25,546 matches
-
inepuizabil: Ion Barbu (integral, 2 volume), Arghezi (8 volume, din care 2 de poezie și 6 de publicistică și mai urmează), Rebreanu (3 volume, numai romanele, ediție lamentabilă față de ediția Gheran), Mateiu I. Caragiale (un volum), Istrati (2 volume, numai povestiri și romane și va rămâne probabil la atât), Bacovia (integral, un volum), Călinescu (2 volume, romanele), Holban (2 volume, nu e chiar tot), Vulcănescu (2 prime volume). Dintre scriitorii contemporani au intrat în colecție: Marin Preda (4 volume și mai
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
T. Arghezi și până la Șt. Augustin Doinaș). Anul acesta vor fi publicate la Pisa volume din opera filosofică a lui C. Noica, iar la editura Anfora din Milano, tot grație ICR, "Biserica Neagră" a lui Baconsky și o carte de povestiri fantastice a Anei Blandiana, îngrijită de bunul meu amic, Marco Cugno. 8. ...și în plan personal? ...Aș fi bucuros să mă plimb pe meleaguri românești, la pescarii din Deltă și în Maramureș. Mi-ar plăcea să trăiesc din nou, timp
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
fiecare personaj în parte o insulă umană. Recent publicat în Franța, revistele culturale pariziene, de la "Magazine Littéraire" la "Fígaro" au apreciat romanul drept "una din marile cărți ale secolului". După spusele autorului, romanul nu s-a încheiat, acesta sperând că povestirea în sine nu se va sfârși niciodată. Așa cum lumea noastră este alcătuită din lucruri și fapte fragmentate, la fel și povestirea lui Molero, construită asemeni unui mozaic, așteaptă să fie descoperită și continuată de noi generații de cititori care să
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
romanul drept "una din marile cărți ale secolului". După spusele autorului, romanul nu s-a încheiat, acesta sperând că povestirea în sine nu se va sfârși niciodată. Așa cum lumea noastră este alcătuită din lucruri și fapte fragmentate, la fel și povestirea lui Molero, construită asemeni unui mozaic, așteaptă să fie descoperită și continuată de noi generații de cititori care să-i afle sensuri noi, întregind-o și îmbogățind-o cu noi valențe. În opinia scriitorului, deși timpul aruncă multe lucruri în
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
adesea căi de afirmare unor personaje excepționale, protagoniști în luptă cu un mediu ostil, pe care sfârșesc prin a-l supune și modela; iar în literatura postmodernă, autoreferențială, eroul principal ajunge însuși autorul, reflectat convenabil în oglinda paginilor sale. În povestirile Adrianei Bittel, dimpotrivă, există o adevărată fascinație pentru statura și structura oamenilor obișnuiți: bărbați și femei ducându-și viața la flacără mică, în perioada interbelică sau în socialism. Mici funcționari terorizați de șefi, luptători comuniști aflați la pensie, o farmacistă
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
dacă omul trebuie să îmbătrânească, îndepărtându-se de pragul copilăriei și văzându-și odraslele crescând, literatura pe care o scrie prozatorul poate rămâne mereu tânără, indiferent de ravagiile pe care trecerea timpului le face pe obrazul personajelor. Între tematica acestor povestiri și pregnanța lor psihologică nu există, prin urmare, o linie de unire; și a numi "vechituri" asemenea bijuterii prozastice - nu toate, dar majoritatea - ar fi o dovadă certă de opacitate critică. Pe o scală valorică întinsă de la Tulpină fragedă, securea
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
ar fi o dovadă certă de opacitate critică. Pe o scală valorică întinsă de la Tulpină fragedă, securea (cea mai puțin reușită) la Pompi pe bancă, Contrariul morții, Chelcășoz, Iulia în iulie și Departe-n zare, spre Azuga (întru totul remarcabile), povestirile se rotesc în jurul acelorași teme, obsedante, dar diferă semnificativ prin strategiile narative adoptate de autoare. Miza e pusă, de fiecare dată, pe identificarea unor articulații existențiale osificate, fire subțiri și nevăzute, îngroșate tot mai mult și devenite, vai!, vizibile care
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
integrată până la capăt în codul realist: Iulia aparține unui alt plan decât acela al realității propriu-zise, ea e o fantasmă care apare și dispare, o fata morgana intangibilă. Astfel de alunecări, deplasări de la real la imaginar observăm și în alte povestiri, Vara, vara cu tutun fiind exemplul cel mai bun de proză a reveriilor adolescentine. Bovarismul femeii copleșite de treburi, rămasă ca prin minune, o vreme, singură acasă este însă tot o imagine (în negativ) a vieții sale obișnuite. Paradisul construit
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
se desprind pentru a deveni autonome siluete mișcătoare, o superbă tânără căreia nu i se pot vedea trăsăturile feței (deoarece n-au fost desenate) sau un șal de angora gălbui, care încălzește genunchii naratoarei. Aceasta și fiindcă o parte din povestiri sunt la persoana întâi, asumat subiective, personale stilistic. E limpede că în multe dintre texte se răsfrâng, într-un fel sau altul, experiențe biografice ale autoarei, dispuse în "dosare" separate (nepoată, fiică, soție, mamă, rudă, gospodină, confidentă, colegă, corectoare, scriitoare
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
apropie de un alt model livresc, cel al fantasticului de tip Edgar A. Poe (Tulpină fragedă...), rezultatele sunt neconvingătoare. În schimb, de la Cehov la Vasili Șukșin, paleta de culori (șterse, obosite, triste, deodată strălucitoare) și elaborata compoziție ascunsă sub firescul povestirii merită din plin să fie preluate și exploatate artistic. Citiți cele - câte? - șapte pagini din Contrariul morții ca să înțelegeți cum e și cum ne trece viața.
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
limita dintre roman și confesiune, dintre monologul eseistic și narațiunea poetică. Scriitura impecabilă, firescul acceptării convenției, bucuria și impetuozitatea ritmului frazei au ceva ritualic, de crescendo revelatoriu, căci țelul narațiunii este mărturisirea unei revelații și, deopotrivă, crearea ei. Ideea de povestire, de narare are o pondere însemnată în volum, este, poate, chiar faptul narativ central, cu urmări incalculabile asupra destinelor. Ea este intim legată de acel andante, punctat periodic, tempo al trăirii într-un alt spațiu decât cel al vieții obișnuite
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
și realitate, ficțiunea străduindu-se adesea din răsputeri să mimeze realitatea "tutelară", minându-și propria autonomie. Colonelul, personaj pentru care întregul destin exterior nu a fost decât declicul unor procese invizibile, propune o mântuire prin ficțiune, prin arta și exercițiul povestirii, chiar dacă acestea nu au un sens clar definit, ci, mai degrabă, unul proiectiv, plasmatic. Povestirea colonelului, desfășurată pe un parcurs temporal apreciabil, e pânza de păianjen ce-i răpește pe cei doi de la rosturile lor, le deturnează finalitatea poveștii de
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
autonomie. Colonelul, personaj pentru care întregul destin exterior nu a fost decât declicul unor procese invizibile, propune o mântuire prin ficțiune, prin arta și exercițiul povestirii, chiar dacă acestea nu au un sens clar definit, ci, mai degrabă, unul proiectiv, plasmatic. Povestirea colonelului, desfășurată pe un parcurs temporal apreciabil, e pânza de păianjen ce-i răpește pe cei doi de la rosturile lor, le deturnează finalitatea poveștii de iubire, îi supune unei presiuni continue. Gradul de înrobire al ascultărorilor față de această alambicată Arachne
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
morți se regăsește la tot pasul, în femeile învelite în burnuzuri, în peisajul deșertic unde cimitirul este marcat de pietre ascuțite așezate vertical ca dinții unei perii uriașe. Scena discuției dintre ei, de la începutul filmului, mi-a amintit de o povestire excepțională a lui Ernest Hemingway, Hills like White Elephants. Replicile simple preiau o încărcătură emoțională subcutanată pentru care peisajul dezolant al uedurilor și colinelor deșertice funcționează ca o cutie de rezonanță, în acordurile parcă ireale ale muzicii sufite (Gustavo Santaolalla
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
un extraodinar portretist: chipul unei bătrîne iese din penumbră punctînd tăcerea printr-o maiestate a atemporalului. Asemeni marilor fotografi, Ińárritu are capacitatea cuprinderii existenței umane în chipul devenit mască. La aceasta se adaugă o cruzime pe care o au uneori povestirile lui Julio Cortázar, iar ea nu este niciodată gratuită, ci face parte din strategia regizorului de a ajunge în intimitatea personajului, la gesturile fundamental umane. Lipsit de manihesimul banal al împărțirii lumii în categorii, filmul constituie și o dramă a
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
insinuează imperceptibil și în metabolismul receptării, are drept consecință imediată și o anumită judecată morală, o formă foarte specială de sancțiune etică. Ceea ce face ca înțelegerea picturii lui Vladimir Zamfirescu să se clarifice tocmai pe drumul anevoios al mîntuirii prin povestire.
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
În rest, un jurnal minuțios, căutînd în clasici și în mici nimicuri dintr-ale vieții materialul unui detaliu, porozitatea cu care, așezînd-o între tine și ea, poți depărta o acțiune care nu vrei să se întîmple. A treia dimensiune e povestirea amănunțită, frumoasă ca o bucurie neîntîmplată, a unei călătorii în gol. Îmbătat de spațiul dintre obiecte, cum singur mărturisea, Radu Petrescu face din personajul jurnalului său un maestru al întîlnirilor evitate. În preajma lui nu sunt corpuri, ci doar cărări. Nu
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
matematică, murise cu șase ani în urmă, călcat de o mașină, la intersecția bulevardului Elisabeta cu Schitu Măgureanu". Supraviețuitorii exorcizează spaima, cu un prea relativ succes... Circularitatea vieții, ca un carusel din care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând și iar urcând, în stații ce se înmulțesc rup timpul de contingențe, prefăcându-l în simplă durată. Călătoria se poate prelungi
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
fondul foarte general al disputelor interconfesionale dintre românii ortodocși și greco-catolici în Transilvania secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, autorul alcătuiește o poveste destul de bizară, în care clasicele reguli de temporalitate și spațialitate sunt încălcate cu nonșalanță, logica povestirii se pierde în ceață, iar procedeul suprarealist de ordonare a paginilor după principiul loteriei, pare a fi regula de bază. De altfel, autorul are și o explicație rațională pentru evidenta lipsă de coerență logică a fragmentelor: vântul i-ar fi
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
se piardă nu doar cititorul, dar și personajele cărții și chiar autorul însuși. El însumează ironic particularități stilistice din epoci diferite, este încărcat de intertextualitate și aluzii culturale din cu totul alte epoci decât cele sugerate de timpul prezent al povestirii, pare o țesătură foarte densă în structura căreia este imposibil să identifici firul epic. Primele care se plâng de această harababură epică sunt chiar personajele cărții. Firește, în spatele acestor lamentări se simte privirea ironică adresată de autor cititorilor: "Dar Paul
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
său. Invocând predecesori celebri precum Iulius Caesar sau Titu Maiorescu, Ștefan Cazimir a ales să scrie despre sine la persoana a III-a, opțiune care îi permite să mențină pe parcursul întregii narațiuni un ton detașat, deseori autoironic. Cu excepția faptului că povestirea începe, în stil hollywoodian, în momentul intrării personajului pe scena publică, evenimentele se succed în ordine cronologică. După o scurtă prezentare a părinților eroului, urmează capitole despre copilăria acestuia, despre studiile sale, despre cariera universitară pe care a urmat-o
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
de activiștii din Universitate. O secțiune consistentă a cărții este dedicată volumelor publicate de Ștefan Cazimir - fiecare dintre ele este prezentat pe scurt, împreună cu ecourile critice pe care le-a generat publicarea sa și cu aprecierile personale ale autorului. Firul povestirii se întrerupe pentru o bună bucată de vreme, memorialistul Ștefan Cazimir cedând cuvântul criticului și istoricului literar Ștefan Cazimir. În ciuda aprecierilor uneori exagerat de elogioase la adresa propriilor volume, scriitorul creează prezentări inteligente și seducătoare, care pot fi privite ca excelente
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
Ar fi ușor de afirmat, de presupus sau de înțeles că toate aceste rânduri, toate aceste adevăruri, toată această povestire, întregul univers așa cum apare aici, viața însăși, așa cum se desfășoară aici și pretutindeni, eu însumi cu esențialul existenței mele și tot ce am adus și transmis prin aceste cuvinte, nu este de fapt decât un vis, o închipuire, ceva irelevant
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
decât ceea ce a avut capacitatea să vadă, la un moment dat? Că n-ar exista nimic miraculos, fantastic sau supranatural? Chiar așa: cine ar avea dreptul să afirme că nu există esențialul adevărului în orice sclipire de secundă a acestei povestiri?... Cine are îndrăzneala să se considere absolut cunoscător încât să spună că toate aceste lucruri existente aici n-ar fi adevărate? Cine-și asumă răspunderea să nege cu desăvârșire ceva ce ar fi adevărat într-un fel incontestabil? Și cine
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
încep să argumentez aici ceva ce n-am nevoie să argumentez. N-am de ce să apăr cu orice preț aceste rânduri, pentru că ele se apără de la sine: astfel, ceea ce este, este așa cum este, orice-ar fi. Este oricum așa. Dincolo de povestire... Îndoielile sau limitarea n-au cum să reducă în niciun fel acest adevăr etern și absolut... Așa că, oricine ar vrea să concluzioneze că n-ar fi decât închipuiri sau imaginație irelevantă, n are decât. Eu știu că adevărul este mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]