2,626 matches
-
o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă de a mă „ajuta” nu „să Înțeleg”, ci să fiu! Să fiu, În aproape plenitudinea ființei mele, de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată așteptare s-ar fi urcat la „suprafața ființei”, acordându-mi privilegiul unei existențe „reale”, totale, insuportabile. Arătându-mi limita și mediocritatea trăirii mele cotidiene, dar și părăsindu-mă „la timp”, apărându-mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de voință - și care suferea acut de aceasta, impresionat de exemplul unor camarazi ce-și ordonau perfect timpul și energia, imitând cu succes pe adulții exemplari din preajmă -, să edifice o operă, adică un sistem Întreg, echilibrat În toate articulațiile sale și, mai ales, unitar - singura și prima calitate care asigură rezistența În timp a unei clădiri, a unui efort, a unui proces, a unui fenomen, a unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a unor daruri artistice și de credință. Cartea este o carte rară, un mare dar culturii poporului nostru. Se citește cu bucurie și emoție, este un document literar important dar și arătarea părții creatoare a autorului, care te duce până În preajma tragediei antice. Acesta este un dar. Familia Lovineștilor creată În special de Doamna Profira, Hecuba! Se duc spre pieire oameni de valoare numai pentru că Își Îndeplinesc destinul creator, și pentru aceasta trebuiește „plată”! M-a impresionat marea Dv. putere de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în care stăpânul casei își rânduia manuscrisele, colecțiile ziarului l’Express ș.a.m.d. Scrutez acele interioare venerabile, înnobilate de prezența unui spirit ales, și mă gândesc la valoarea unei existențe umane perpetuate în obiectele ce i-au stat în preajmă. Gândul acesta are ceva anihilant în el pentru un om care le privește după mulți ani de la dispariția posesorului lor. Deodată înțelegi că te sufoci, simți că ființa ta nu încape în acest univers străin și pietrificat, pe care unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se spusese că manuscrisul romanului se afla într-o tiparniță la Cluj; de ce la Cluj?! și de ce întârzia?! -, în loc să mă afund în alcool sau într-o intrigă oarecare amoroasă cu una din fetele frumoase și îmbietoare ce-mi stăteau în preajmă și pe care nu le speriau teoriile mele abracadabrante, excesiv susținute și argumentate - am procedat așa cum procedează un bărbat, un luptător: am început, acolo, pe malul Timișului, la Lugoj, unde scrisesem și o parte a Franciscăi, un nou roman, ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în timpul vieții, e fericit acum. Fii mîndră de el". Sunt cuvinte călduroase, ele promit ceva. Moartea are în sfârșit un sens. Moartea nu mai înseamnă moarte. Or, în viața pe care o ducem, în care ea e tot timpul în preajmă, acest lucru e important, e capital. Religiile seculare n-au știut niciodată să răspundă la întrebarea despre moarte. E marea lor slăbiciune. Marx a trecut peste ea, fără să bage de seamă că stoicismul individual este ca fructul manghierului, ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiind scoase și gratiile puse frumos la o parte, de pe scară, înfierbântat de lucru și de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apa Spreei, cu ferestre cu flori, cu capete curioase la geamuri. Am văzut din nou și biserica Sf. Marii din Berlinul vechiu și câteva străzi cu case vechi și caracteristice: Parochial Strasse, Str. Orfanilor. Între ele ulița Jidovilor și-n preajma Sf. Marii, în turnul căreia cântă din ceas în ceas cele 31 de clopote, arii melancolice, e o liniște, o pace ș-o tihnă surprinzătoare. Copiii se joacă ca pe o toloacă de sat, un bărbat își învață nevasta să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acum (pregătesc un volum cu titlul provizoriu " Scene din viața și din moartea mea") încearcă să fie atentă la ceea ce numești tu "lumea de pe stradă". E una dintre principalele mize ale cărții la care lucrez, să scriu despre cei din preajmă și despre ce mi se întâmplă mie, să descriu lumea dinafară și lumea dinăuntru înregistrând totul cu maximă fidelitate. Nu mă preocupă profilul cititorului meu prezumtiv, cine e, cum e. Mă preocupă exclusiv chestiunea autorului caut să fiu eu autentic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
privește, am ocolit mereu integrarea în generație, făcând o figură de "disident". Mărturisesc că nu mi-a fost tocmai ușor. Am căpătat însă un sentiment al libertății ce mi-a îngăduit să am o privire mai largă asupra scriitorilor din preajmă, o anume detașare temporală cred că favorabilă comentării lor. Iar poezia mea, bună-rea cum o fi, nu prea seamănă cu ceea ce avea trecere pe piața literară nici în 1960, nici în 1980, nici în 2000. Spre ce se îndreaptă poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Era influențabil. Mediocrii din jur se răfuiau cu lumea literară autentică asmuțindu-l pe don' Cezar împotriva unuia sau a altuia. Eu însumi am avut dispute fără niciun temei cu don' Cezar din cauza croncăniturilor unuia (sau altuia!) dintre sicofanții din preajmă. Dacă e să-l judeci pentru această stare de influențabilitate, atunci are o singură scuză: don' Cezar a rămas, până în ultima clipă, un copil. Un copil bătrân. Care se speriase (cândva) de primul rid, iar spaima aceea o transformase într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rămas, până în ultima clipă, un copil. Un copil bătrân. Care se speriase (cândva) de primul rid, iar spaima aceea o transformase într-o luptă surdă cu orizonturile atât de limitate ale lumii. Cu câțiva ani în urmă unii "aburitori" din preajmă l-au îndemnat pe Cezar Ivănescu să candideze la șefia Uniunii Scriitorilor, punându-l în postura de perdant sigur, aruncându-l în dispute sterile, în timp ce "galeria" se prăpădea de râs, își fabrica anecdote, avea "material" pentru bârfă...! Mare parte, ajunsă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și din "lumea bună" e un prilej de durere pentru noi și o situație defavorizantă pentru cei ce nu ne pot cunoaște literatura. În legătură cu prima parte a întrebării: tocmai că da, așa-zisul demon al prozei mi-e mereu în preajmă, altfel cum de atâtea texte ale mele se numesc Scurtă proză, atâta doar că exigențele prozei "lungi" mi se pari atât de severe în raport cu sărmanele mele înzestrări, încât nu sunt în stare să devin prozator, și pace. Așadar, am luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Din păcate, nu prea am avut noroc în zona celor cărora am încercat să le cultiv harul. Unii au murit (de la Horațiu Ioan Lașcu la Irina Andone), alții au abandonat, alții au plecat (fugit?) în străinătate, alții îmi sunt în preajmă și încă "învață să tragă cu arcul fără să tragă cu arcul" (vezi "Ușa interzisă", recentul jurnal semnat de Gabriel Liiceanu). Ai intrat în "anul 50" al biografiei tale terestre. Poezia ta are o mulțime de repere biografice, explicite sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care ți-a fost jenă să spui că ești român? Te-ai simțit vreodată prost în calitate de român în Franța? Eu eram cândva, cu vreo patru, cinci ani în urmă, în preajma Turnului Eiffel și fiindcă voiam să lenevesc pe iarba din preajmă, m-am dus la un chioșc de presă și am cerut ultimul număr din "Le Canard enchaîné". Am scos o bancnotă de cincizeci de euro și am întins-o domnului care vindea ziare. În timp ce îmi dădea revista și restul, văzând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bancnotă de cincizeci de euro și am întins-o domnului care vindea ziare. În timp ce îmi dădea revista și restul, văzând că îmi pun banii neglijent în buzunar, acesta m-a avertizat: "Să fiți atent cu banii, că sunt români prin preajmă...". Am mulțumit și am plecat...! Ai avut experiențe asemănătoare? Sigur că mă simt într-o situație inconfortabilă când văd câți cerșetori veniți din România se află pe străzile marilor orașe din Europa. În fiecare zi merg la RFI cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de literatură artificială, monocordă, manieristă, extrem de săracă și cu totul nenaturală, un fel de evaziune a minimalismului textual, sau experimentalist, paralel cu tragediile care s-au întâmplat și se întâmplă în viețile oamenilor, curgătoare pe albia reală a istoriei din preajmă, ca un râu subteran de care știe prea puțină lume, sau mai degrabă ca un curent atmosferic, cu mult prea aerian și cu totul deasupra destinelor celor de jos, de la firul ierbii. Majoritatea cărților apărute în perioada comunistă mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
țării, iar ofițerii și soldații comiteau nenumărate abuzuri în casele românilor, unde erau găzduiți. Nu e de mirare, deci, că în mai multe rânduri, raportorii catolici anunțau Vaticanul că locuitorii din Huși s-au retras din oraș în zonele din preajmă, în păduri ori în sate, departe de arterele de circulație. Moldova, țară prin tradiție creștină, subordonată politic și economic, dar nu parte integrantă a Imperiului Otoman, era tratată ca teritoriu inamic, ocupată, arsă și prădată din ordinul guvernului țarist, la fel de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ar fi aflat În fazele terminale ale unei boli ucigătoare. CÎnd l-am aprovizionat pe Marvin, am plecat Înainte să-și facă injecția. Știam că mai devreme sau mai tîrziu o să moară din cauza drogului și nu voiam să fiu prin preajmă cînd avea să se-ntîmple. Pe deasupra, abia o scoteam la capăt. Țepele la cîntar pe care le luam mereu de la angrosist, datul pe datorie și clienții care ciupeau cîte douăș’cinci, cincizeci de cenți sau chiar un dolar, plus propria mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
m-ai amenințat. Te-am lăsat acolo ca s-ajungi singur acasă, și nu știu cum ai reușit să găsești drumul. Toți s-au săturat de cum te porți În ultima vreme. Dacă e cineva căruia n-am chef să-i stau prin preajmă - și cred că nimeni nu prea are chef să-i stea prin preajmă - ăla e cineva beat cu o armă la el. - Ai dreptate, desigur, am zis. - Bine. Vreau să te ajut - cît Îmi stă-n puteri. Dar primul lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu știu cum ai reușit să găsești drumul. Toți s-au săturat de cum te porți În ultima vreme. Dacă e cineva căruia n-am chef să-i stau prin preajmă - și cred că nimeni nu prea are chef să-i stea prin preajmă - ăla e cineva beat cu o armă la el. - Ai dreptate, desigur, am zis. - Bine. Vreau să te ajut - cît Îmi stă-n puteri. Dar primul lucru pe care trebuie să-l faci e s-o lași moale cu trosneala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Caută sub saltea. A ridicat salteaua și portofelul s-a deschis singur, așa trosnea de bani. La vremea aceea nu eram pe marfă, dar eram departe de-a fi curat În cazul unei scotociri neprevăzute. Exista mereu niște iarbă prin preajmă și oamenii foloseau casa mea ca sală de băgat În venă. Îmi asumam riscuri fără să m-aleg măcar cu un centavo. Am decis că era timpul să mă mut din zonă și s-o iau spre sud. CÎnd renunți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
în mintea mea încercam să-i găsesc o explicație fenomenului pe care tocmai îl observasem. Priveliștea ce era în jur nu mă lăsa să gândesc limpede. O următoare oprire a fost la Văliug la lac, imaginea și ciripitul păsărilor din preajmă îmi crea o stare de liniște, pe care am dorit să o păstrez măcar într-o fotografie. Imediat am scos trepiedul și apăratul de fotografiat imortalizând câteva imagini, ultima fiind cu tot grupul. Urcăm din nou prin pădurea destul de deasă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
atenție semnele de marcaj, cutreierând diferite zone pitorești unde la fiecare câțiva pași priveliștea se modifică devenind o altă imagine care te atrage încântându-ți ochii cu frumusețea ei, să aud doar ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor sau susurul apelor din preajmă. Acum aveam ocazia să mă delectez plimbându-mă pe Semenic, fiind o zonă nouă pentru mine. O parte din drum l-am făcut pe șoseaua ce șerpuia prin pădure, ce ducea spre Lacul Văliug. Pe hartă se vedea, că undeva
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
al Moldovei va avea și câte un "ipochirurg" (sub-chirurg). În 1846 funcționau șase medici de cvartal, la Iași și câte un medic (fizic) la fiecare ținut. Dar pe lângă personalul încadrat în sistemul administrației sanitare, întâlnim în Moldova destui medici particulari preajma lui 1848, populația din Tg. Ocna, Botoșani, Focșani, Galați, Bârlad, Hârlău, Dorohoi, Piatra Neamț, Bacău, Huși, Roman, Tecuci, Fălticeni, Sulița, Tg. Frumos, Ștefănești avea la dispoziție unul sau chiar mai mulți doctori. Unii dintre medicii care au practicat în Moldova în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]