4,003 matches
-
putem fi târâți în moarte prin înecare de același element. În apa botezului îl întâlnim pe Cristos. El a murit pentru noi, și a înviat la viața veșnică. Dacă murim cu el prin botez, vom și trăi cu el. Cristos potolește setea noastră de viață veșnică. Moartea, așa cum o experimentăm noi, este o consecință a păcatului, a lipsei de iubire omenească, a despărțirii de Dumnezeu. Prin moarte sa pe cruce, Isus a răscumpărat păcatele oamenilor. De aceea, botezul ne dăruiește iertarea
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
eșuează pentru că soții pretind prea mult unul de la celălalt. Când aștept de la partener realizarea dorinței mele de fericire, atunci dezamăgirea mea este pregătită dinainte. Toate ființele omenești sunt limitate. Dorința mea, care este orientată spre împlinirea ei nesfârșită, poate fi potolită doar de Dumnezeu. Totodată, acolo unde nu este trăită relația cu Dumnezeu, ființele omenești încearcă să pretindă prea mult unul de la celălalt. Numai Dumnezeu merită întregul nostru devotament în sens absolut, numai el care s-a dăruit pentru noi pe
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
avea - a vrea. A nu avea, dar a fi, ne face fericiți. Când suntem apăsați de inima noastră avidă, atunci vrem să ne adresăm lui Isus ca să ne aducă pacea. Dorințele noastre cele mai profunde și poftele lăuntrice pot fi potolite numai de el, cel care plin de generozitate ne dorește mântuirea: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la spărtura din gard prin care se vedea bine cortul circului. Așteptam să se potolească toate zgomotele, să se stingă luminile și atunci puneam la punct planurile mele cutezătoare. Când m-am socotit pregătit, m-am hotărât, profitând de împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sînteți". Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsînd-o singură în fața cafenelei; ea striga
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în masa de care mă sprijineam. Atunci Profetul mi-a aruncat o privire neagră și cât eram de beat tot am citit în ochii lui că dacă mai făceam scandal se va scula de la masă și va veni să mă potolească pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată. Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
motiv de îngrijorare. Nu cumva trebuia să plătească și el pentru prostia mea? I-am explicat cum am putut mai bine ce fusese în capul meu. ― Și acum ce ai de gînd? m-a întrebat el. ― Aștept. ― Ce? ― Să se potolească psihoza. ― Și dacă nu se va potoli? ― Adică tu crezi că... ― Eu nu cred nimic, mă întrerupse, nervos, Dinu. Te-ai jucat cu lucruri cu care în general nu te poți juca nepedepsit. Roagă-te să nu fie curiozitatea Mopsului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plătească și el pentru prostia mea? I-am explicat cum am putut mai bine ce fusese în capul meu. ― Și acum ce ai de gînd? m-a întrebat el. ― Aștept. ― Ce? ― Să se potolească psihoza. ― Și dacă nu se va potoli? ― Adică tu crezi că... ― Eu nu cred nimic, mă întrerupse, nervos, Dinu. Te-ai jucat cu lucruri cu care în general nu te poți juca nepedepsit. Roagă-te să nu fie curiozitatea Mopsului mai puternică decât teama de un blestem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răbdare!" Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul visului, însă a ciocănit în somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... " Stai că vin, potolește-te!"... N-are cine să fie altcineva. Și va trebui să ies de sub pături, pe frigul ăsta, văd că nu renunță, bate întruna, fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin de pe lumea cealaltă, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aceste cartiere au amenințat să le părăsească de îndată, fiind încredințați că astfel ciuma se va abate peste ei din înaltul cerului, încât autoritățile au fost obligate să îndepărteze fumul printr-un sistem de țevi complicat și locuitorii s-au potolit. Numai în zilele cu vânt puternic, un vag miros venit dinspre răsărit le amintea că trăiesc într-o nouă ordine și că flăcările ciumei își mistuiau în fiecare seară tributul. Acestea au fost urmările extreme ale epidemiei. Dar, din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noului ser al lui Castel, care, într-adevăr, tocmai cunoscuse câteva succese neașteptate. Bătrânul Castel nu-l contrazicea, dar considera că de fapt nu se putea prevedea nimic, istoria epidemiilor comportând salturi neprevăzute. Prefectura, care dorea de multă vreme să potolească spiritul public și căreia ciuma nu-i dădea posibilitatea s-o facă, își propunea să întrunească medicii pentru a le cere un raport pe această temă, când doctorul Richard a fost și el răpus de ciumă, și tocmai în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să moară în culmea gloriei? De ce atâta orgoliu profesional? Mare și neiertată greșeală! Mare păcat! Pură deșertăciune. N-avea dreptul săși ia viața, care e dar divin! Momentan e mare vâlvă în jurul acestui caz nesăbuit, după care lucrurile se vor potoli... Va rămâne totuși prin arta cântecului ei de o anumită factură, care a încântat și electrizat spectatorii! 18 iulie 2010. Puțin după ora 19 m-a sunat din Iași d-na prof. Ana Dumitrescu care mi-a citit deja noul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dezvăluit întreaga-i personalitate, cinstindu-și autorul. Textul curge lin, evocator, într-un limbaj curat, limpede ca apa izvorului de munte, plăcut și ademenitor. După ce ai parcurs și ultima pagină, trăiești plăcuta senzație pe care o încerci după ce ți-ai potolit setea cu un pahar de apă răcoritoare. Despre cărțile scriitorului nonagenar Al. Mânăstireanu este greu să scrii, pentru că oricât de cuprinzător și de sintetic ai fi, nu reușești să concentrezi, în spațiul restrâns al unei pagini de revistă, plenitudinea unei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bucuriile mele. Mamă și țară sunt cuvintele înscrise în inima mea, iar cuvintele mele sunt alcătuiri de foc și răcoare, făcute să poată arde și să poată mângâia”. în Vânturi și valuri conchide: „Nu știu dacă prin cântec se vor potoli tăriile dezlănțuite, dar eu cânt să pot birui în această încleștare cu vânturile și cu valurile care mă copleșesc și vor să mă supună”. E datoria de onoare a scriitorului militant de a lupta cu vânturile și valurile istoriei. în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ales după apariția căpitanului Ion Cartas, încât răbdarea celor vizați e pusă la grea încercare, scoțând în evidență situația explozivă a momentului. Cei mari tac încrâncenându se lăuntric, iar copiii (Fănel, sub forma cea mai nevinovată, acuză și încearcă să potolească bestia de milițian care prin limbaj și atitudine este personificarea regimului comunist). Se subliniază demnitatea fostului militar - erou al războiului - în opoziție cu micimea și bădărănia regimului totalitar comunist. Copilul, viitorul scriitor, se opune vehement milițianului, în timp ce mama îl temperează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
omenirea normală nu va putea să-l absolve pe tiranul tiranilor de imensitatea și monstruozitatea acțiunilor sale criminale! Niciodată! Omenirea sănătoasă mental și moral vă atrage atenția să vă liniștiți și să vă judecați propria conștiință, dacă o mai aveți! Potoliți-vă și lăsați lumea să trăiască în pace pe Terra, unde este loc pentru orice făptură omenească. în ziua următoare am expediat vol. II și III la Câmpulung Moldovenesc - Suceava, către confratele Mihai Bejinaru și o scrisoare cu următorul conținut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
drum spre medeanul din centrul satului, ceea ce a făcut ca în centru să se afle două fântâni cu apă răcoroasă, plus o cișmea ce avea zidite în prelungire trei teici din beton armat în care se scurgea perpetuu apa care potolea setea tuturor vitelor din sat, atât la plecare dimineața, cât și la întoarcere seara. Bogăția de izvoare canalizate în centrul localității mai ridica și unele probleme de ordin gospodăresc la care domnul Tachi își spunea și el părerea spre o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lumii, au încheiat socotelile cu lumea aceasta, ca tot ceea ce e omenesc și are o existență vremelnică. Mă bucur de pe acum de faptul că ne vom revedea în vară, ca de obicei, vei reveni la Bârlad între prietenii de generație, potolindu-ți dorul de meleagurile natale care nu se pot uita, chiar dacă lumea din afară ți ar oferi „palate de cristal”! Poate ne vom revedea cu bine la vară, dacă și Creatorul va voi să mă mențină apt de a ne
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
șoc teribil, că trebuia să-și acorde timpul necesar ca să accepte cele întâmplate și că abia după aceea putea gândi limpede. Știa că nu o ascultă, dar spera măcar că, la fel ca și alți bărbați furioși dinaintea lui, va fi potolit de sunetul vocii ei. Voia să-i facă o cană cu ceai dulce sau măcar să-i aducă un pahar cu apă. Dar știa că nu ar fi putut sugera așa ceva. Asta ar fi însemnat să se ducă în bucătărie. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru ce Dumnezeu ai făcut asta? — Mă gândeam că ar avea ceva să ne spună. Da, cum ar fi „dispăreți până nu vă omor și pe voi“. Crezi că Akiva Shapira i-a omorât pe părinții mei? Ai înnebunit? Maggie se potoli. Trebui să-și reamintească faptul că Uri se afla sub șocul imediat al celor două grele pierderi. Dar se săturase să umble cu mănuși. Calma stăpânire de sine și controlul erau, poate, la ordinea zilei în biroul de consiliere, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
patima, nevoia, chiar și suferința. Și strigându-și propria eliberare, știa că și el putea auzi nevoia, dorința ei înfocată de a fi liberă după atâta vreme. Rămaseră îmbrățișați ore întregi, chiar după ce primul val de pasiune trecu, ardoarea lor potolindu-se cu greu. Poate era ea prea agitată, dar când se trezi, undeva după ora 2.00 a.m., nu mai putu ațipi. Uri dormea profund lângă ea, pieptul ridicându-i-se și lăsându-se de fiecare dată când respira adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oti b’chaim ha-hem Lo bachayim ha’ele. Maggie se uită la bilețel. —Și asta înseamnă: „Dacă dispar din viața asta, atunci ne vom întâlni în viața cealaltă“, corect? — Da. —OK, continuă. Maggie simțea cum îi curgea adrenalina prin vene, potolindu-i durerea. Apoi a spus, elah b’chaim shteim. Asta înseamnă „și aia tot viață se numește.1“ —Adică și aia e viață. Nu, nu, m-ai înțeles greșit. Nu „de asemenea“, ci „doi“2. Shteimi e numărul doi. Suspansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o turnase la poliție. * Doamnei Reilly nu-i venea să creadă că i se întâmplă ei așa ceva. Nu se mai auzea televizorul. Nu mai auzea reproșuri. Baia nu era ocupată. Până și gândacii de bucătărie păreau să se mai fi potolit. Se așeză la masa din bucătărie să bea un păhărel cu Muscat și suflă spre un pui de gândac care începuse să traverseze masa. Corpul mic zbură de pe masă și dispăru, iar doamna Reilly îi spuse: „Pe curând, dragă“. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la proba contrarie. — Și eu tot așa cred, Claude, spuse doamna Reilly. Chiar ieri îi spuneam lu’ Ignatius: „Ignatius, eu cred că omu-i nevinovat pân’ la proba contrarie“. — Irene! Traversară St. Claude Avenue într-un moment când traficul era mai potolit și-și continuară drumul pe cealaltă parte a bulevardului, sub luminile de neon. Pe când treceau pe lângă un salon pentru funeralii, Santa se opri să vorbească cu unul dintre cei veniți la mort, care stătea afară pe trotuar. — Spune-mi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cea a domnului Robichaux și să iasă pușcă din sală, când Santa strigă: — Ian privește, Irene, pun pariu cu tine că Debbie o să aib-un copilaș! Un ce? făcu doamna Reilly, rătăcită și izbucni într-un plâns isteric care nu se potoli decât atunci când domnul Robichaux, speriat, îi luă capul cu păr castaniu și i-l puse, cu grijă, pe umărul său. Dragă cititorule, Natura a creat uneori câte un nebun; dar filfizonii sunt întotdeauna creația omului. Addison În timp ce pe străzile pavate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]