facultatea de Fizică a Universității din Pisa. În 1911 a obținut licența în fizică; a rămas în continuare la Pisa, ca asistent și doctorand al profesorului Angelo
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
Seminarul de Geometrie Analitică. Simultan a funcționat și ca actuar la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat. În 1940 a fost numit suplinitor la catedra de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la Școala Politehnică din București, iar în 1943 prin concurs, a fost numit titularul acestei catedre, unde a profesat până la încetarea sa din viață. În anii 1946-1948, după plecarea lui Petre Sergescu în Franța, Pantazi a suplinit și catedra de Geometrie Analitică de la
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
Ulm Nicolae Spineanu (n. 2 martie 1943, București; d. 26 aprilie 2006, București) a fost un politician român. s-a născut la data de 2 martie 1943, în București. A absolvit în anul 1967 Institutul Politehnic București, secția de inginerie economică. A urmat cursuri de specializare în fosta Republică Democrată Germană și în Republica Populară Chineză, obținând în anul 1977 titlul de Doctor în științe tehnice, specializarea mecanică fină. Timp de trei ani, în perioada 1967-1970
Ulm Spineanu () [Corola-website/Science/302489_a_303818]
-
Timp de trei ani, în perioada 1967-1970, a lucrat ca inginer la Întreprinderea de Mecanică Fină București. Apoi, între anii 1970-1980, a activat ca cercetător științific principal II la Institutul de Mecanică Fină București și cadru didactic universitar la Institutul Politehnic București, Facultatea de Mecanică Fină. În perioada 1980-1988 a fost inginer-șef la Întreprinderea de Echipamente Aerospațiale și Aeronave București, iar între anii 1990-1992 a fost inspector general al Ministerul Muncii și Protecției Sociale. A avut o activitate didactică universitară intensă
Ulm Spineanu () [Corola-website/Science/302489_a_303818]
-
de Mecanică Fină. În perioada 1980-1988 a fost inginer-șef la Întreprinderea de Echipamente Aerospațiale și Aeronave București, iar între anii 1990-1992 a fost inspector general al Ministerul Muncii și Protecției Sociale. A avut o activitate didactică universitară intensă în cadrul Universității Politehnice București și la Școala Națională de Științe Administrative și Politice. A fost invitat ca profesor la universități din Cracovia, Belgrad, Paris și Moscova (1978-1980). În aprilie 1992 este angajat ca director tehnic și cercetător științific principal I la Institutul de
Ulm Spineanu () [Corola-website/Science/302489_a_303818]
-
În acest timp, a fost înaintat la gradul de căpitan de rangul 1 (august 1964), i-au fost echivalate studiile la Școala Superioară de Ofițeri de Marină în 1966 și a urmat cursul seral al Facultății de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București (absolvit în 1969). În mai 1971 a fost înaintat la gradul de contraamiral (echivalent actualmente cu cel de contraamiral de flotilă). În ianuarie 1981, contraamiralul Ilie Ștefan a fost numit în funcția de comandant al Centrului de Scafandri, îndeplinind
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
chimice. S-a născut la Eschersheim lîngă Frankfurt. În 1823 Wöhler a terminat studiile de medicină la Heidelberg în laboratorul lui Leopold Gmelin, lucrînd apoi cu Jöns Jakob Berzelius la Stockholm. A predat chimia între 1825 și 1831 la Școala Politehnică din Berlin; pînă în 1836 a lucrat la Școala Politehnică din Cassel, devenind apoi professor de chimie la Universitatea din Göttingen, unde a rămas pînă la sfîrșitul vieții. Wöhler este considerat pionierul chimiei organice datorită sintetizării ureei (sinteza Wöhler) în
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
Wöhler a terminat studiile de medicină la Heidelberg în laboratorul lui Leopold Gmelin, lucrînd apoi cu Jöns Jakob Berzelius la Stockholm. A predat chimia între 1825 și 1831 la Școala Politehnică din Berlin; pînă în 1836 a lucrat la Școala Politehnică din Cassel, devenind apoi professor de chimie la Universitatea din Göttingen, unde a rămas pînă la sfîrșitul vieții. Wöhler este considerat pionierul chimiei organice datorită sintetizării ureei (sinteza Wöhler) în 1828. Pînă în 1828 se credea că substanțele chimice se
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
În 1865 s-a înscris la cursurile facultății de fizică din cadrul "Universității din Utrecht", dar nu a obținut numărul necesar de credite pentru a deveni student, așa încât s-a decis să plece în Elveția, unde s-a îmatriculat la "Institutul Politehnic" din Zürich după susținerea examenelor. În 1869 și-a susținut teza de doctorat la Zürich și a fost numit asistentul celebrului fizician August Kundt. Îl însoțește pe acesta la Würzburg și ulterior la Strasbourg. Unul dintre momentele cele mai importante
Wilhelm Conrad Röntgen () [Corola-website/Science/299501_a_300830]
-
guvernul Ciorbea, ministru al apărării în guvernele Isărescu și Tăriceanu, membru al Parlamentului European între 2007-2009. După absolvirea studiilor elementare la Bocșa și Reșița și a Liceului de Matematică-Fizică din Reșița (1975-1979), a urmat cursurile Facultății de Metalurgie din cadrul Institutului Politehnic București (1980-1985), obținând diploma de inginer metalurgist. După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la Combinatul Siderurgic Reșița, îndeplinind funcțiile de șef de atelier (1985-1988) și apoi de șef al Serviciului CTC-Laboratoare (1988-1991). Între anii 1991-1996 a fost președinte și
Sorin Frunzăverde () [Corola-website/Science/304527_a_305856]
-
Ministerul Educației din acea vreme i-a refuzat validarea studiilor, pe motiv că nu respectau întru totul programa școlară oficială. Pe același motiv Julius Popper nu a fost admis la Școala de Poduri, Șosele și Mine din București (actualmente, Universitatea Politehnică din București). La vârsta de 17 ani pleacă în Franța pentru a studia ingineria la Școala Politehnică și apoi, la Școala Națională de Poduri și Șosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În timpul studenției a
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
programa școlară oficială. Pe același motiv Julius Popper nu a fost admis la Școala de Poduri, Șosele și Mine din București (actualmente, Universitatea Politehnică din București). La vârsta de 17 ani pleacă în Franța pentru a studia ingineria la Școala Politehnică și apoi, la Școala Națională de Poduri și Șosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În timpul studenției a dat meditații pentru a-și plăti cursuri suplimentare la Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
10 octombrie 1931) a fost un inginer constructor de poduri și șosele, pedagog și academician român. S-a dovedit un luptator pentru drepturile profesionale ale inginerilor, a stimulat și a îndrumat creația inginerească. A deținut funcția de președinte al Societății Politehnice în anii 1898, 1903 și 1904. a văzut lumina zilei într-o epocă de mari prefaceri pentru Moldova, la 20 aprilie 1853, la Botoșani. După absolvirea școlii primare și a gimnaziului la Botoșani, a fost trimis la Iași ca sa-și
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]
-
ale fostei Academii Mihăileane). Tatăl său, om receptiv pentru progres și învățătură, l-a încurajat pe Elie în hotărârea lui de a deveni inginer. Astfel, tânărul Elie a plecat la Bruxelles, în anul 1872, unde a urmat cursurile la Școala Politehnică, pe care a absolivit-o în 1877, obținând titlul de inginer diplomat. În decembrie 1877, după întoarcerea în țară, își realizează visul adolescenței intrând în serviciul Ministerului Lucrărilor Publice, unde debutează ca inginer alături de Anghel Saligny (1854-1920), la controlul liniei ferate
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]
-
fost proiectată si realizată construcția clădirii Ministerului Lucrărilor Publice, în prezent Primăria Capitalei. În 1894, a fost numit profesor la Școala Națională de Poduri și Construcții Civile, unde a predat cursurile de Trigonometrie, Poduri și Construcții Civile. La înființarea Școlii Politehnice din București, în 1920, va preda aici cursurile: Edilitate, care se referea la canalizarea și aprovizionarea cu apă a centrelor urbane și Procedee generale de construcții. Având în vedere realizările sale importante, Academia Română l-a ales Membru de Onoare în
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]
-
și apoi a absolvit Institutul de Construcții din București în anul 1974. Mircea Vintilă cântă alături de alți prestigioși artiști (Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stănculescu) la primul festival studențesc de muzică folk din anul 1971, la Clubul 303 aparținând Universității Politehnice București, apoi la Clubul Universitas, la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” și în Cenaclul Flacăra. La a doua ediție a Festivalului „Primăvara baladelor” câștigă „Marele Premiu” cu piesa „Lordul John” pe versuri de George Coșbuc. Cu piesa „Bade
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
a refugiat în Moldova. Fiind concentrat, în această perioadă a fost curier diplomatic între Iași și Petrograd. După terminarea războiului și-a reluat activitatea didactică. Pe lângă cele două catedre menționate, în diferite intervale a mai predat economia politică la Școala Politehnică, Școala Superioară de Război și alte instituții de învățământ superior. În 1925 este ales membru corespondent al Academiei Române. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1936. În afară de însărcinările sale cu caracter didactic, Gheorghe
Gheorghe Tașcă () [Corola-website/Science/304015_a_305344]
-
capătul răsăritean al canalului Volga-Don, deschis în 1952. Drumul european E40, cea mai lungă rută europeană, leagă Calais - France cu Ridder - Kazahstan, trecând prin Volgograd. Instituțiile de învățământ includ Universitatea de Stat Volgograd, Universitatea Tehnică de Stat Volgograd (fostă Universitatea Politehnică Volgograd), Academia Medicală Volgograd, Academia de Administrație Publică Volgograd, Academia Industrială Volgograd și Universitatea Pedagogică de Stat Volgograd. În 2006, Volgogradul era înfrățit cu 17 orașe , : În mai multe localități din Franța au existat străzi numite Stalingrad, "Piața Stalingrad" în
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
(n. 12 iunie 1966, Galați) este un solist vocal și cântăreț român de muzică pop și show-man. A urmat cursurile Școlii nr 6 și liceul Alexandru Ioan Cuza din Galați. Este absolvent al Institutului Politehnic, secția Metalurgie având diplomă de inginer. Urmează cursurile Școlii Populare de Artă, clasa Mihaela Runceanu-Ionel Tudor după ce cinci ani a fost solistul formațiilor rock Phoebus și 6200 din orașul natal. La Phoebus este coleg cu cunoscutul chitarist Nicu Patoi. Înainte de
Adrian Enache () [Corola-website/Science/304070_a_305399]
-
Festivalului republican al institutelor de artă 1963 Este numit cadru didactic la Facultatea de Arte Plastice a Universității din Timișoara 1963-1979 Cadru didactic la Facultatea de Arte a Universității Timișoara 1979-1984 Facultatea de Arte desființându-se, se transferă la Institutul Politehnic - Departamentul de Arhitectură, unde preda disciplinele de Studiul formei 1984 Se desființează Departamentul de arhitectură al Institutului Politehnic; drept urmare, se transferă la Catedră de desen și geometrie descriptiva în cadrul aceluiași institut 1984-1989 Preda disciplină de Desen și geometrie descriptiva la
Péter Jecza () [Corola-website/Science/304223_a_305552]
-
din Timișoara 1963-1979 Cadru didactic la Facultatea de Arte a Universității Timișoara 1979-1984 Facultatea de Arte desființându-se, se transferă la Institutul Politehnic - Departamentul de Arhitectură, unde preda disciplinele de Studiul formei 1984 Se desființează Departamentul de arhitectură al Institutului Politehnic; drept urmare, se transferă la Catedră de desen și geometrie descriptiva în cadrul aceluiași institut 1984-1989 Preda disciplină de Desen și geometrie descriptiva la Institutul Politehnic Timișoara 1990- 2002 Profesor de sculptură la Facultatea de Arte din cadrul Universității de Vest Timișoara, reînființata
Péter Jecza () [Corola-website/Science/304223_a_305552]
-
de Arhitectură, unde preda disciplinele de Studiul formei 1984 Se desființează Departamentul de arhitectură al Institutului Politehnic; drept urmare, se transferă la Catedră de desen și geometrie descriptiva în cadrul aceluiași institut 1984-1989 Preda disciplină de Desen și geometrie descriptiva la Institutul Politehnic Timișoara 1990- 2002 Profesor de sculptură la Facultatea de Arte din cadrul Universității de Vest Timișoara, reînființata după 1990. Discipline predate în cursul anilor: Bazele compoziției pentru sculptură, Compoziția pentru sculptură, Modelaj, Crochiuri și studii scurte, Tehnici de transpunere în sculptură
Péter Jecza () [Corola-website/Science/304223_a_305552]