3,904 matches
-
tremur în glas. Camera cu nr. 4, întreaga Casă de bătrâni de la Butea, zăcea învăluită în pânza întunericului. Vasilica așezată decuseară în pat, înțepenită într-o poziție de cremene, în piept parcă i se căsca la fiecare răsuflare ca o prăpastie/ Doar, forța ei vitală, neasemuită, o făcea să-și mai mențină cunoștința. ”- Așa a vrut Dumnezeu... Facă-se Voia Lui!” își zise ea împăcată cu soarta. Cu un spirit puternic și o voință ieșită din comun, a luptat timp îndelungat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Cât ar fi vrut să le întindă mâna... să le spuie ceva de mulțumire... de iertare!... Obrazul i se trăgea clipă cu clipă. Se silea să nu vadă genunea care, clipă cu clipă o înghițea... Simțea cum, clipă cu clipă, prăpastia se căsca în jurul ei, se tot căsca... În gol se mișca haosul... forfotea bezna. ”- De ce, Doamne, nu le pot vorbi?!... Dacă le-aș putea spune o vorbă de mulțumire, măcar,... doar o vorbă de iertare, Doamne!” Încet-Încet, se depărta de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
legionari și comuniști nu există nici o asemănare. În schimb, deosebirea dintre legionari și comuniști este mare cât e distanța de la Cer la Pământ. Pe cât de creștini sunt legionarii, pe atât de atei, de păgâni și de anticriști sunt comuniștii. Această prăpastie se adâncește atât de mult Încât ea capătă proporțiile unei genune. Iată și alte deosebiri fundamentale: legionarii sunt naționaliști și patrioți, iar comuniștii internaționaliști, nepatrioți și chiar apatrizi; legionarii idealiști, comuniștii materialiști; legionarii sunt sinceri, de cuvânt și de onoare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lui. De multe ori avem mai multă Încredere În relații efemere cu semeni de-ai noștri decât În puterea lui Dumnezeu. Nu știu cum am ajuns aici... Cândva, În adolescență, visam să ajung În Shambhala, și uite unde am ajuns : pe marginea prăpastiei ! Père Joseph Întinse o mână și luă de pe unul dintre rafturi un dorje tibetan pe care nu Îl observasem până atunci. Am să-ți spun un secret, spuse el jucându-se cu dorje-ul. Foarte multe elemente ale Shambhalei se află
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aș fi resemnat să mor, pentru că mă simțeam deodată eliberată, ca și cum toate eve- nimentele de până atunci mă conduseseră În acel punct reve- lator, În care probabil că fiecare om ajunge cel puțin o dată În viață, și anume pe buza prăpastiei. Și tocmai când mă Întrebam de ce trebuie Întotdeauna să trăiesc În acest echilibru fragil, gata să cad În prăpastie, În loc să am viața ușoară, liniștită și plină de satisfacții pe care mi-o proorocise Janet În cazul În care aveam să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În acel punct reve- lator, În care probabil că fiecare om ajunge cel puțin o dată În viață, și anume pe buza prăpastiei. Și tocmai când mă Întrebam de ce trebuie Întotdeauna să trăiesc În acest echilibru fragil, gata să cad În prăpastie, În loc să am viața ușoară, liniștită și plină de satisfacții pe care mi-o proorocise Janet În cazul În care aveam să-l ascult și să mă Înfund Într-un birou prăfuit și plin de cucoane care se pudrează pe nas
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
gradul doi. Roberto era ca și mine un fugar. realitatea din jur devenise și pentru el la fel de suportabilă ca miorlăitul unei pisici în călduri noaptea deasupra mahalalei. Ajungeam seară de seară unul la altul după echilibristica foarte complicată pe buza prăpastiei de peste zi și ne bucuram că reușiserăm să mai supraviețuim încă o dată în acel dialog al surzilor și orbilor din care totuși mulți păreau să facă îndeajuns sens ca să ducă o viață aparent îmbelșugată și lipsită de griji. Secretul fericirii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lui. De multe ori avem mai multă încredere în relații efemere cu semeni de-ai noștri decât în puterea lui Dumnezeu. Nu știu cum am ajuns aici... Cândva, în adolescență, visam să ajung în Shambhala, și uite unde am ajuns : pe marginea prăpastiei ! Père Joseph întinse o mână și luă de pe unul dintre rafturi un dorje tibetan pe care nu îl observasem până atunci. Am să-ți spun un secret, spuse el jucându-se cu dorje-ul. Foarte multe elemente ale Shambhalei se află
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care m-aș fi resemnat să mor, pentru că mă simțeam deodată eliberată, ca și cum toate evenimentele de până atunci mă conduseseră în acel punct revelator, în care probabil că fiecare om ajunge cel puțin o dată în viață, și anume pe buza prăpastiei. Și tocmai când mă întrebam de ce trebuie întotdeauna să trăiesc în acest echilibru fragil, gata să cad în prăpastie, în loc să am viața ușoară, liniștită și plină de satisfacții pe care mi-o proorocise Janet în cazul în care aveam să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
conduseseră în acel punct revelator, în care probabil că fiecare om ajunge cel puțin o dată în viață, și anume pe buza prăpastiei. Și tocmai când mă întrebam de ce trebuie întotdeauna să trăiesc în acest echilibru fragil, gata să cad în prăpastie, în loc să am viața ușoară, liniștită și plină de satisfacții pe care mi-o proorocise Janet în cazul în care aveam să-l ascult și să mă înfund într-un birou prăfuit și plin de cucoane care se pudrează pe nas
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să moară pentru... Nimic demn de sacrificiu. Țara? Nu avea cum să o salveze, la o adică, de unul singur, așa cum Într-un avînt adolescentin ar fi fost În stare să creadă cîndva. Să salveze un alpinist căzut Într o prăpastie! Thomas nu urca pe munți, nu existau În țara lui. Dintr-un incendiu, un copil; nimic eroic, o treabă de pompier. Pompierii, socotea, nu erau eroi, pentru că erau plătiți, Îndrăzneala lor deosebită era profesională, aveau și polițe de asigurare. Unii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
minte Într o lume În care, dacă erai la locul tău, nu prea te lua nimeni În seamă? Spartanul, așa i se spunea tipului; avea el un fix: „Făceau bine spartanii“ - i-a zis și lui Thomas - „că aruncau În prăpastie copiii firavi și schilozi. Crezi că ar fi putut, altfel, cei trei sute de luptători ai lui Leonidas să țină În loc o armată? Vin azi copiii ăștia făcuți În eprubetă! Și clonații, deja sînt cîțiva prin Europa de Est, America e plină, cred
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
probleme cu o seamă de cardinali doritori de băieței, nu găsea vreme pentru nu știu ce păcătos mirean, mai ales că turma parcă Înnebunise de la o vreme, nu mai recunoștea păstorul, se iviseră tot felul de ciobănei neastîmpărați, drumul ducea doar spre prăpastie, scară spre cer mai exista doar În predici, singura speranță pentru cel Închis venea dinspre Sema, ea ar fi vorbit despre Cryos, s-ar fi ajuns apoi la stabilirea paternității, Thomas ar fi fost eliberat, ar fi trecut Înapoi oceanul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea mașină. Un „Ford” foarte bun, de culoare neagră. Era la volan. Probabil că plecase la București, pentru că Tainicele cărări ale iubirii necazul s-a întâmplat în succesiunea de curbe periculoase de la Posada... În urma coliziunii, a fost aruncat într-o prăpastie, dar copacii și stâncile au imobilizat autoturismul după circa 12-15 metri de rostogolire. Am înțeles că s-a răsturnat de cel puțin douătrei ori... Au fost martori mulți ori puțini, nu știm și nu cunoaștem decât acele amănunte aflate de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
număr de telefon să poată anunța părinții ori instituția al cărei angajat era omul... Ei au făcut asta abia a doua zi, aproape de prânz... Și telefonul? Unde s-a pierdut telefonul? Au scotocit mulți oameni zona... din șosea până în fundul prăpastiei... Să-l fi însușit vreunul din oamenii care au văzut mașina răsturnânduse? Să-l fi făcut „proprietate personală” vreun lucrător de poliție ori de la pompieri? Absurd! Oamenii aceștia au destul suflet, mai ales în situații tragice ca aceasta”, aprecia Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fata lui moș Costache, e o... N-apucase să sfârșească. Moș Costache, înroșindu-se brusc, bâlbâi violent: - Să-să-să nu spui prostii, de-despre fa-fa-fata mea!Stănică își însuși indignarea bătrînului: - Vezi ce comedii faci, iubito? Cum poți să spui asemenea prăpăstii, când nu cunoști lucrurile? Așa e, o scuză Stănică față de ceilalți, când o fată e crescută în idei greșite și în dușmănii. Familiile dumnealor nu prea se au bine, mă înțelegi, și de aci toată povestea. - E rău când nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chiștoace fumegânde. Îi mână înapoi însiropați în propriul lor sânge. Obligîndu-i ca, lipindu-se de bara din spate a taximetrului și alcătuind un soi de piramidă sportivă, să-și prăvale făpturile, primii doi (Fiorosul Marcel și Gabi cel Norocos) în prăpastia metalică a portbagajului, ceilalți doi, Relu și Doru, escaladând pe capotă și ancorîndu-se, cu propriile bretele, de suportul pentru bagaje montat pe acoperișul taximetrului, marca Daciei 1300. 67 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Taximetristul Genel fu desfăcut, de pe povestioara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doamnei Frofrony, acceptă să pripășască în tabăra ei, alături de un câine, un canar și-o pisică, și-un ceramist. Cele șase luni de muncă drăcească sapă, în sufletul blajin al lui Ulpiu, cicatrici exemplare. E adus, din nou, pe buza prăpastiei, dar nu din cauza efortului propriu-zis, ci doar pentru că persoana sa e, din nou, ținta infernalelor vexațiuni amoroase. Doamna Cosiția e un satrap, iar viața ei a fost furtunoasă. Încă din dreptul vârstei de treisprezece ani, insațiabila Cosiția sare și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mature, îndepărtîndu-ne de viață - aceasta se fixează fatal în centrul perspectivei, încît nimic nu ne desparte mai mult de moarte ca vecinătatea ei. Iată de ce, pentru omul separat de imediat prin infinit, speranțe nu mai pot renaște decât la marginea prăpastiei. De și-ar așeza Dumnezeu fruntea pe umărul meu ce bine ne-ar sta nouă așa, singuri și nemângâiați... O autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, și nu oamenilor. Natura însăși îți dă un certificat de deces când te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât între patru pereți. Chemările depărtărilor te împing mai departe de calculul existenței tale... Marea este o ispită de dispariție numai pentru cei ce au descoperit-o în zile și în nopți, prin introspecție... Avînd-o în față, îți verifici numai prăpastia acelor zile și acelor nopți... Demonia marină este un viscol aromatic, o ruină căreia nu ne putem refuza fără să călcăm pe ce e mai adânc în noi..., o nobilă descompunere pe care trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dac-aș putea lipsi în mijlocul Lui! Norii albi și nemișcați ce împînzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuanțe sumbre, cenușiul deschis al înălțimilor, îți pare că ai proiectat pe bolte umbrele stătute ale creierului și decolorările mute ale minții. Prăpăstiile omului n-au fund, fiindcă răzbat în Dumnezeu. Prin orice lacrimă ne privește Dumnezeu. Doamne! prin ce-am meritat fericirea supranaturală a acestei clipe de topire în ceruri? Aruncă pe capul meu dureri și mai mari, dacă au răsplată atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cam ce ar fi timpul în cer. Există un fel de cântec în fiece boală. Punți nu se mai pot întinde între omul urmărit de moarte și semenii lui. Și orice ar face el - încercările de apropiere adâncesc doar o prăpastie și accentuează o fatalitate. Cu de-aproapele trebuie să fii indiferent sau vesel. Dar, nemaicunoscând decât exaltarea și tristețea, rostul tău e iremediabil paralel soartei omului. Ajungi încetul cu încetul să nu te mai întîlnești cu nimeni niciodată. În tristețe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suferința, pentru ca atunci când vă priviți să aveți imaginea grotescului? Este o crispare generală, o schimonosire, o încordare de ultime clipe, cărora li se asociază o paloare de cea mai demonică seducție, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice prăpăstii de întuneric. Și nu este acest grotesc, răsărit ca o expresie a disperării, asemănător unei prăpastii? Nu are el ceva din vârtejul abisal al marilor adâncimi, din acea seducție a infinitului care ni se deschide în față pentru a ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încordare de ultime clipe, cărora li se asociază o paloare de cea mai demonică seducție, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice prăpăstii de întuneric. Și nu este acest grotesc, răsărit ca o expresie a disperării, asemănător unei prăpastii? Nu are el ceva din vârtejul abisal al marilor adâncimi, din acea seducție a infinitului care ni se deschide în față pentru a ne înghiți și căruia ne supunem ca fatalității? Ce bine ar fi să poți să mori aruncîndu-te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suferinței, care o asimilează unui divertisment, neînțelegînd ce forță teribilă de descompunere există în suferință, câtă dezagregare și câtă otravă, dar și câtă fecunditate, pe care o plătești însă scump. A avea monopolul suferinței este a viețui suspendat deasupra unei prăpăstii. Și orice suferință adevărată este o prăpastie. Câtă lașitate în concepția celor care susțin că sinuciderea este o afirmație a vieții! Pentru a-și scuza lipsa de îndrăzneală, inventează diverse motive sau elemente care să le scuze neputința. În realitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]