9,158 matches
-
vechile remușcări? Ai fi fost mai În formă dacă ai fi rămas până la capăt la petrecere. — Am plecat, Fred, a spus răspicat Amory. Îi tremurau genunchii și știa că dacă mai rămânea un singur minut pe stradă, avea să se prăbușească pe locul unde stătea. Voi veni la „Vanderbilt“ la prânz. A pornit grăbit și a cotit pe Fifth Avenue. Întors la hotel, s-a simțit mai bine, dar când s-a dus la frizerie, cu intenția de a cere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
uitat. Burne se prăpădea de râs. — O, Jesse, o, bunule, blândule Jesse! — Cine-a zis-o, naiba s-o ia? — Păi, a răspuns Burne, recăpătându-și glasul, Matei i-o atribuie lui Hristos. — Doamne! a strigat Jesse și s-a prăbușit pe spate, În coșul de hârtii. AMORY SCRIE O POEZIE Săptămânile goneau. Amory se ducea uneori la New York, cu speranța de a găsi un autobuz nou, de un verde strălucitor, care, cu lucirea lui de acadea, să-i creeze bunădispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
simțit din nou lacrimile pe obrazul lui. Cuvintele ei au Început să-i răsune În ureche: „Să nu mă uiți niciodată, Amory, să nu mă uiți“. — Drace! a strigat el, poticnindu-se, iar apoi s-a Înecat și s-a prăbușit pe pat, scuturat de un spasm de durere psihică. Un minut mai târziu, a deschis ochii și a privit tavanul. — Tâmpitul dracului! a exclamat dezgustat și, cu un oftat amplu, s-a ridicat și s-a Întins după sticlă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a slobozit dintr-o dată un țipăt și s-a aruncat Într-o parte, prăvălindu-se de pe cal și, rostogolindu-se de două ori, a aterizat Într-un pâlc de buruieni, cam la un metru de buza prăpastiei. Calul s-a prăbușit În abis, cu un nechezat disperat. În câteva clipe Amory s-a aflat lângă Eleanor și a observat că ținea ochii deschiși. - Eleanor! a strigat el. Ea n-a răspuns, dar buzele i s-au mișcat și ochii i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cum își pierde sufletul o femeie! - Și-l pierde, întări nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, povestește-le cum a fost cu halterele! răcni Horațiu. - Mariana, nu te opri din dans! spuse Mișu. - Gabrielescu, let’s... se trezi Smith. - Yes, hâc! se prăbuși Gabrielescu. - Camera 1 pe fată, camera 2 pe bețiv! spuse o crainică. - Toate camerele pe bețiv! replică a doua crainică. - Deci cu halterele a fost că... încercă din nou nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, eu ți-am promis că te scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gol pe care-l ținea în mână. Mișu închise repede ușa, înainte ca altcineva să bage de seamă. Uite că reușise, nebuna! Planul lui ad-hoc era să o trezească pe Mariana, să o trimită pe scenă și ea să se prăbușească acolo, live. Impactul ar fi fost mai mare și toată lumea ar fi uitat de povestea cu halterele. Altfel, povestea părea făcută și Mișu ar fi picat drept laș. Tot ce putea să spere Mișu era că Mariana nu murise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai important din viața lui. Mariana murea încet. Își dădu jos slipul și rămase pregătită de plecare așa cum venise, fără veșminte, fără gânduri, fără cuvinte. Mișu era pregătit să o prindă, oricare ar fi fost clipa în care se va prăbuși. Mariana, murind încet, privi portretul din brațele lui nea Ovidiu. Doi ochi puternici o fascinau, o ispiteau, o chemau în lumea lor. Nea Ovidiu simți doar că povara din brațele lui deveni cu câteva grame mai ușoară. Atât. Dar nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi aproape că se luară de mână în tensiunea înceată cu care Mariana muri... nu muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Dar nu putea încă să plece: avea pistele lui. - Te aștept, minți Mișu. - Voi veni, minți Mariana. Telespectatorii erau fericiți. Will Smith era fericit. Mișu o strânse în brațe pe Mariana și plecă. Asta fusese tot. Mariana simțea că se prăbușește, că de data asta o să moară în direct. Dacă Mișu se întoarce și-i spune că rămâne cu ea, ea pleacă acum cu el. Dacă Mișu se întoarce și o sărută, ea pleacă acum cu el. Dacă Mișu se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pui puțin piper. Sticlele de whisky sunt pe bar. Dacă vine Sanepidul, ți-am lăsat o sticlă originală plină. O să-ți mai trimit de acolo. Pa. Din avion, Bucureștiul părea mic, foarte-foarte mic. Mișu adormi liniștit, visând că avionul se prăbușește vertiginos, el iese zburând, îl apucă de coadă, îl învârte bine și-l aruncă până pe aeroportul din New York. O stewardesă îl trezi, rugându-l să-și pună centura de siguranță și să-i dea un autograf. * Horațiu îl desena pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și cele noi trebuie să trăiască, au nevoie de spațiu vital și, ca să și-l procure, omoară pe cele care le stau în cale sau care sunt mai expuse. Spectacolele sunt ca oamenii, nici o diferență, unele trăiesc enorm, altele se prăbușesc de la prima gripă. Unul din spectacolele care a trăit imens a fost Oameni și șoareci, montat de Finți, cu Piersic, Rica Gagealov, Vichi Moldovan, Matei Alexandru... de restul, iacă, nu-mi aduc aminte. Să-mi fie rușine, dar asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai acătării. Adevărul este că nu prea aveam timp de boierie, era mult de muncit, trudeam cu toții și, când ne adunam pe la casele noastre, abia dacă mai pridideam să bem o votcă împreună, să mai bârfim ceva, că ne și prăbușeam, rupți de oboseală. Costel Constantin a divorțat și a plecat primul, Ovidiu Moldovan - Ovidel sau Ovidiumic, cum îi spuneam noi pentru a-l deosebi de Ovidiu Iuliu Moldovan -, a plecat și el, mult mai târziu, dar a plecat, Ițcuș a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
urezi și ți se urează, dacă nu, totul se năruie, totul este în van. Urările de bine și de frumos sunt ca niște flori de măr primăvara. Copacul este plin de flori, ca o mireasă îmbujorată, dar multe se vor prăbuși în iarbă, fulgerate de neputința de a face fructe. La mulți ani! PAGINĂ NOUĂ OCTAVIAN COTESCU Era a nu știu câta palmă pe care mi-o trăgea. Veneam în fugă printr-o hală murdară și plină de tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
faci, maestre, cum o mai duc copiii, ești bine, ai grijă, eu ce să-ți spun, mă duc acuma acasă și te mai sun, maestre. Nu știu când a închis, plângea când domol, când în hohote, făcea planuri și se prăbușea, era singur și nu-l putea ajuta acum nici unul dintre căluții pe care îi îngrijise ca grăjdar, nu-i puteau da o mână de ajutor nici unul din sutele de mii de copii care râseseră cu poftă de giumbușlucurile lui Marcelino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
spălat, l-au pus sub apă rece, arăta aproape a om, dar noi eram ca vai de lume, eu și Radu Gheorghe mai ales, cu perucile alea pe cap, eram beți turtă, se învârtea lumea cu noi, simțeam că ne prăbușim în orice moment. Intră Beligan, încep vorbele, dar eu îl vedeam că este preocupat de ceva, se apropie de mine și mă întreabă așa, la vedere: ― Ahile, nu știi care mi-a luat pardesiul, sper că nu l-ați lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
devastator, îl auzim pe Brancomir informându-se la Hudac cu glasul lui de clopot de catedrală: ― Monșer, s-a bâlbâit? Am fugit care încotro, au rămas Beligan cu Brancomir în scenă. ― Ce i-a apucat, monșer? întreabă Brancomir. ― Nene, se prăbușește dracului imperiul și noi stăm să ne întrebăm ce e cu ăia? Hai mai bine la o bere! Am sumedenie de astfel de amintiri, dar atmosfera era de fapt fabuloasă, iar spectacolul era o joacă de copii mari. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
m-a luat gura pe dinainte și am scăpat-o, să-i fie de bine. PAGINĂ NOUĂ GÂNDURI PROSTEȘTI Tocmai am citit romanul lui Kazuo Ishiguro - Un artist al lumii trecătoare - și sunt foarte încântat. O lume care s-a prăbușit își distruge cu hotărâre până și adevărurile evidente în numele alteia și al altora care, probabil, vor repeta întocmai aceleași ciudate erori pe care omenirea le experimentează cu succes, văd, de milenii, spre stupoarea arheologilor care descoperă că civilizații fabuloase s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
distruge cu hotărâre până și adevărurile evidente în numele alteia și al altora care, probabil, vor repeta întocmai aceleași ciudate erori pe care omenirea le experimentează cu succes, văd, de milenii, spre stupoarea arheologilor care descoperă că civilizații fabuloase s-au prăbușit pentru că n-au izbutit să treacă peste mărunte chestiuni care puteau fi, de altfel, rezolvate uneori cu o mână de soldați. Seamănă teribil cu ceea ce s-a petrecut la noi după ’89. Lumea noastră este aproape identică celei descrise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
l termine de tot pe un om neterminat. Și asta tot eu trebuie să fac, hă? În sfârșit, în sfârșit se întâmplă ceva, se urnește și se mișcă, în timp ce Gerhard se înroșește și se albește puternic. La început se mai prăbușește de câteva ori ca un castel din cărți de joc. Anna observă cu interes manevrele la care e supus membrul lui Gerhard, jucându‑se între timp cu prezervativul. Merge, nu merge, ba merge. Ei, bine. De cum îi zărește glandul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încăpătoare, ce seamănă cu o cameră țărănească, iar aici, la ei, bate vântul trecutului. Poate că Rainer va încălca un tabu, tabuul incestului, ca să vadă dacă se întâmplă ceva, dar totuși n‑o face, motiv pentru care trebuie să se prăbușească alte îngrădiri, pe care adolescentul le va dărâma personal, fiindcă în acest cămin decăzut n‑au voie să pătrundă moravuri mai libertine. Așa spun genitorii. Printre alte fapte rele comise în copilărie, Rainer a fost și ministrant la biserică, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din loc cel puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va culege mai mult decât a semănat; îl lovește, deci, puternic cu piciorul în gât, țintind apoi chiloții care strălucesc albi în întuneric, astfel încât omul din Linz se prăbușește într‑o rână. Curge un pic de sânge de Linz și tăcerea se așterne brusc, sigur că tipul nu s‑a ales totuși cu sechele. Dar o să țină minte întâmplarea asta. Toți se grăbesc înapoi în întuneric, spre strada care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
America se face mult sport, iar până să ajungă acolo a mai rămas puțin timp. Sophie e pur și simplu Sophie. Anna întinde șovăitoare o mână, apoi a doua, în căutarea unui sprijin pe care nu‑l găsește și se prăbușește aproape în gol, fiindcă n‑a observat o groapă de la o carieră de piatră. Sus pe cer se rotesc trei ulii. Sau poate că sunt niște ereți? Scot țipete stridente. Rainer simte ceva în legătură cu acest peisaj natural, în care omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fiindcă așa cere politețea, zice tata printre dinți. Se consolează cu o ceșcuță de Mocca Gold, consumată la Café Museum, în apropiere, la care se adaugă o chiflă și un bacșiș consistent. Golit de orice gânduri și sentimente, Rainer se prăbușește în sine și arată ca un colet uman neînsuflețit. Cum or să mai râdă cândva el și Sophie de chestiile astea! Dar acum încă nu. Mai târziu. În sinea lui, Rainer s‑a desprins deja cu totul de familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sau să se exprime în vreun fel. Rainer știe că acum trebuie să omoare toată familia ca să nu mai existe nimeni care să‑l poată da pe mâna poliției. Își împușcă imediat și mama, tot în cap, încât aceasta se prăbușește pe loc fără să scoată un sunet. Maxilarul superior e zdrobit în întregime, dar moartea nu s‑a instalat încă. Mama zace ca un morman de carne horcăind pe linoleumul din hol; nu se știe dacă creierul ei mai funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îndreaptă cu toporul spre tatăl său - pe fața căruia se citește o uimire mută - și lovește. Dă pur și simplu cu toporul, fără să se gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]