2,783 matches
-
întrebarea, da’ de ce fac filosofii atâta zgomot în jurul morții personale. Marea problemă cu care nu ne putem împăca e moartea celor care ne sunt relațional vitali. Moartea mea îi privește pe alții: să mă spele, să mă orândească, să facă pomană, să se împace că am dispărut sau să răsufle ușurați. Un cititor metafizicoid ar zice că textul acesta e o probă în plus pentru inapetitul femeilor pentru metafizică (citez din Cioran, Noica, Paleologu, se pune la notă cultă!): Poate. Cabala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu omoloaga noastră Sâmbătă a morților, care este mâine. Pare chiar o împietate. La noi, într-o astfel de zi, oamenii merg la crucile lor, la morții lor, le aprind lumânări, le fac curat pe morminte, îi jelesc, dau de pomană, fac și împart colivă. Tare îmi e că eu nu am cui da de pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
într-o astfel de zi, oamenii merg la crucile lor, la morții lor, le aprind lumânări, le fac curat pe morminte, îi jelesc, dau de pomană, fac și împart colivă. Tare îmi e că eu nu am cui da de pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și cântă încontinuu, acompaniat de chitară: „Hare Krishna, Hare, Hare!”. Pentru noi, relația cu cei duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cultură a respectului pentru cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care trăiesc lângă noi. Mă gândesc, la modul carnavalesc, și la noi. Oamenii își fac aprovizionarea cu cele ale morților și înmormântării, ba chiar fac și pomană de viu. Își prețuiesc acea ipostază fiindcă abia atunci devin cu adevărat merituoși în ochii familiei, în primul rând. Probabil aici, la un moment dat, s-a pus problema: morții nu ne lasă în pace? Let’s have fun! Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
accepta cu mai mult curaj anevoioasa sarcină de a distruge roadele propriei mele munci, să nu mai am cui le vinde e ca și cum le-aș distruge, și mai rău dacă nu găsesc pe nimeni să le vrea, chiar date de pomană. Acest discurs, care, la trei noaptea, îi părea autorului lui de o logică imbatabilă, deveni absurd odată cu prima rază de lumină și de-a dreptul ridicol în lumina denunțătoare a soarelui. În sfârșit, ce trebuie să se întâmple se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Își vârî mâna În buzunarul largilor pantaloni cenușii pe care-i purta pe sub tunica albă: Iată zece livre de aur, dați-i-le din partea mea; nu mai are nimic, Îi este, poate, foame, dar e prea mândru ca să ceară de pomană. Unde l-aș putea oare găsi? — N-am nici cea mai vagă idee. Nu mai are casă, nu mai are familie, rătăcește din loc În loc. Iată de ce vă Înmânez această a treia scrisoare, pe adresa unui alt tânăr, cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de gând să‑mi reglez situația, zic, cu glas tremurând. Știți, vreau să schimb complet macazul. Vreau să stau pe propriile mele picioare și... — Să stați pe propriile dumneavoastră picioare? mă întrerupe John Gavin caustic. Așa numiți dumneavoastră cerșitul unei pomeni de la bancă, „stat pe propriile picioare“? Dacă chiar ați sta pe propriile picioare, nu ați fi depășit limita de creditare. Ați fi avut deja niște investiții! Sunteți singura persoană căreia chiar n‑ar trebui să i se spună asta. — Ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a pus lui Matilde o pernă pe față pentru că nu se poate uita în ochii femeilor pe care urmează să le părăsească. E ora 1.45 noaptea. Lionel intră în blocul lui din Angers cu inima cât un purice. De pomană: la ora asta, madame Agnès doarme. Ajunge în cameră. Se dezbracă, își potrivește ceasul să sune la ora 6.00 și se culcă. Capitolul 1 în care ninge în luna mai, un chinez sare în gol, Claude are un ciubuc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Kiril și o ia la fugă printre blocuri. Roman cade în genunchi. Își împreunează mâinile la piept și începe să plângă. Se șterge cu dosul palmei la ochi, dar dosul palmei rămâne uscat, semn că Mathieu l-a bănuit de pomană că ar fi băut în timpul serviciului. — Boje moi, spune Roman în rusește. O să mori din cauza unei sinucideri, citează el gânditor din Esmé. — Ratate. Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus, spune Lionel cu o voce de pe altă lume
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în timp ce pe ecran, suprapus lor, curge genericul emisiunii Les restaurants de France. Lumina se reaprinde. Lionel începe să se îmbrace. Liliane îl recuperează cu greu pe Robespierre, care-și va aminti multă vreme de această seară de pomină. Sau de pomană? Șeful de sală încearcă să-i evacueze pe cei doi consumatori. Afară, în așteptarea unui taxi, Lionel îl întreabă pe Robert: — Unde-au pus camera? — Pardon? spune perplex șeful de sală. — Camera de filmat. — A, camera de filmat? Au fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca să fie perfect. Redeschide caietul, transformă punctul de după Gorj în virgulă și adaugă: România. Așa da: toți cititorii francezi vor înțelege despre ce e vorba. Stinge lumina și se bagă în pat. Adoarme. Capitolul 5 în care Lionel dă de pomană așa cum cere datina, amărâții din Angers zic bogdaproste, o televiziune din România transmite de la fața locului, iar consulatul începe să se implice. E vineri, 11 mai. De când nu mai are ceas deșteptător, Lionel a pierdut noțiunea timpului. În gură are
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Dacă nu le vine bine, îl mai ajustează și ei. Calul de dar nu se caută de dinți - proverb algerian. Să nu uit să te ntreb: la voi, adică la români - se corectează ea - se zice ceva când primești de pomană? Lionel face un efort să-și aducă aminte cuvântul ăla imposibil pe care-l zic românii când primesc ceva de la un mort. Și-l amintește. Călcându-și pe inimă, spune în românește: — Bogdaproste. — Scrie-mi pe ceva, că nu țin
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
limbajul diplomatic. Dacă până mâine nu rezolvi, te zbor! — Dumneavoastră ce-ați face în locul meu? — Eu nu sunt în locul tău și tu nu ești în locul meu! Directorul trântește telefonul. Anghel iese valvârtej din birou. E ora 15.30. Coada la pomana lui Lionel se întinde până în stradă, încurcând circulația. În ultimele ore, cel mai uzitat cuvânt în Angers a fost bogdaproste. Din păcate, toate lucrurile bune au un sfârșit. Așa și lucrurile din casa lui Lionel: n-a mai rămas nimic
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vreodată! Anghel simte o durere ascuțită în braț. Stoic, spune: — De noi ai scăpat. De moarte - nu. Hai, Allons enfants de la patrie de-aici până nu mă enervez! Și ia și preșul, să nu zici c-ai bătut drumul de pomană până la Angers. Anghel își continuă drumul spre ușă fără să se aplece să ia preșul. Lionel strigă după el: — Ai dreptate, ce să faci tu cu un preș? Tu ești un preș! Pentru asta ai fost școlit. Deși sună ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și cu corp 16. Se hotărăște să i dea banii înapoi lui Étienne. Soneria sună pentru a enșpea oară. De data asta e Liliane. Vede casa goală și - reflex profesional - îl întreabă: — Ai dat faliment personal? — Nu, am dat de pomană lucrurile care nu-mi mai trebuiau. Un obicei românesc. — Și dacă n-o să mori? — O să mi cumpăr altele. Am câștigat la bani zilele astea, c-o să fiu cel mai bogat mort din cimitir. Ești irecuperabil, ai înnebunit de tot. De când
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și-l inundă cu Evian de la frigider. Reintră în cameră. Se dezmeticește cu greu: șampania Moet lasă urme adânci asupra memoriei recente, fapt constatat clinic. Își amintește ce s-a întâmplat cu o zi înainte, cum a dat totul de pomană și cum s-a hotărât să-și aștepte moartea în liniște. Liniștea e tulburată de sonerie. Lionel nu se mai obosește să întrebe cine e și deschide. La ușă e Gérard cu băieții de la tehnic, care au venit să instaleze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să-și arate susținerea cu orice preț. Au fost recomandate de profesorul Delacroix, care le modelase conștiințele înainte de criza economică. În total, la o numărătoare onestă, sunt vreo două sute de simpatizanți pro-Lionel, dintre care cel puțin treizeci sunt beneficiari ai pomenii lui din ziua precedentă. Situația nu e disperată, pentru că sâmbăta lumea se trezește mai greu. Dacă-i punem la socoteală și pe jandarmii deplasați ca să asigure ordinea, pe polițiștii în civili și pe agenții secreți care urmează să se infiltreze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mi-e frică să n-o latre. Să n-o sperie. Liftul vine. Liliane îl ia și coboară. Lionel vede ce oră e și strigă în casa scării: — Madame Agnès! Madame Agnès! Portăreasa, care se uita la televizorul primit de pomană și chiar se mira că inginerul ieșise din cadru, îl aude. Iese în casa scării: — Da, Lionel. — Vrei să urci până sus? — O clipă, să pun ceva pe mine. Agnès, știind că va debuta pe micul ecran, se costumează ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Unul dintre cele mai frumoase din lume, spune amiculnostru Marga. Și el se pricepe, doar lucrează la balamuc! Musafirul rămăsese încovoiat, cu ceașca în mână. Tolea nu-l privea. — Ce vrei, să cer ajutor colegului dumitale argentinian? Să-i cer pomană frățiorului meu? Boss-ul de frate-miu s-a paradit, să știi. Ce să faci... piscina, automobilele, ferma, casa, conturile, vacanțele, toate astea obosesc. Să-i scriu despre anii copilăriei, despre prichiciul vetrei și casa părintească? O să-l năpădească lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ți-a mai scris, parcă... — Bineînțeles, bineînțeles, numai bucurii am avut. Corespondență! Străinătate! Țări capitaliste! Dictaturi militaro-fasciste! Rude care au părăsit țara, atrase de mirajul banului și al unei vieți ușoare și care ne trimit de Paști și de Crăciun pomana, moneda lor convertibilă. Eu nu sunt decât un înlocuitor, tovarășe Gafton! O rămășiță a trecutului, deghizată în țap ispășitor. Țapul ispășitor, așa se spunea în seminariile politice, nu? Dar stiu ca mi-ai putea oferi o compensație, un job, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
refacă. — În cadă face baie? Ei, nu, că înnebunesc! Bazil face baie în cada lui Bombonel? Spune adevărul, face baie în cada marelui doctor de nebuni, spune? Ești misionar apostolic, ești ambasadorul Crucii Roșii, Semilunii Verzi, al Organizației Unite numite Pomana Păguboșilor? Sau ești rabin, domn’ Marga, fiu de rabin? Parcă așa spuneai că voi, psihiatrii, sunteți ca rabinii. Sau budist, nene Marga. Ești tao, hai că ești tao, zen, yoga, ce ești? Te pomenești că ești mason, asta ești. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta, că l-or năpădi cândva amintirile și o să le vrea reîncălzite, proaspete, cu sare, cu otravă, cu toate mirodeniile morții pe care o curtează, acum, paraliticul. Așa că mă plătește argentineanul în valută convertibilă, doctore! Deci: sunt în concediu. Plătit. Pomana care mi-a trimis-o acum un an a fost, de fapt, un avans. Am simțit eu că pregătește ceva... Doctorul se ridică, pune șervetul lângă farfurie, zâmbește pacientului, face câțiva pași înainte-înapoi, pufăie, cu mâinile la spate. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Claudiu și glaciala lui nemțoaică în călduri. Nu, doctorul Marga, inimă de aur, Lacrima Christi, respecta discreția, așa cerea jurământul lui Hypocrate, dulcissime. Un dulcissime frater, señor Marga! Servit în livrea de pișăciosul Bazil și hrănit de jupânița Jeny, cu pomenile, pisicile și posturile ei suprapuse, și distrat, uneori, nu-i așa, de bufonul Tolea. S-avem grijă de ținuta, burta și buna dispoziție a bunului nostru doctoraș, suflet delicat și stomac delicat și pungă delicată!... Doar despre Sonia întrebase, delicatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și du-o! Fă ce știi, dar numa’ du-o la spital, la salvare, unde știi, dar ia și du-o că să nu moare. Pă ochii mei, du-o, să nu moare comoara mamii și-o să dau acatiste și pomeni pentru tine toată viața la altar, la biserica aia mare. În cele din urmă Mantinela a fost salvată. Trei zile au stat ai lui Brandaburlea în fața spitalului și s-au rugat și au cântat pentru ea. Mutaseră petrecerea de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu papa care a fost anu’ trecut la Roma de l-a filmat. Ș-acuma l-a luat careva, sau l-a ascuns. D-asta e enervare. Cine să fure la mort o chestie d-aia? Ăștia de vine la pomeni la noi nu e cu tehnică d-asta mișto. A, de era dolari sau chiar un porcoi de-ai noștri și dădea careva la-nghesuială peste ei, tot ce e posibil să-i bușească. Bani, da, are trecere la furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]