2,403 matches
-
de orice protecție demnă unui spațiu de spirit și cultură. Chiar dacă nu are încă recunoașterea oficială ea stă drept un monument istoric semnificativ local și regional. Biserica se află într-un proces de degradare, care se poate stopa, salvând pentru posteritate valențele sale istorice, arhitecturale și culturale exemplare și îndrăznețe. este ridicată din bârne de stejar, fățuite, încheiate în cheotori bisericești în coadă de rândunică. Structura aceasta este cercuită și tencuită pe din afară și pe dinăuntru, dând impresia voită de
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
nord-est a Americii de Sud, numită de el Venezuela adică “Veneția Mică”, din cauza locuințelor construite de indieni pe apă. În descrierile sale de călătorie, Vespucci a susținut că pământul explorat de el aparține unui continent nou. Umanistul german Ringmann a propus și posteritatea a aprobat, ca Lumea Nouă descrisă de Vespucci să fie numită America după numele exploratorului. Numele acesta s-a generalizat la mijlocul secolului al XVI-lea. Explorările geografice, care culminează cu descoperirea Americii, au fost încoronarea unor lungi sforțări care au
Descoperirea Americii () [Corola-website/Science/319348_a_320677]
-
aceleași cusururi. În susținerea afirmației vin mulțimea de procedee tehnice pe care le-a folosit, diversitatea preocupărilor și a tematicii alese, precum și o varietate debordantă a formulelor stilistice, dintre care unele au fost finalizate și multe dintre ele au rămas posterității în formă de schițe sau de studii. În domeniul picturii, Apcar Baltazar a ezitat să-și aleagă dintre curentele existente în epocă un curent anume. El a șovăit între mai multe direcții, lăsându-se dirijat în cadrul acestora pentru scurte momente
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lui Baltazar făcută în anul 2015, bănuiește în această lucrare un caz tipic de kitsch voit creat de autor. Nu se poate închipui o astfel de cromatică la artistul român, ținând cont de măiestria operei pe care a lăsat-o posterității. Referitor la tematica istorică, în opera lui Apcar Baltazar se cunoaște faptul că artistul i-a acordat o importanță deosebită și ambițiile lui l-au determinat să creeze mari proiecte pentru lucrări monumentale, executate pe pânze de mari dimensiuni. El
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
iar din investigațiile pe care Vasile Florea le-a făcut în analiza edițiilor de după anul 1902 asupra operei lui George Coșbuc, a rezultat faptul că toate acestea nu confirmă în realitate afirmațiile făcute în documente. Din lucrările care au rămas posterității, s-a păstrat doar o schiță intitulată "Atelaj", care pare să evoce o scenă din conflictul armat din 1877 și un desen în care apare Mihai Viteazul care aleargă după un turc, intitulat "Mihai Viteazul alungând pe Sinan Pașa". Importanța
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a dovedit a fi și un grafician desăvârșit încă de pe băncile Școlii de Belle Arte. Toate proiectele sale decorativiste au fost realizate în guașă, acuarelă, cretă, creioane colorate etc. Din cauza nefinalizării proiectelor pe care le-a început, el a oferit posterității studii, idei, schițe, crochiuri și note nenumărate. Grafica lui, ținând cont de timpul de care a dispus pentru creație, s-a dovedit a fi una dintre cele mai prodigioase. Similar picturii pe care a făcut-o, ea poate fi categorisită
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
citind un poem care evoca arderea Troiei, ca apoi și Roma să fie cuprinsă de flăcări. Acuzați de acest dezastru, creștinii sunt supuși prigoanei de către împăratul cel nebun (adevăratul autor al faptei abominabile prin care voia să-și asigure memoria posterității). Printre creștini, este arestată și Ligia, care se îmbolnăvește grav și își pierde cunoștința. Tot mai mulți creștini sunt uciși în public, sfâșiați de lei în arenă, spre plăcerea mulțimii spectatorilor. Vinicius luptă în zadar pentru a o elibera pe
Quo vadis (roman) () [Corola-website/Science/315614_a_316943]
-
să pledeze pentru condiții favorabile după pierderile dezastruoase ale Prusiei în războaiele napoleoniene. Deja iubită de către supușii ei, după întâlnirea lor, Luise a devenit venerată. Moartea ei timpurie, la vârsta de treizeci și patru de ani "a prezervat tinerețea ei în memoria posterității", și l-a determinat pe Napoleon să remarce că regele "și-a pierdut cel mai bun ministru". Ordinul Luise a fost fondat de către soțul ei patru ani mai târziu, ca o contrapartidă feminină a Crucii de Fier. În anii 1920
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriții”". La sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel Sacerdoțeanu: "„Pomelnicul sfintei și dumnezeiești biserici din satul Costești, unde se numește cătunul Grușetu..., unde se prăznuiește sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria și Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
ale Renașterii în sensul fluidizării și omogenizării planurilor și a traseelor compoziționale. Un bun exemplu comparativ îl constituie cele două basoreliefuri executate de Brunelleschi și Ghiberti pentru concursul destinat porților de nord și de răsărit ale Baptisteriului din Florența (1401). Posteritatea, istoria artei consideră acest concurs ca actul fondator al renașterii plastice italiene. Ghiberti va fi, alături de Donatello, unul dintre promotorii acestei renașteri. Dacă la Brunelleschi scena e redată discontinuu, cu personaje ce evoluează individual în cîmpul suprafeței, cu veșminte ale
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
Sunt menționate toate traducerile românești cunoscute, enumerarea de mai jos fiind făcută în ordinea cronologică a publicării romanului original. "Călătoriile extraordinare" au constituit un excelent mijloc prin care Jules Verne a explorat lumea vremurilor sale, lăsând atât contemporanilor, cât și posterității, o descriere a modului în care se prezenta globul pământesc din punct de vedere geografic și istoric. Multe dintre romanele sale au avut ca teatru de desfășurare Marea Britanie și Franța, cu imperiile lor coloniale răspândite pe întreg mapamondul. Astfel, regiunile
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
în Statele Unite. Interpretarea pe care a adus-o cântecului "We Shall Overcome", imnul mișcării pentru drepturile civile, scris și compus de Pete Seeger pentru marșul din Washington al lui Luther din 1963, îi va lega numele de acest cântec pentru posteritate. Cântecul acesta îl va cânta cu ocazia tuturor protestelor la care participă în această perioadă. Baez se alătură lui Martin Luther King Jr. în marșul său din 1965 între Selma, Alabama și Montgomery, Alabama, cântându-le celor ce mărșăluiau în
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]
-
mai importantă o reprezintă "Hyperion 1. Viața lui Eminescu"(1973), pentru care i se va acorda Premiul "B. P. Hașdeu" al Academiei Romane. Tot în sfera eminescologiei se integrează și volumul "Eminescu și eminescianismul: structuri fundamentale"(1987) și "Eminescu și antinomiile posterității"(1998). Colaborează la România Literară, Luceafărul, Tribuna, Scînteia etc.
George Munteanu () [Corola-website/Science/316197_a_317526]
-
urmele lui să-l găsesc), adeseori anotimpurile și ziua fiind asemuite ciclurilor vieții. Poetul are certitudinea proximități lui mâine din titlul acestui volum: Nu mai e mult departele-i aproape cuvânt ale cărui sensuri adânci le va înțelege și aprecia doar posteritatea. Această vânătoare a existenței aduce și Vestirile despre tine rostite uneori sub lumina solară clară, puternică, înspăimântătoare și ocrotitoare, pierderile convertindu-se în cântec: Mai cade frunza/ Se mai naște cântecul. Acest tine reprezintă perceperea eului liric ca benefic existenței
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
printre care se numără Batșeeba, mama regelui Solomon, soția lui David, Micol, ca și prostituate și soldați. După aceste investigații, Etan trage concluzia că regele David n-a fost un rege strălucit, fiind altfel de cum dorea să fie el prezentat posterității de regele Solomon. Conform investgațiilor sale, Regele David era un rege pătimaș, crud, fără scrupule, care, pentru a-și atinge scopurile sale politice, comitea crime în numele lui Dumnezeu. Cu toate că Etan caută să prezinte într-o formă camuflată, aceste trăsături de
Relatare despre regele David () [Corola-website/Science/321251_a_322580]
-
unice reprezentații, anual prezentându-se pentru a obține un cor. Cel mai mare succes de public l-a avut Sofocle, autor al 123 de piese tragice, clasat pe locul 1 de 24 de ori, puțin apreciat, dar extrem de prețuit de posteritate, a fost Euripide căruia i se atribuie 92 de piese, dar n-a reușit să se claseze de patru ori pe primul loc. Eschil, un geniu dramatic comparabil cu Shakespeare prin capacitatea să de invenție dramatică și regizorală, a compus
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Vechiul Regat, textele de la înmormântările oamenilor erau scrise la persoana I și decriau viețile lor sau mai degrabă poziția socială și cariera defunctului. Aceste texte aveau scopul de a stabili existența unei persoane, continuând cu prezența post-mortem prin autoprezentare pentru posteritate și eternitate. Această formă de text, centrală în cultul funerar egiptean, a fost parodiată în Povestea lui Sinuhet. Genurile literaturii din Egiptul antic erau derivate. Textele literare erau localizate în trecutul îndepărtat sau apropiat. Autorii întrepătrundeau ficțiunea cu realitatea, folosind
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
Gama. Istoricul William Greenlee consideră explorările lui Cabral importante „nu doar din cauza poziției lor în istoria geografiei, ci datorită influenței lor asupra istoriei și economiei acelei perioade.” Deși recunoaște că puține călătorii „au fost de o imporanță mai mare pentru posteritate”, el afirmă și că „nu multe au fost mai puțin apreciate la vremea lor.” Cu toate acestea, istoricul James McClymont a afirmat că „poziția lui Cabral în istoria cuceririlor și descoperirilor portugheze este inexpungabilă în ciuda supremației unor oameni mai mari
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
cel mai impresionant și venerabli al creștinismului ortodox și al creștinismului în general. Edificiul a fost deschizăror de drumuri în arhitectura și ornamentația creștină arhaică, iar prin dimensiunile și decorația de excepție a avut menirea să transmită timpului său și posterității puterea Imperiului Roman de Răsărit și a împăratului său preacredincios. Biserica a devenit un prim simbol al măreției creștinismului în acea parte de lume unde el s-a născut, un tezaur neprețuit pentru strălucitorul Constantinopol. Numele bisericii este "Sfânta Înțelepciune
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
din vara anului 1865, în urma unei sugestii dintr-o scrisoare a lui George Sand, prietenă cu Hetzel, care apreciase foarte mult "Cinci săptămâni în balon" și "O călătorie spre centrul Pământului". Iată paragraful care l-a inspirat pe Verne, rămas posterității datorită faptului că scrisoarea a ajuns, în 1897, în mâinile lui Adolphe Brisson: "„Vă mulțumesc, Domnule, pentru cuvintele extraordinare pe care le-ați pus în două opere deosebite, care au reușit să-mi distragă atenția de la o mare durere și
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
Ca și în cazul portretului pe care l-a făcut soțului ei Neagoe Popea, artistul a mers mai departe decât la o simplă asemănare fizică și a dat naștere unei expresii morale definite de un conținut adânc, expresie care transmite posterității informații despre mediul social al vremurilor de atunci. Mișu Popp a pictat portretele foștilor săi tovarăși de luptă, tribuni țărani de la 1848 îmbrăcați în gătane cu nasturi metalici, cu laibăre și căciuli, cu chipuri hotărâte de oameni care știu să
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Bebe Șerban, fiul Mihai Nămol, violonistul Ion Petre Stoican sau Marin Doru. Moare în anul 1985 la București, fiind înmormântat într-un cimitir din Rand. Ulterior a fost scos și înhumat la Biserica Capra din Pantelimon. Înregistrările ce au rămas posterității cu sunt din cadrul unei nunți țigănești din zona Dudești din 1971 (șapte melodii vocale și două instrumentale) realizate cu 4 reportofoane deschise în același timp, cu valoare mai degrabă documentară, decât artistică. Pe înregistrări taraful este compus din: Costel Hanțu
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
inuman", (100/III). „Aveam sentimentul că — scrie, în epilogul romanului, Victor Petrini —, dacă nu mă puteam adresa eontemiporanilor mei, cu speranța să fiu citit de ei cîndva (și această speranța mă trezeam că n-o mai aveam), gândul la o posteritate abstractă la care de fapt nu mă gîndisem niciodată nu-mi dădea puterea să alung din mine izolarea în care mă aflam în mijlocul lumii mele, lume în care mă născusem, descoperisem miracolul existenței, suferisem și fusesem fericit... Numai prin această
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
nu mă gîndisem niciodată nu-mi dădea puterea să alung din mine izolarea în care mă aflam în mijlocul lumii mele, lume în care mă născusem, descoperisem miracolul existenței, suferisem și fusesem fericit... Numai prin această lume prezentă mă puteam adresa posterității..." (319/III). Acest sentiment care este trăit de naratorul/autor explică într-un fel nu numai densitatea evenimențială și de trăiri a textului ci și natura sa stilistică, apelul la tehnici narative, care să faciliteze atît lectura cît și înțelegerea
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
La apariții editoriale se referă : cărți, reviste, ziare, publicații de muzică tipărită, artă, placarde, ilustrate, CD-uri și multe altele. În multe țări există Legea sistemului Depozitului Legal, care reglementează păstrarea acestor documente în centre specializate (Agenția Bibliografică Națională) pentru posteritate. În Republica Moldova, funcțiile analogice, aprofundate și lărgite, sunt exercitate de către Camera Națională a Cărții (CNC) - Centrul bibliografiei naționale și statisticii producției editoriale, centru care de-a lungul anilor (mai exact, din 1 iunie 1957) este responsabil față de Guvernul Republicii Moldova și
Camera Națională a Cărții din Republica Moldova () [Corola-website/Science/325715_a_327044]