48,874 matches
-
aluzie la cădere și cu atât mai puțin la pedepsirea „fiilor lui Dumnezeu”. Pasajul din Biblie ar fi avut ca scop să explice originea uriașilor, care au fost niște eroi faimoși (avem de-a face așadar cu personaje întru totul pozitive), și de a arăta că „prezența răului în lume are ca origine o rupere a echilibrului în ordinea divină prestabilită, în relațiile dintre lumea cerească și a noastră”149. 1. Povestea amănunțită a căderii îngerilor apare pentru prima oară în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici o legătură între acest episod și cel care povestește căderea seminției lui Seth. Mărturia lui Flavius Josephus, deși imprecisă, aduce o completare foarte semnificativă interpretării propuse de Philon. În afară de aceasta, el ne descrie felul în care au fost transmise cunoștințele pozitive ale lui Seth către generațiile viitoare: „Pentru a nu lăsa omenirea să piardă descoperirile și pentru ca acestea să nu fie distruse înainte de a fi cunoscute ș...ț ei făcură două stele, una de cărămidă și cealaltă de piatră, și au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poate așadar rezuma în următoarea suită: stasis - kinesis - genesis (odihnă paradisiacă - mișcare - creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a Occidentului în general și a catolicilor în special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul textului, Stăniloae propune un număr de elemente în vederea împăcării celor două părți, palamită și antipalamită, și se declară destul de mulțumit de interesul pozitiv pe care catolicii încep să-l arate pentru opera lui Palamas. Teologia catolică ar fi credincioasă ei înșiși recunoscând că ființa divină, atunci când se manifestă în raport cu un lucru finit sau cu altul, se manifestă într-un fel care nu exclude
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pedagogice, magisteriul catolic încearcă o nouă împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe încă nu s-au epuizat. Vatican II nu trebuie să rămână o poveste cantonată în spațiul catolic. Așa cum voi încerca să arăt la sfârșit, efectele sale pozitive se pot întinde și asupra ortodoxiei, dacă aceasta va ști să discearnă cu maturitate, evitând, pe de o parte, imitația pavloviană (care ar duce la dramele trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
titlul de martir, așadar canonizată. Pe de altă parte, încercarea de reabilitare a lui Iuda ține de contextul post-Auschwitz. În secolul I după Cristos cele mai frecvente nume date evreilor erau Isus și Iuda. Termenul Iuda avea un sens eminamente pozitiv. Începând cu secolul al II-lea, după răspândirea creștinismului, evreii au încetat să-și mai numească pruncii „Isus”, iar creștinii au pus la index numele „Iuda”. Or, Iuda trimite direct la numele unuia dintre cele douăsprezece triburi, la numele însuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rațiunii naște, naște... se bâlbâie Dora neîndrăznind să spună nici că naște "monștri" nici "pui vii" cum se amuzau cândva între prieteni. Ceea ce se va naște mâine din colaborarea noastră pusă în slujba perfecțiunii mâinilor profesorului nu poate fi decât pozitiv. Vă va aștepta probabil o vindecare temeinică și cu siguranță o stopare a progresiunii răului care vă chinuie. Promiteți-mi că veți colabora, că organismul dumneavoastră va colabora cu mine și totul va fi foarte bine. Vocea fermă, dar mângâioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în ce măsură un copil poate să ne fortifice, să ne ajute să ne găsim calea într-o lume care ni se părea ostilă. Așa a fost... Providența a făcut ca odată cu primul scâncet al fetiței noastre, Victor să aibă și răspunsul pozitiv pentru o slujbă stabilă în profesia lui. Relația între bărbatul meu și mine a căpătat și ea o nouă dimensiune, a îmbrăcat o minunată plenitudine necunoscută până atunci. Am auzit că în multe cazuri maternitatea răcește relația cuplului, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ceva de poveste, Savetucă! Ceva de vis! Și când te gândești că oamenii ăștia nu-s nici magnați, nici moguli sau afaceriști, te cuprinde un sentiment de admirație și respect... în combinație cu un strop de invidie... să-i zicem pozitivă. Și totul e făcut de mâna lor. Au avut avantajul și norocul de a sta într-un singur loc!... Dar ce loc!... Mamă, mamă!... Și au prins rădăcini viguroase, și le-au înfipt adânc în sol... Vezi casa, vezi bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a aplaudat în picioare interpretarea anonimului. Cred că unele aplauze îți erau adresate și ție. Atunci mi-am zis: "Ăsta nu-i Z! E vreo sósie amărâtă de-a lui". Dacă într-adevăr erai tu, scuze. Ai evoluat neașteptat de... pozitiv. Te credeam un narcisist incurabil. Cred că toate ieșirile astea din decor nu sunt întâmplătoare prin viața ta; ești predestinat excepțiilor. Îmi amintesc de ziua în care mi-ai povestit cum te-ai pricopsit cu frumusețea ta de prenume: "Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu guristul de muzică?..." Mi-a făcut apoi onoarea să mă salute, așa cum cred că nu mai salutase pe niciun elev. Mi-a strâns mâna, în fața frontului clasei, cu o prietenie atât de profundă, încât, sincer să fiu, din cauza emoției pozitive, unele lichide din instalațiile corpului meu, precum sângele, au început să urce în obraji, iar altele, mai prietene cu principiile legii gravitației, au coborât încet, dar sigur, către o zonă de evacuare pe care, educat cum sunt, nu o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care... Intervenise celălalt stilat... Eu, către tata, semn către zona locuită de Dumnezeu, un pic mai lateral... Tata, semn de încuviințare către mine. Pricepuse din prima despre ce-i vorba... Are unchiul un nume?... Tata, utilizator de cap, face gimnastica pozitivă a organului complex amintit... Eu, cu recunoscuta mea autoritate "Deștept băiat. Să vă trăiască" aferim către tata. Ne înțelegeam de minune, iar stilații apreciau asta. Atunci mi-am dat seama că noi doi semănam cu băieții aceia veseli, Stan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
peste el... Vorbise profundul. Hopa! Era la mișto... Băieții făcuseră săpături. Știau că unchiul nu există. Știau, dar nu erau prea siguri... Tata, semn către lacătul de la gură; interdicție de la marele unchi. Eu, cu aceeași autoritate, confirm tot cu gimnastica pozitivă a părții gânditoare a corpului... Ne-ar interesa Jurnalul. Vorbesc despre Jurnalul pe care l-ai citit la căpătâiul lui Onuț, dispărutul... Hopa, hopa... Schimbare de registru la stilați. Unu: Jurnalul. Doi: "l-ai citit", nu "l-ați citit". Părăsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-se. Stând cu capul pe pieptul lui Aurel, îi observă tricoul albastru care ei nu-i plăcea. îi venea să-i spune de ce a îmbrăcat o asemenea urâtanie, dar gândindu-se la vis se abține, scoțând în evidență un fapt pozitiv. Ce frumos îți stă cum te-ai tuns, îl mângâie pe păr și-i aranjează șuvițele rebele. Te prinde foarte bine tunsoarea aceasta. —Tu ești atât de drăguță azi și-atât de blândă, o complimentează Aurel mângâind-o și mirându
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spun, Leontina, era îngândurat Gelu. După cum am văzut-o mi-e greu să mă pronunț. —Vezi? Poate de aceea bietul Matei este distrus, că el fiind medic își dă seama de toate implicațiile acestei come, deși ar trebui să gândească pozitiv. Cred că gândește pozitiv, cu toate că n-am putut să stau prea mult cu el de vorbă. Ar trebui să ne mai întâlnim, să-l mai încurajăm. imposibil acum când stă în permanență cu Cecilia. —Tu ești mai sceptic, Gelule, dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Gelu. După cum am văzut-o mi-e greu să mă pronunț. —Vezi? Poate de aceea bietul Matei este distrus, că el fiind medic își dă seama de toate implicațiile acestei come, deși ar trebui să gândească pozitiv. Cred că gândește pozitiv, cu toate că n-am putut să stau prea mult cu el de vorbă. Ar trebui să ne mai întâlnim, să-l mai încurajăm. imposibil acum când stă în permanență cu Cecilia. —Tu ești mai sceptic, Gelule, dar mie îmi spune inima
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se așezase deja o mască de adâncă tristețe dintr-odată. Bărbatul, văzând bine lucrul acesta, continuă încurajator, cântărindu-și atent vorbele: - Haide, vreau acum să știu! Văd bine că te-ai întristat brusc, iar asta nu poate prevesti deloc ceva pozitiv, dar, cu toate acestea, chiar vreau să înțeleg misterul tău, iar asta, pentru că, de-a lungul vremii, am ajuns să îmi dau seama că este mai bine să vorbești cu cineva când se află în agonie, decât când se află
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-mi fac iluzii, doar pentru ca, mai târziu, să mă aleg numai cu deziluzii; iar, în al doilea rând, pentru că eu chiar cred că, dacă fericirea este menită unui om, ea va veni la el negreșit, indiferent de starea de spirit pozitivă sau negativă a acelui om. Deocamdată, mă simt uitată și fără ajutor, asemenea celor puțini, care mai sunt și ei la fel ca mine, căci încă mă găsesc legată, vrând nevrând, de gloata dăunătoare, de parcă aș sta așezată în vecinătatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sa, văzând aceasta, se resemnase în cele din urmă, mama sa se poate afirma, cu toată tăria, că nu. Toate mamele își sădesc în suflet, la nașterea odorului lor iubit, un amestec omogen de speranțe, de așteptări și de viziuni pozitive asupra nou-născutului. Pe măsură ce se scurg anii, acest amestec din sufletul lor fie sporește în dimensiuni, alimentat fiind de succesele repetate ale odraslei, fie scade, se împrăștie treptat și dispare, căci toate iluziile părintelui sunt spulberate de însuși cel pentru care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
românul, mai bine: personajele negative trebuie pedepsite exemplar (Tuzluc moare sărac, Duduca este înecată în Dunăre, Păturică sfârșește la ocnă, în timp ce Chir Costea Chiorul, negustorul mârșav, este biciuit în piața publică și țintuit de urechi în fața propriei prăvălii), iar cele pozitive, atât de "fragede", încât nici măcar cu floarea albă de cireș nu mă încumet a le asemăna, sunt recompensate cu magnanimitate, că doar auctorele nu dă de la dânsul (Gheorghe, sluga credincioasă a postelnicului, alungată pe nedrept de la curtea acestuia, se căsătorește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
solilocviul în cheie antihamletiană, prevestind rictusul antilivresc al unui Marean Vanghelie: "Mie-mi trebuiesc cărți care să-mi subțieze mintea, să mă învețe mijlocul de a mă ridica la mărire". În aceste condiții, nu este de mirare că nici măcar personajele pozitive nu se pot înălța pe căi cinstite, de vreme ce au doar o spoială de educație. Filimon atinge tristul apogeu al declarațiilor involuntar-contradictorii atunci când îl pune pe banul C... să-l angajeze ca grămătic pe proaspăt demisul Gheorghe (a cărui principală calificare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ce întâmplare, stimabile..., n. m.) voise ca ei să se mai întâlnească încă o dată (din nou, pleonasm, n. m.), înainte de a se prezinta lui Dumnezeu spre a-și da seama de relele ce săvârșiseră pe acest pământ". Cât despre eroii pozitivi, ei ajung, precum spuneam la început, să se căsătorească, într-o apoteoză a stării de mijloc ce i-ar fi provocat neîndoielnice orgasme etice unui Daniel Defoe: "Acest soț fericit era Gheorghe [...]. Cât despre juna sa soție, ea este frumoasa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
adevăr atât de clar, atât de evident că viața mea are un sens? De ce eu sunt așa precum sunt? Am slăbiciuni și comit erori pe care nu le pot ignora. De ce trebuie să mă accept așa cum sunt, cu părțile mele pozitive și negative? Îmi era dificil să mă accept pe mine însumi pe baza argumentelor raționale. Ce anume vreau cu adevărat? Ce sens are libertatea mea? De ce nu este orientată doar către bine? Ce anume determină acțiunile mele? De ce este posibilă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și adevărat, îndeosebi față de orice formă de metafizică? Crize existențiale M-am simțit mereu o persoană plină de contraste sub multe aspecte, departe de perfecțiunea dorită. În nici un caz omul ideal, dar un om cu bune și rele, cu părți pozitive și negative, cu tot ceea ce Carl Gustav Jung numește umbra persoanei, dat fiind că tocmai ceea ce omul ar trebui mai curând să-și apropie îndepărtează de la sine, reprimă, suprimă. Mulți, în inima lor, nu își doresc oare să fie altfel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
binecunoscute limite. Comit mereu aceleași greșeli și experimentez aceleași dezamăgiri... Din toate acestea nu se poate naște decât o infinită monotonie; o plictiseală teribilă". Dar întrebarea importantă la care trebuia să răspund era: cum pot avea un comportament de fond pozitiv, în fața unei realități incerte și ambivalente a lumii și a mea însumi, fără a cădea în irațional? O decizie existențială amânată Sunt persoane care de ani de zile poartă în interiorul lor un dubiu existențial, fără a putea sau a vrea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]