2,586 matches
-
aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și cu figuri necunoscute în preajmă. Și multe alte astfel de vise. Ceea ce-mi sporește într-un fel teama este această prea ușoară părăsire. Aproape că nici nu știu: eu am renunțat la băutură sau ea a renunțat la mine. Nu-i o joacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că o doresc. O dorință amestecată cu furie, cu scârbă, cu stupoare. Și cu frică. Parcă aerul din amfiteatrul acela, îmbibat cu frică, pătrunsese în mine. O frică surdă, absurdă, difuză, fără un chip anume. Simțeam doar cum undeva, în preajmă, învăluitoare, pândea amenințarea. Începuse să-mi fie frică și de Lia. Întărâtat i-am spus: „Vreau să te fut“. O împingeam spre o bancă de lângă cuier. „Ce te-a apucat?“ „Vreau s-o facem acum!“ M-a privit dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
paralizantă temere de toți și de toate. Vedeam peste tot turnători, delatori, sperjuri și hăituitori. Și chiar erau. Nu-i cunoșteam, dar îi aflam din povestirile altora, după fel și fel de semne adulmecate de mine, după gesturile celor din preajmă, după priviri suspicioase sau complice. Îi știam că existau, mi-era teamă de ei. Pentru a-mi birui teama, tocmai, căutam să mă port cât mai firesc. Prudența mea, lașitatea mea, spaimele de tot felul le lăsam în ceața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta era parola) și printre pozele arătate a văzut-o și pe fata sa, studentă la matematică. A plătit, a cerut-o chiar pe aceea și s-a dus la odaie să o aștepte. O odaie la un hotel din preajmă. Când a intrat fata, el era la geam, cu spatele. Aceea s-a dezbrăcat și a venit lângă el, să-l alinte și să-l tragă în pat. N-a mai apucat. A azvârlit-o pe fereastră, de la etajul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gândurile ei trec de mine. Voi da paharul pe gât și mă voi ridica de la masă. Voi trece în bucătărie. Corect spus, „mă voi târî spre bucătărie“. Mă voi sprijini de bufet și voi căuta o țigară prin harababura din preajmă. O voi găsi în sertarul unde știam că Veturia își ține scuturăturile. O voi aprinde de la flacăra aragazului pe care fierbe o oală imensă cu apă. Provizia strategică de apă caldă pentru vreo urgență, o eventuală baie. Apa caldă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
punte În timpul gărzii nocturne, le trăgea niște șuturi atît de puternice, Încît deseori plonjau În marea În care dispăreau definitiv. Mereu marea; nu avea să-și amintească nici măcar o singură zi din viață În care să n-o știe prin preajmă, și chiar Încercase uneori să se obișnuiască, fără succes Însă, cu gândul că existau ființe omenești care nu o văzuseră niciodată și care trăiau atît de departe de țărm, Încît nu aveau nici măcar o idee clară despre existența ei. „Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
primejdia de a rămîne total neputincios În numai cîteva luni. Teama de la Început se prechimbă cu timpul Într-o teroare irepresibilă, accentuată de faptul că, deseori, treceau săptămîni Întregi fără să-l vadă pe răpitorul lui, deși simțea neîncetat În preajmă prezența lui amenințătoare. Unde anume se ascundea sau cum reușea performanța de a se mișca de colo-colo fără să-și trădeze prezența și făcîndu-l totodată să priceapă că „se afla acolo”, păzindu-l, era ceva care scăpa inteligenței chilianului, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau trei zile fără să-l vadă pe nicăieri, ca și cum l-ar fi Înghițit pămîntul, strigătul brusc al unei păsări, foșnetul unor ramuri mișcîndu-se deodată sau prezența unei urme proaspete pe cărare le aduceau aminte era Încă acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi În refugiul său, În peștera de sub faleza abruptă, pe care o tot amenajase pînă cînd o transformase Într-un loc extrem de plăcut, foarte asemănător „căminului” pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
umeri. ― Zugrăvisem și am fost nevoită să dorm două nopți la Marin... Ciudățeniile Melaniei m-au izbit chiar de la început. M-am și speriat! Obișnuiește să-și vorbească singură, ca și cum s-ar adresa unui copil, ori de câte ori nu e nimeni în preajmă: "E timpul să te culci, draga mea", "Vai, Melania, ce distrată ești" etc. Încolo, pare o femeie de treabă. Blândă, îndatoritoare. ― Pare, într-adevăr... Și domnul Matei? ― Sculptorul? O mică lichea. Nu s-a sfiit deloc să-mi facă curte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care, fiecare în domeniul lui specific, le aduseseră țării în timpul crizei. Pe parcursul zilei, până la ora începerii consiliului de miniștri, dacă nu chiar în timpul acestuia, vorba murdară a fost de multe ori bombănită în tăcerea gândurilor și chiar, nefiind martori prin preajmă, aruncată cu voce tare sau murmurată ca o vărsare de năduf imposibil de reținut, căcat, căcat, căcat. Nici unuia dintre ei, apărare și interne, dar nici prim-ministrului, și asta, da, este de neiertat, nu-i trecuse prin minte să mediteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de polo din Bridgehampton. Soțul tău este aici? Întrebă Valerie, uitându-se la mine. De-abia aștept să-l cunosc. Aud Întruna atâtea despre el. —E cu treburi În Germania, i-am răspuns, ridicând din umeri. Nu e niciodată prin preajmă, nu-i așa? Săracul de el, cu siguranță ajunge să se simtă foarte singur. — E cu un coleg, am spus, gândindu-mă brusc la abilitățile lingvistice ale Sophiei. —Și nu cumva acel coleg este cineva pe nume Sophia? zise Marj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În momentul acela am văzut-o pe Marci strecurându-se prin mulțime În celălalt capăt al camerei. Părea Îmbujorată și plină de entuziasm de la aerul rece al nopții. În spatele ei venea Pierre, iar după el, Sophia. De ce era mereu prin preajmă? Oriunde era Hunter, se părea că era și Sophia. Sau... poate eram eu nedreaptă. Poate că doar era acolo cu Pierre din Întâmplare. La urma urmei, pe Pierre Îl invitasem eu Însămi. Aproape imediat, Sophia dispăru cu Pierre În dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai mieros. Cu mult sirop și dulceață. Dar nu a vrut să sune de la mine de-acasă. Nu numai pentru că era și Lucy acolo, mi-a spus, ci și pentru că s-ar fi simțit stingherit știind că eram eu prin preajmă. Tom cel delicat și capricios, cel mai delicat suflet din lume. Bine, i-am spus, dar ăsta nu era un motiv să se ducă înapoi acasă. Eu și Lucy puteam să ieșim, iar el rămânea singur să discute cu Pamela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de eficient, dar era ceva în mine care trăia un sentiment de dezamăgire sau chiar de abandon. Începea să-mi placă Lucy și, în timpul excursiei la cumpărături prin cartier, mă obișnuisem treptat cu gândul că urma să o am în preajmă o vreme - câteva zile, îmi închipuisem, sau poate chiar săptămâni. Nu-mi schimbasem părerea cu privire la situație (nu putea locui o veșnicie la mine), dar o perioadă scurtă mi-ar fi fost mai mult decât suportabilă. Ratasem atâtea ocazii cu Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care Tom neglijase să se ocupe: imnurile și panegiricele, baletul Camerei de Comerț, discursul laudativ prelungit al bunătății legendare a Pamelei. Când alocuțiunile au rămas fără rezultatele așteptate, am schimbat tactica, promițându-i că eu și Tom vom rămâne prin preajmă până se instala confortabil, apoi, făcând un pas mai departe, mi-am asumat riscul suprem de a o asigura că decizia îi aparținea în întregime. Dacă nu-i plăcea acolo, îi strângeam lucrurile și ne întorceam la New York. Dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spui acolo? Ai zis un cuvânt urât. Eu n-am voie să vorbesc așa. — Aha, pricep. C... Prescurtare de la știi-tu-ce. — Da. Cuvântul cu c. — Ai dreptate, Lucy, n-ar trebui să folosesc un astfel de limbaj când ești tu prin preajmă. N-ar trebui să-l folosești, punct. Indiferent dacă eu sunt sau nu prin preajmă. — Probabil. Dar eram supărat și, când e supărat, omul nu se poate stăpâni întotdeauna. Un om rău a încercat să ne strice mașina. Fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pricep. C... Prescurtare de la știi-tu-ce. — Da. Cuvântul cu c. — Ai dreptate, Lucy, n-ar trebui să folosesc un astfel de limbaj când ești tu prin preajmă. N-ar trebui să-l folosești, punct. Indiferent dacă eu sunt sau nu prin preajmă. — Probabil. Dar eram supărat și, când e supărat, omul nu se poate stăpâni întotdeauna. Un om rău a încercat să ne strice mașina. Fără nici un motiv. Doar din cruzime, ca să ne facă ceva urât. Îmi pare rău că am folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la parter. Lucy rămânea pentru mine o enigmă. Din multe puncte de vedere, era un copil model și, cu cât ne cunoșteam mai bine, cu atât țineam mai mult la ea și îmi plăcea mai mult să o am prin preajmă. Lăsând, pentru moment, chestiunea mamei ei deoparte, despre fata noastră se puteau spune o mie de lucruri pozitive. Complet străină de viața într-un oraș mare, s-a adaptat rapid la noul mediu și a început să se simtă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
deasupra sa prin faptul numirii, prin limbaj. Destinat însoțirii omului, animalul îl va însoți astfel pretu tindeni, relația lor fiind una de diferență și în același timp de apropiere respectuoasă. Țăranul nostru „domestic” își iubea - și își numea - animalele din preajmă, care îl însoțeau de la nașterea și pînă la moartea lor la fel de firească - și demnă ! știm cîte ceva din „pomana porcului”, care însă, din ritual, a devenit doar un fel de mîncare. Dar cîți mai știu că doar bărbații erau îndreptățiți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
stare rea. Și scăpam de acasă, ceea ce e bine de tot în zi de curățenie mare. Argintăria o s-o frec la întoarcere. Trăsura verișoarei mele ne aștepta la intrare și m-am uitat să nu fie și birja lui prin preajmă, fiindcă m-am învățat s-o recunosc de la distanță, s-o decupez din tapetul străzii. Nu știu dacă speram s-o văd sau, dimpotrivă, mi-era groază să fie așa. Nu, nu era, însă i-am văzut urmele în zăpada
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
casele lor, încercau să-l mai înveselească invitându-l pe la ele, dar el prefera să stea singur cuc, prizând tabac printre amintirile lui, în locul care încă era umplut de toate micile ei gesturi. La început nu suferea nici un om în preajmă, cărțile de vizită rămâneau fără răspuns pe tăvița din hol, acum, încet-încet, se mai uita pe ele și se îndura să răspundă. Cam un sfert erau cu da, trei sferturi cu Iertare..., poate cu alt prilej. Vizita lui Costache îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câmpul de luptă al tuturor îndoielilor. Niciodată nu știm ce să aruncăm din nacela vieții. Omul a dat paradisul pe cunoaștere. Îndoiala înseamnă chin. Dar și șansa profunzimii. Cele mai profunde gânduri mă năpădesc când nu am nici un creion prin preajmă. Sufletul continuă să se joace cu noi de-a v-ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mozaicată. Cultura și civilizația trebuie să funcționeze simultan, nu consecutiv. Oamenii inteligenți știu să armonizeze marile necazuri ale vieții cu micile ei bucurii. Munca - un conservant care ne amână putrefacția. Când scriu, parcă nu mai aud șuier de coasă prin preajmă. Speranța trebuie să mizeze pe complicitatea lucidității. Creația este un conglomerat de obsesii sublime. Apropie-te de esență! Chiar dacă frige. Femeia superioară este mai mult mister decât țesuturi. Fascinația poate fi superlativul iubirii. Oamenii de valoare sunt asemenea bătrânilor stejari
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
quo vadis, iubire? Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. Primele lacrimi generate de iubire cad ca o rană incandescentă. Iubirea - acest buchet de gheizere. Iubirea poate să deschidă, ori să amelioreze abisuri. Când iubești cu adevărat, simți în preajmă respirația infinitului. Vulcanul iubirii nu erupe mistuitor decât o dată în viață. Celelalte răbufniri sunt doar replici anodine. Neîmplinit în absolut, erosul se sedimentează în biologic. Don Juan nu a găsit iubirea unică. Pentru că nici nu a căutat-o! Iubirea - o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înjurătură. Nu te scufunzi dacă știi să înoți. Ori dacă ai capul sec. În orice gest al semenilor, prostul decodează complotul. Prostul încearcă orice pentru a-l solidariza pe omul superior cu mediocritatea. Fugi de prost, chiar dacă nu ai prin preajmă nici un înțelept. Nu poți scăpa de frică adâncind-o. Unii au impresia că nu pot deveni buni specialiști într-un domeniu, dacă nu se eliberează de cultură. Prostul nu vrea să te convingă, ci să-ți vadă nădragii fluturând în fața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]