2,792 matches
-
nas, a, e Craiova, ce poate fi bun în capitala juveților!? Vin și spun și altora ce oameni întâlnesc acolo, au discuții cu ei, citesc poezie, proză, eseu și se întâlnesc cu un public deja obișnuit să vadă că aici poposesc Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Nora Iuga, Mircea Dinescu, Gabriela Adameșteanu, Solomon Marcus, George Banu, Ion Caramitru, Andrei Marga, Matei Vișniec, Marian Drăghici, Varujan Vosganian, Vasile Baghiu, Radu Aldulescu, Gheorghe Grigurcu, Nichita Danilov, Mircea Bârsilă, Adrian Cioroianu, Claudiu Komartin, Paul Vinicius
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
câteva fraze: „Îngerul a vizitat-o pe Sfânta Fecioară”, ” Îngerul i-a vestit Fecioarei” și alte câteva inscripții În zidul bisericii. Foarte interesant! Cu siguranță că biserica este catolică pentru că are și bănci În ea. Dar Împreună cu părintele David am poposit și noi În biserică și am Îngenuncheat În fața altarului, a camerei unde a locuit Sfânta Familie. Părintele ne-a citit o Sfântă Evanghelie și ne-am rugat tainic toți pelerinii. Apoi am ieșit și am mers mai departe. La Izvorul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Pruncul când au fugit În Egipt. Sf. Ioan Botezătorul a fost și el ascuns aici de frica lui Irod. Multe taine a văzut această peșteră binefăcătoare. Multe suflete a salvat de la moarte. Este ceva sacru și sfințitor. E plăcut să poposești În ea. Apoi ieșim din peșteră și intrăm În măreața și frumoasa biserică Steaua Mării. Așa i se spune, că-i În vârful muntelui cu o Înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserica este mare, frumoasă și curată. Ea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe lângă Mediterana. Iată, ne oprim să vizităm și portul. Aici scoate bilete părintele David și ne urcăm cu toții Într-un vaporaș care ne plimbă pe Mediterana o oră. În acest timp servim și masa. A fost plăcut și bine. Apoi poposim În curtea unui han de pe vremea Mântuitorului. Acest han servea la cei care veneau cu marfă din alte părți ale lumii, de departe. Ei veneau să-și vândă marfa. În acel han-clădire semirotund se adăposteau sus oamenii (comercianțiiă, iar la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Că am văzut În gândul meu Ce a făcut El, și ce-am făcut eu. Ediția a II-a, 2013 Un buchet de poezii Duhovnicești Închinate Domnului Iisus Hristos și Maicii Domnului O rază de Lumină Divină Va coborî și poposi În Inima și Sufletul cititorului Această carte este lucrarea SF. Duh În inima mea Cu dragoste și respect pentru cei care o vor citi. Doamne-Ajută! Prefață Doamna Maria Moșneagu, venerabila pelerină botoșăneancă, ne dăruiește o nouă bucurie În suflete. Cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Crucea Ta! Râuri de lacrimi aș vărsa Să pot spăla Cămașa mea Cămașa Sufletului meu Pe care o voi purta mereu Când „Judecătorul“ m-o-ntreba: Ce-ai făcut cu viața ta? De aceea astăzi hotărăsc La Crucea Ta să poposesc Și câte zile voi avea Acolo Te voi aștepta... Spălând mereu, mereu Cămașa mea! Între vis și Adevăr 17.10.2007 Am visat Iisuse Doamne Cum in brațe mă purtai Și În clipe mai grele Tu! În șoaptă Îmi spuneai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Nu mă judeca vârtos Că ne vede Dumnezeu Și-mi cunoaște... Oful meu. Dar iubirea ne unește Și credința ne Întărește Las Cartea ca mărturie Generației ce au să fie... Călătorind spre alt tărâm Unde-I Tatăl Ceresc Acolo să poposesc! Acum și-nainte de plecare Vă iert pe fiecare Dumnezeu să vă ierte! Și voi toți, va rog, Să mă iertați! Că nu știți În lume Cât stați! Ca să ne mântuim Trebuie sa ne Iubim! Și porunca să-mplinim! Cine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
plângând Și o Mamă, greu oftând Cauți să-i ajuți la chin Dar ispitele te țin Te trag la alte fapte Și te duc la rău departe Unde-i muzică și joc Și se Învârt cărți de noroc Mai departe poposești, Alte rele Întâlnești. Vezi un frate silitor Te cinstește binișor Cu un pahar curaj ți-a dat, Limba ți s-a dezlegat Acasă dacă ai ajuns, Bine ești pe ceartă pus ! Pentru ceartă și scandal Vina e de la pahar ! Uite
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
peste ispită! Vino Doamne, ne ajută S-avem Credință mai multă... O picătură de Har să ne dai Să ajungem cu toții La tine, Iisuse, În Rai! (Acest mesaj din această Sfântă Biserică este transmis de către slujitorii ei către cei care poposesc În corabia Bisericii Vovideni - Botoșani) Cu această poezie Închei propriile mele poezii. Sper că v-au plăcut sau măcar v-au dat de gândit(cugetare) iar dacă nu au fost pe măsura așteptărilor, vă rog, iertați-mă. În continuare voi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vor exercita, de la jumătatea acestui secol până la Unirea din 1859, funcția de capitală domnească. Documentele păstrate arată că voievozii Moldovei au dat târgului Huși, curții domnești de aici, orașului de mai apoi și Episcopiei un loc special, căci adeseori au poposit, s-au așezat vremelnic ori au căutat adăpost aici. În Letopisețul său, ce se încheia la 1743, Ion Neculce (1672-1745) amintește Hușii doar în trecere: povestind odiseea lui Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708), cronicarul evocă pe țarul Petru cel Mare, „carele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a voievodului era cea din Hârlău, așa cum rezultă din acte, se poate constata faptul că domnul s-a aflat perioade mai lungi la Suceava, la Iași și la Huși; în reședințele de la Vaslui, Botoșani, Roman, Bârlad, Neamț, domnul Moldovei a poposit ceva mai rar și pentru o perioadă scurtă. Drumul parcurs era, în cele mai multe cazuri, cel care lega Vasluiul de Huși și, mai departe, de Iași și de Hârlău. Cei doi fii ai lui Petru Rareș, Ilie (Iliaș, 1546-1551) și Ștefan
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să-l înlăture pe Despot cu ajutorul turcilor, dar n-a reușit. Urmărit de noul domn, Alexandru Lăpușneanu a părăsit târgul Hușilor, pornind spre Chilia, iar de acolo la Constantinopol. Urmărindu-l pe Alexandru Lăpușneanu - scrie Grigore Ureche -, Despot Vodă „au poposit la Iași, apoi la Huși. Și n-a venit cu puțini oameni, nici cu pace, ci tot cu război”. Între cele două domnii ale lui Alexandru Lăpușneanu, peste aceste ținuturi s-au năpustit tătarii „ca niște câini turbați și apucând
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ruși și chiar suedezi), care se finalizau întotdeauna cu jafuri și pierderi de vieți omenești, viața hușenilor a continuat să evolueze într-un ritm propriu. 4. Alți călători străini și români pe meleagurile hușene Călătorul care sosește pe meleagurile hușene, poposind pe dealul Dobrina, rămâne impresionat de priveliștea ce i se oferă. Armonia locurilor nu-i va fi lăsat nepăsători nici pe călătorii de odinioară. Încă din secolul al XVI-lea, misionari catolici au venit să cunoască situația parohiilor din Țările
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din anul precedent (1758). După un călător polon, Fălciu „care fusese mai înainte un orășel populat”, nu mai avea în 1759, după ce îl ruinaseră tătarii „decât vreo zece - douăzeci de case”. Șapte ani mai târziu, în 1766, un alt călător poposea, de astă dată, „în orașul nou clădit - Fălciu”. După șase ani (1765), Toma Alexandrovicz, diplomat polon (podkomori al curții regale și sol extraordinar la Poarta Otomană), conducea o misiune la Istanbul. În Jurnalul anonim al soliei (1766), călătorul polon relatează
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
locuiască, printre alte cele-brități, "colegul" Al Capone! Afacerile i-au prosperat, ajungând chiar membru al Parlamentului din partea Partidului Liberal, până la 1 ianuarie 1959, data victoriei Revoluției, când precipitat, Don Amletto s-a refugiat la ambasada Uruguayului. Don Amadeo Barletta-Barletta, a poposit în Havana cam în aceeași perioadă, ca reprezentant al intereselor economice ale familiei Mussolini în America de Sud. Debutase în acest "post" în 1920, în Republica Dominicană, unde a primit și funcția de "consul onorific" al Italiei. Acuzat că ar fi participat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
palmieri imperiali, care la capăt avea o splendidă deschidere la mare. Era o priveliște fascinantă, mai ales în nopțile cu cer senin și lună plină și-i dădeam dreptate lui Lucky Luciano. Cu doamna, cu prieteni sau delegații din țară, poposeam din când în când la Tropicana. Nu știu cum erau spectacolele "pe vremuri", dar și acum erau o explozie de muzică și dans, de culori, de trupuri de ciocolată sau abanos superbe. În urma unei seri la Tropicana, vizitat de "muze" am ticluit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dar din păcate mandatul meu a fost pe vremea dictaturii militare a lui Pinochet. Bătusem în mai multe rânduri deșertul Atacama și El Norte Grande, pe unde trecuse pe motocicletă Che, vizitasem minele de cupru, știam că în 1952 Che poposise la cea mai mare mină de supra-față din lume, Chiuquicamata, și fusese adânc impresionat de soarta mizerabilă și tragică a minierilor și familiilor lor. (Despre Chiuquicamata și vizita lui Che scrisesem o pagină în volumul meu de "însemnări diplomatice" "Papionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
piatră de 60 de tone, finisate "la milimetru", ale incașilor, față de meșteșugul prelucrării artistice a aurului și argintului, față de agricultura bazată pe asolamente, canale de irigații... Toate aceste întrebări și multe altele și le-au pus și Che și Alberto poposiți la Machu Picchu. Gândind și visând la ce a fost odată, trăirile sufletești aveau să mi se aștearnă mai târziu pe o coala de hârtie: Machu Picchu La Machu Picchu în noapte se-adună războinici incași, duc sfaturi de taină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
prin care răzbăteau zgomotele străzii, strigătele negustorilor, glasurile copiilor, tânguirile pescărușilor... În această cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în ton pastelat, holul răcoros, cu canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Deac, Deliu Petroiu; artiștii plastici ca: Ciprian Radovan, Ion Sălișteanu, Vasile Savonea, Ion Murariu, Vasile Lucaci, Ioan Stendl, Nicolae Popa, Ion Brăileanu și alte persoane mai mult sau mai puțin cunoscute de publicul reșițean. De la TVR în nenumărate rânduri au poposit în orașul de pe Bârzava pentru a face reportaje despre artiști și arta plastică din județul Caraș-Severin binecunoscutul reporter Liviu Tudor Samuilă. Evenimentele și-au pierdut din intensitate după separarea membrilor Asociației Județene a Artiștilor Plastici în profesioniști și amatori, separare
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
între măsurile restrictive aplicate deținutului de drept comun și represiunea aplicată alienatului a fost de durată îndelungată, fiind frecventă și în secolul al XIX-lea. De altfel, o delimitare riguroasă este dificilă și astăzi. Doctorul Alex Brăescu descria locurile unde poposeau atât de frecvent bolnavii mintali, încă la începutul secolului al XX-lea, ca fiind "localuri infecte mizerabile". Aceasta constituia atunci prelungirea unei tradiții seculare. Nu s-au analizat până în prezent aceste aspecte privitoare la dezvoltarea psihiatriei românești. Ne oprim, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
becheri pe-atunci, iar în cea din stânga familistul ca și mine Cezar Baltag, căsătorit din studenție cu regretata poetă Ioana Bantaș. Viața coloniei noastre din strada Naipu s-a desfășurat în deplină concordie vreme de aproape trei ani, cât am poposit în acel spațiu de semirusticitate, un spațiu de contrast aproape șocant dacă-l raportam la acela din „centru“, unde ne desfășuram activitățile profesionale de rutină. Navigam zilnic între două lumi, pur și simplu, una de precipitare și nervozități, cea din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
crescuse datorită refugiaților, iar locuitorii Bârladului simțeau tot mai crud și mai crâncen ghearele mizeriei. Când, după cum spunea același Romulus Dianu, era Aici, la Bârlad, l-a cunoscut doctorul pe Al. Vlahuță. Sosit de la Dragosloveni , după 12 zile de călătorie, poposea mai întâi la învățătorul Ioan Balmuș, apoi la Eugeniu Bulbuc, cum menționează C.D. Zeletin când se referă la „V. Voiculescu despre cei dintâi ani ai Academiei bârlădene” (Bârladul odinioară și astăzi, 1984, p. 550). Din Bârlad va scrie la 3
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
dezvăluit o suprafață catifelată, mustind de viață; pe cealaltă parte, substratul, azbocimentul, ce nu mai era decât o massă amorfă și fără vreo urmă de azbest: lichenul Își făcuse datoria. Nu cu mulți ani În urmă, câteva fragmente de lichen poposiseră pe acoperiș, aduse de vânt. Ca și oamenii de sub acoperiș, ei și-au amenajat locul, Între altele corodându-l. Apoi s’au mutat mai departe, amenajând din nou; și mai departe, sfârșind prin a acapara Întreg acoperișul. Când și când, unii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
datoria s’o spună. Și totuși, arborelui nu-i trebuie decât puțin oxigen la rădăcină. “Radiosfera”, 23 octombrie 1995, ora 9,46 53. Natura se lasă copiată Continuând turneul pe care Încerc, acum a doua oară, a-l evoca, am poposit două zile la Timișoara; nu pentru că atâta dura acest simpozion, ci pentru că atât am putut eu rămâne. De ce, se va vedea În următorul pseudoreportaj. Deci, spre sfârșitul lunii septembrie a avut loc un simpozion ultraspecializat, despre membrane. Nu doresc să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]