9,282 matches
-
cu haz fel de fel de întâmplări, despre lume cunoscută. Îi descria, mai ales, pe „gagiii de trotuar“. Un fel de berbanți ai Bulevardului, care ieșeau la agățat femeiuști și le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la Telefoane la Prefectura de Poliție. De câte ori treceau prin dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să trăiți, dom’ deputat, cum merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al Procuraturii, după un somn rapid, alimentat de prea mult Scotch. Pantalonii îi erau acoperiți cu confeti; echipa de stenografe a diviziei îi ștampilase ușa pe care scria OFIȚER EXECUTIV cu săruturi decadente ale rujului la modă. Etajul șase al Prefecturii arăta ca terenul devastat de după o paradă; Ellis Loew tocmai îl trezise când îi telefonase: să-l întâlnească împreună cu „altcineva” la Pacific Dining Car într-o jumătate de oră. I-a lăsat pe Celeste și pe Stefan acasă să sărbătorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vorbise cu Stefan în cehă. „Sunt eu. Voiam să știi că poate dura câteva ore”. „Blonda ridică pretenții, Herr Lieutenent?” „Nu e nici o blondă, Celeste. Știi că nu e nici o blondă și știi că întotdeauna sunt mort de obosit la Prefectură după Revelion—” „Cum spui în engleză - rotkopf? Roșcată? Kleine rotkopf sheisser schtupper—” „Vorbește englezește, fir-ar să fie! Nu fă asta cu mine!” Celeste izbucni în râs: chicotele teatrale care se răsfrângeau în actul ei de vorbitoare de limbi străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
jăluiesc mării tale că după multă judecată ce am avut la răposatul domnu pentru un loc de casă de la Ulița Mare, care loc l-am cumpărat cu casă cu tot după cum mă adeverează scrisorile și zapisele vechi ce am cu prefecturii de la Biserica Catolicească și din giudecata ce am avut mi s-au dat și anafora întărită cu iscălitura și pecete răposatului Grigorie vodă Ghica și tîmplîndu-se de s-au schimbat logofeția...și neodihnindu-se prefecturii catolicești cu judecata ce-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zapisele vechi ce am cu prefecturii de la Biserica Catolicească și din giudecata ce am avut mi s-au dat și anafora întărită cu iscălitura și pecete răposatului Grigorie vodă Ghica și tîmplîndu-se de s-au schimbat logofeția...și neodihnindu-se prefecturii catolicești cu judecata ce-am fost avut, de iznoavă au jăluit răposatului domnu. Și fiind rînduiți la dumnealui Ioan Cantacuzino, au cercetat...pricina între noi și cu giudecată au hotărît și dumnealui să se urmeze după giudecata ce-am avut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
avut o dată curiozitatea să aflu unde locuiesc celelalte fete și m-am uitat în catalog. Am văzut că sunt toate din cartiere de bogătași, cum ar fi: Chioda, Minato, Øta, Setaya. A, ba nu, mai era o fată din Kashiwa, prefectura Chiba. M-am împrietenit puțin cu ea. Era tare drăguță. M-a invitat la ea acasă, dar și-a cerut scuze că locuiește foarte departe. M-am dus și-am rămas mută de uimire când am văzut ce casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
face? Am hrănit căprioarele, ne-am plimbat peste tot. A fost îngrozitor! Ne-am certat zdravăn și nu ne-am mai întâlnit după aceea. Am pierdut câteva zile prin Tokyo și am decis să plec singură într-o excursie, în prefectura Aomori. Am stat la o prietenă în Hirosaki vreo două nopți și după aceea am hoinărit prin zonă... Shimokita, Tappi... Sunt splendide locurile acelea! Cândva am făcut o broșură despre zona respectivă. Ai fost vreodată acolo? — Niciodată. — Oricum, continuă Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu treacă prefectul pe la boierul bătrân cu care e vechi prieten. Lămurirea nu curmă agitația, ci mai mult o spori: ce-o fi punând la cale prefectul cu boierul Miron? Peste un sfert de oră trăsura greoaie și voluminoasă a prefecturii oprea în mijlocul țăranilor. Lângă prefectul Boerescu ședea în fund Miron Iuga, iar pe scăunel, în fața lor, căpitanul de jandarmi Tiberiu Corbuleanu, cu o mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit! strigă Boerescu, coborând tacticos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întoarce într-o jumătate de oră. Tânărul Herdelea întîrziase pentru că trecuse pe la Interne, la Modreanu, după informații despre Argeș, cum promisese ieri lui Grigore Iuga. N-a aflat nimic. De altfel aseară Grigore a vorbit la telefon cu directorul prefecturii de la Pitești, care i-a spus că prefectul Boerescu e tocmai prin județ și așteptat să sosească în cursul nopții, că deocamdată e liniște și nu s-au semnalat nicăiri tulburări, deși pericolul contaminării e mare din pricina vecinătății cu nebunia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aștepta un alai întreg de proprietari și arendași refugiați. În fruntea lor se afla fostul prefect Boerescu care, având în vedere primejdia națională, a lăsat la o parte considerațiile de adversitate politică și s-a hotărât să dea în primire prefectura noului titular și mai ales să-l puie în curent cu situația. Mai mult, însă, decât motivele superioare, era la Boerescu amorul propriu, profund jignit de țăranii nerecunoscători, care-l făcea să-și calce pe inimă și să stea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Am presimțit că are să se întîmple nenorocirea de când am fost deunăzi la Amara. Regret numai că atunci n-am rămas acasă, chiar împotriva voinței tatii. Dacă eram eu, poate n-ar fi ajuns aci lucrurile! Între timp, Baloleanu sosi la prefectură, unde aștepta alt grup de refugiați de la țară. Boerescu îi prezentă câțiva funcționari și pe urmă, cu harta județului pe birou, îi indică localitățile răzvrătite și-i predă dosarul cu rapoartele despre tulburări, neuitând să-i atragă atenția că până
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
constrângerea. Nu dorim vărsare de sânge, dar nu vom șovăi a întrebuința arma unde va fi nevoie. Acestea sunt normele generale, domnule maior și domnilor procurori! Apoi, cu harta județului pe masă, repetă itinerariul pe care-l discutase aseară la prefectură în Pitești. Decisese ca el cu primul-procuror să meargă, într-o trăsură, în fruntea coloanei. Maiorul îi atrase atenția că ar fi periculos și-l rugă să-i permită să întrebuințeze prescripțiile militare în privința înaintării. Baloleanu își dădu seama că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pe la ora zece, când a sosit, îmbrăcat țărănește, în târgușorul Costești, a fost eroul zilei. A trebuit să istorisească cel puțin de douăzeci de ori tuturor domnilor din Costești ororile petrecute la Amara. Administratorul plasei a telefonat știrea imediat oficial prefecturii, îngrozind pe demisionarul Boerescu, de la care a cunoscut-o curând tot orașul. Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa și i-a făcut rost de la judecătorul supleant de un costum de haine nemțești pe care însă Isbășescu, spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de lucruri mărunte, parcă înadins ar fi căutat să amâne pe cele mari. Se ducea mai rar pe la Predeleanu, pretextând al diferite preocupări grave privitoare la Amara. De când s-a dizolvat Parlamentul, la începutul lui iunie, și Baloleanu, renunțând la prefectură spre a candida pentru Cameră, și-a reluat reședința în capitală, Grigore îl vizita aproape zilnic, ca odinioară pe Predeleanu. Nu dintr-o recrudescență de simpatie, căci Baloleanu, de îndată ce nu mai era într-un loc de răspundere directă, reîncepu teoriile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la acest moment al istoriei noastre nu s-au declanșat ieșirile la pensie ca într-o amplă competiție sportivă? Ei, ce dacă-i spun PENSIONARIADĂ? N-ai văzut la televizor ce fac pensionarii în toată țara? Iau cu asalt guvernul, prefecturile, casele de pensii, farmaciile, fac exact ca minerii și se bat între ei ca țiganii din epopee, își rup oasele pentru un bilet de tratament, pentru pomenile care se dau la zile festive sau la praznice pe la biserici?... - Așa e
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fi vrut, putea să facă orice, da n-a fost felu ei, n-a fost ea dintr-alea... Era unu, un bărbat înalt, cu mustață subțire și neagră și cu-o uitătură rea, parcă-l vede și-acu, lucra la Prefectura Poliției, când venea, cumpăra numa icre negre, morun, mezeluri și vinuri scumpe. Încărca trăsura și le ducea la chiolhanurile lor. Ce se mai uita după ea, coană Vico-n sus, coană Vico-n jos... Pe toate degetele avea inele, și p-ăla
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de interne nr.I/04820 din 01.04.1980 s-au aprobat repunerea în funcțiune a Penitenciarului Iași. * Reânființarea a fost posibilă prin preluarea vechilor clădiri și a terenului aferent existente pe vechiul amplasament ce au fost luate prin deciziile Prefecturii de la acea dată. * Întrucât, pavilioanele de deținere erau construcții vechi, din chirpici, având planșeul din grinzi de lemn, cu umplutura de pământ, cu crăpături pronunțate la structura de rezistență ce nu mai prezenta siguranță deținerii persoanelor condamnate, s-a început
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
dar, fiind un om atît de Învîrtit, scăpa fără ponoase din belele. Se știa că, atunci cînd lucra pe taxi, Își lua cu el o carte și căuta să nu fie deranjat pînă la sfîrșitul turei. O dată, oprit undeva lîngă prefectură, s-a trezit cu un grangur de la Partid În mașină. L-a rugat să se dea jos, pentru că e ocupat. Nu ești ocupat, i-a zis grangurul, văd că stai. Și dacă ai fi, nu-i nimic, eu sînt tovarășul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
venit hîrtie de la primărie, anul ăsta trebuie să facem iar spectacolul pentru 23 August. RÎd amîndoi complice. Pentru că În trecutul lor comun exista acea poveste, de pe vremea cînd erau doi tineri scenografi abia aterizați În oraș. Tovarășul cu propaganda de la prefectură, un tip care se numește Ilie, fost ciocănar În uzina Electroputere, i-a chemat la el În birou să le spună că le revine onoarea să pregătească pentru spectacolul - manifestație de 23 August carul alegoric care deschidea coloana principală. Numai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Giormane, un loc popular de agrement la vreo 20 de kilometri de oraș, și cînd a venit vremea să-i prezinte tovarășului Ilie rezultatele, l-au dezamăgit. Cum, nu sînteți membri de partid? le-a zis el de după biroul din prefectură la care era așezat și i-a privit de parcă nici lui nu-i venea să creadă cu ce fel de oameni s-a Încurcat. Păcat. V-aș fi sancționat, acum ieșiți repede afară. Nu puteau să fie membri de partid
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din seara asta, o piesă rusească grea (astă seară ar fi ajuns la a zecea reprezentare, cu toate biletele vîndute), s-a amînat. Actorii au fost anunțați pe la prînz că spectacolul nu se joacă, pentru că au primit un telefon de la prefectură. Directorul le-a cerut să vină totuși la teatru, le-a dat de Înțeles că s-ar putea să le taie ziua din condică În caz că nu se prezintă. Au venit, și au venit degeaba și ar vrea să plece, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oare e posibil? Se pare că azi s-a Întîmplat ceva și la București. Se aude, se spune, nimeni nu știe exact. Ceva se Întîmplă, de vreme ce spectacolul a fost amînat, nici În orașul lor nu e liniște. Azi-dimineață la 10, prefectura a dat o circulară prin care a anunțat toate instituțiile de stat să-și cheme toți angajații. Avînd În vedere situația din țară, trebuie să asigure paza și siguranța instituțiilor statului socialist. Păi ce, bă, noi sîntem instituție socialistă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îi vine mintea la cap. S-au Întins la vorbe pe culoar, apoi s-au Împrăștiat În cabine. Știu foarte bine că, deși e o situație ridicolă, directorul nu face treaba asta de capul lui, a primit niște ordine de la prefectură și de-acolo ordinele vin un pic politic, așa că deocamdată se resemnează, ba chiar ar fi bine să nu se mai dea În spectacol, cine știe cum se poate interpreta gestul lor și la ce ar ajunge? Iar dacă e vorba despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
le dă tîrcoale, nu pot să adoarmă pentru că frigul Îi pătrunde prin paltoanele În care stau Înfofoliți, În ecranul ferestrei, filmul Începe să dea semne de viață, altele decît figurația mașinilor sau a trecătorilor rari. CÎteva grupuri trec spre piața prefecturii, apoi camioane militare, apoi din nou grupuri care par organizate. Cei doi urmăresc În tăcere toate aceste mișcări, de la etajul de jos se aud mai Întîi voci nedeslușite, apoi din ce În ce mai clar, pe urmă cineva strigă că lumea se adună În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
camioane militare, apoi din nou grupuri care par organizate. Cei doi urmăresc În tăcere toate aceste mișcări, de la etajul de jos se aud mai Întîi voci nedeslușite, apoi din ce În ce mai clar, pe urmă cineva strigă că lumea se adună În piața prefecturii, iar un cabinier le strigă, alergînd pe culoarul din spatele lor, că În cartiere s-a tras. Ce s-a tras? Cum s-a tras? S-a tras În jurul unităților militare din oraș, dar acum oamenii se adună În centru. E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]