5,618 matches
-
cercetătorul adoptă poziția obsevatorului participant, pericolul este empatiazarea cu subiectul. Unde se găsește calea de mijloc? Declarațiile despre obiectivarea observatorului sunt adesea simple etichete dogmatice, imposibil de pus În practică. Soluția, cred cei doi autori, este suspendarea Înclinațiilor personale, a prejudecăților, a supozițiilor teoretice ale cercetătorului. O soluție complementară este participarea completă la viața unei colectivități opace (partid extremist, ghetou, instituție Închisă), simpla Întrevedere dovedindu-se imperfectă În unele cazuri. Aceste dileme se amplifică În cazul cercetărilor asupra claselor superioare. Poziția
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fenomen conturează un transfer de bogăție ca echivalent al unei moșteniri anticipate, care nu corespunde nevoilor copiilor. Mai multe anchete sociale, Întreprinse de Knipschgeer (1995), Chapell și Blandford (1991), Daatland (1992) și Attias-Donfut (1996), relevă că, de fapt, contrar unei prejudecăți frecvente, extinderea ajutorului profesional se Îmbină, cel mai adesea, cu un nivel mai ridicat al ajutorului privat (din cadrul intragenerațional). Pentru detalii, recomandăm: Chapell și Blandford (1991); Daatland (1992); Knipschgeer (1995). Facem observația că, În general, atunci când se face trecerea de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
2/1967, la colocviul Specificul național și exigențele expresiei artistice participă Andrei A. Lillin, Sorin Titel, Ovidiu Cotruș, Crișu Dascălu, Șerban Foarță, Nicolae Ciobanu. Accentul cade pe criteriul estetic și pe talentul autentic, fiind vizibilă o tendință de surmontare a prejudecăților ideologice, de emancipare de sub chinga opresivă a poncifelor epocii. Ancheta Ce se întâmplă cu cronica literară? adună opinii variate, formulate de Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Al. Piru, Emil Manu, Mihai Ungheanu, Mircea Iorgulescu, Mirela Roznoveanu, Laurențiu Ulici. În pofida diversității opiniilor
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
Ovid Densusianu. Prima piesă publicată de P. este Gaudeamus (1911), farsă „din viața studențească”, în care efectul comic se produce mai ales prin rapiditatea schimbării replicilor. Atmosfera destinsă a acestui text superficial, fără pretenții, îngăduie și strecurarea unor ironii la adresa prejudecăților față de simbolism. În 1912 scriitorul publică un Triptic dramatic alcătuit din Darul muzelor, Fugind de Charybdis și Jocul zeilor, text ambițios, vrând să ilustreze psihologii complicate și determinisme sociale ce manipulează resorturile intime ale acțiunii personajelor. De fiecare dată intriga
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
Cine a furat o minge?, Snagov, 2002; Lagărul e viața noastră, Snagov, 2002; Cum se adună banii, Snagov, 2003. Repere bibliografice: Gheorghe Pituț, Un prozator autentic, LCF, 1980, 51; Valentin F. Mihăescu, „Hoții de pădure”, LCF, 1982, 27; Laurențiu Ulici, Prejudecăți abolite, CNT, 1982, 31; Mihai Ungheanu, „Iubita de la Gura Teghii”, LCF, 1984, 12; Mariana Brăescu, Social și psihologic, LCF, 1984, 50; Cosma, Romanul, I, 201; Claudiu Constantinescu, Exportul de caricatură, RL, 1991, 33; Nicolae Manolescu, O istorie romanțată a Basarabiei
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
Sadoveanu în Alchimia existenței sau pedepsirea exemplară a snobismului superficial, a modei ușuratice, executată de sus, cu un zdrobitor dispreț, după o nouă lectură (a paisprezecea) dintr-o privilegiată serie à la Ibrăileanu a romanului Război și pace. Inclemența față de prejudecăți și clișee, față de unele puncte de vedere false adânc înrădăcinate reprezintă, de altfel, o trăsătură curat tinerească. Lenea bătrânească a minții, scleroza senilă a gândirii găsesc în el un adversar redutabil. O excelentă și binevenită punere la punct realizează criticul
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
cuțitul”. Acest nou Robinson Crusoe - cum se considera poetul - descoperă, printr-o percepție whitmaniană, o „solidaritate mondială a suferinței” în dăruirea de sine ce capătă dimensiuni cosmice. Filonul răzvrătirii provine din nevoia de libertate pe care spiritul celui despovărat de prejudecăți și de clișee sociale o simte revenind printre semeni: „acum inima mea e obrazul suferinței/purtat peste orașe, peste mări”. Așa cum s-a întâmplat cu confrații Virgil Teodorescu, Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost ș.a. din Grupul suprarealist român, poezia
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
Giurgiu, din 1990 este redactor la Editura Litera, din 1993 redactor la „România literară”, iar din 1996 asistent, apoi, din 2000, lector la Facultatea de Litere a Universității din București. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Prejudecăți literare. A urmat cursuri la New Europe College, București (1997-1998), Wissenschaftskolleg, Berlin (2001). A fost profesor invitat la Institut für Romanistik, Viena (2002). Este membră a Asociației Internaționale a Criticilor Literari și se numără printre fondatorii Societății de Comparatistică din
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
adâncesc psihologia diverselor tipuri feminine. P. se arată un critic subtil, decriptează sensuri noi și ajunge la concluzii originale, cum sunt acelea despre doamna T., personaj în continuă transformare și, într-un fel, eroina principală a acestui eseu. Altă carte, Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române (1999), are un caracter mai teoretic, cel puțin în prima parte. Spre a obține definiția conceptului, exegeta apelează și la alte discipline, precum filosofia, sociologia lecturii, istoria mentalităților. Trece în revistă și delimitează
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
receptarea literaturii române (1999), are un caracter mai teoretic, cel puțin în prima parte. Spre a obține definiția conceptului, exegeta apelează și la alte discipline, precum filosofia, sociologia lecturii, istoria mentalităților. Trece în revistă și delimitează o lungă serie a prejudecăților literare (prejudecata și termenii apropiați - prostie, superstiție, clișeu, canon etc.), observând rolul lor paradoxal: prejudecățile împiedică, dar uneori și ajută judecata de valoare. Spirit foarte informat, cu o solidă cultură teoretică modernă, P. este în același timp un critic penetrant
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
române (1999), are un caracter mai teoretic, cel puțin în prima parte. Spre a obține definiția conceptului, exegeta apelează și la alte discipline, precum filosofia, sociologia lecturii, istoria mentalităților. Trece în revistă și delimitează o lungă serie a prejudecăților literare (prejudecata și termenii apropiați - prostie, superstiție, clișeu, canon etc.), observând rolul lor paradoxal: prejudecățile împiedică, dar uneori și ajută judecata de valoare. Spirit foarte informat, cu o solidă cultură teoretică modernă, P. este în același timp un critic penetrant, ca atunci când
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
a obține definiția conceptului, exegeta apelează și la alte discipline, precum filosofia, sociologia lecturii, istoria mentalităților. Trece în revistă și delimitează o lungă serie a prejudecăților literare (prejudecata și termenii apropiați - prostie, superstiție, clișeu, canon etc.), observând rolul lor paradoxal: prejudecățile împiedică, dar uneori și ajută judecata de valoare. Spirit foarte informat, cu o solidă cultură teoretică modernă, P. este în același timp un critic penetrant, ca atunci când reface istoricul premiilor Uniunii Scriitorilor și când consacră ample analize operelor premiate în
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
informat, cu o solidă cultură teoretică modernă, P. este în același timp un critic penetrant, ca atunci când reface istoricul premiilor Uniunii Scriitorilor și când consacră ample analize operelor premiate în decursul anilor, puse și ele în legătură cu cele două sensuri ale prejudecății: pozitiv și negativ. Scrise de asemenea cu talent sunt comentariile din Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003), unde P. apare și în postura de autoare de portrete și evocări. Într-un text plin de vervă, glisând în permanență între retro și
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
a cărții rămâne aceea că în Bucureștiul interbelic normalitatea a fost posibilă prin existența a două coordonate esențiale ale democrației: libertatea și proprietatea. SCRIERI: Lenevind într-un ochi, București, 1990; Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T., București, 1999; Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române, București, 1999; Întoarcere în Bucureștiul interbelic, București, 2003. Traduceri: Angelus Silesius, Cherubinicher Wandersmann-Călătorul heruvimic, postfața trad., București, 1999; Maurice Nadeau, Să fie binecuvântați, București, 2002. Repere bibliografice: Tania Radu, „Lenevind într-un ochi
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
pe o stradă înzăpezită, cu un pahar băut la crâșma din colț, cu lectura ziarului) până la limbajul prețios al metaforelor întemeiate pe sinestezie sau pe etimologie, acestea fiind înlocuite cu vocabule cât mai exacte, alese din vocabularul unui intelectual fără prejudecata separării stilurilor. Tot subordonată relației esențiale a poetului cu lumea este relația de de-realizare a universului, de înlăturare a contururilor aparente, spre a sugera sentimentul înstrăinării de sine, spaima de neant, perceperea morții ca prezență ubicuă - sentiment niciodată numit
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
cuceritorului aflat într-o dilemă amoroasă, romanul Între două femei (1941) încearcă să avanseze câteva explorări psihologice, uneori prolixe, discursive și confuze, în timp ce, tot aici, tentativa de reconstituire a universului satului ardelenesc, cu mentalitatea sa ancestrală codificată în datini și prejudecăți iraționale, permite schițarea unor caractere fruste, pline de vigoare. SCRIERI: Semne și mituri, Mediaș, 1937; În țara cerului, București, 1939; Între două femei, București, 1941; Zburăm spre Răsărit, București, 1942; Ochiul din neguri, București, 1943; Pilot de vânătoare, București, 1968
LADMISS-ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
a vremii nu trebuia deloc considerată ca reprezentând cea mai bună sau mai dezvoltată societate. Desprinderea de eurocentrism are deci o istorie veche, încă neîncheiată nici măcar astăzi. Și tot acum se consacră principiul separării faptelor de valori, pentru a elimina prejudecățile din colectarea și evaluarea faptelor sociale, pentru a da proeminență experiențelor empirice efective și, astfel, pentru a dezvolta un raționalism critic al raportării la realitățile și dezvoltările sociale ale vremii. Trecerea de la filozofie la știința socială, relativismul cultural sau subminarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
la cea modernă. Astfel, epocii de consacrare a modernității îi corespunde și prima mare paradigmă sociologică, ale cărei principii le putem deja identifica și formula: - cunoașterea sociologică este similară cu cea din științele naturii și diferită de cunoașterea comună, de prejudecăți, de religie, de ideologie sau de superstiții; - cunoașterea sociologică trebuie să fie rațională și să contribuie la instituirea raționalității sociale sau a formelor raționale de organizare socială; - cunoașterea sociologică este holistică și progresează prin cumulativitate; - teoria sociologică este universală și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pe cât este de critic cu tradiția, pe atât este de animat de speranța indicării unui nou curs al societății și istoriei. Categoria centrală este cea de rațiune, considerată nu doar ca acea facultate producătoare de cunoaștere rațională, emancipată de superstiții, prejudecăți, revelații sau ideologii și bazată pe experiență și experimentare, pe fapte empirice și date senzoriale, ci și ca sursă institutoare a raționalității în organizarea socială. Forma pe care ar trebui să o ia cunoașterea rațională este știința, adică acea cunoaștere
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ideologie implicită a superiorității culturale a societăților europene occidentale sau a celor transatlantice și a cetățenilor lor. O regulă antropologică simplă și tacită, admisă de orice cercetător, spune că trebuie evitate ierarhiile culturale dintre societăți, bazate pe evaluări asociate cu prejudecăți, stereotipii sau alți „idoli”. În unele analize ale tranziției noastre postcomuniste, nu s-a admis ca referință, fie ea și tacită, o astfel de regulă, rezultând astfel un discurs pe care îl numim antropologic-etnocentric. Această abordare a fost însă posibilă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
public: corupția și demagogia funcționarilor din întreprinderile de stat, a complexaților și a proștilor „neînțeleși”, cu sofistica lor specială pe care o cred metafizică, a celor chemați a fi „tovarăși”, când nu sunt decât niște bieți oameni, cu vicii și prejudecăți transistorice. M. nu putea să ignore un tip de viziune și procedee dramaturgice proprii teatrului absurd, cultivat în epocă. Intuiția și insistența în a respinge ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea de metafore scenice susținute prin
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Daninos, Carnetele maiorului Thompson, București, 1971. Repere bibliografice: Ion D. Sârbu, Grandoarea și servituțile debutului, TTR, 1956, 7; Tudor Vianu, „Ziariștii”, CNT, 1956, 41; D. Solomon, Al. Mirodan, GL, 1960, 51; M. Nedelcu, Al. Mirodan despre literatura dramatică, judecățile și prejudecățile aferente, CNT, 1966, 24; S. Damian, „Replici sau De dincolo de fileu”, RL, 1969, 21; Florin Faifer, Dramaturgia lui Alexandru Mirodan, CRC, 1972, 50; Z. Ornea, Dicționarul lui Al. Mirodan, RL, 1998, 2; Marin Diaconu, Un dicționar neconvențional, JL, 1998, 1-2
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
criticul le raportează - explicit sau implicit - la tabloul de ansamblu al literaturii epocilor anterioare și la contextul ideologiilor culturale și al programelor estetice. Ocupându-se de opere din trecut, le analizează cu o curiozitate proaspătă, cu interesul și lipsa de prejudecăți proprii, de regulă, comentării operelor de actualitate. Istoria literară pe care o practică e una ce are drept scop nu inventarierea factologică, ci interpretarea operelor și „explicarea” lor, semnalarea elementelor privind geneza și evoluția unor poziții, estetici, viziuni, relevarea ocurenței
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
nu „semne particulare”, dacă se poate vorbi de un specific al modernismului românesc. Concluziile nu sunt spectaculoase, ci întrucâtva previzibile, dar argumentația și exegeza sunt demne de tot interesul. Ca și în alte rânduri, M. se lansează în cercetare fără prejudecăți, recurge masiv la analiza de text și împărtășește cititorului întreaga dinamică a raționamentelor și emoțiilor estetice pe care își întemeiază concluziile, extrem de nuanțate, de o fermitate prudentă, evitând tranșanța simplificatoare. Sunt semnalate eclectismul, confluențele și convergențele poeților aparținători, în principiu
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
și al structurilor”, esteticianul face aluzie la ideile lui Worringer și, în primul rând, la conceptul de intropatie (Einfühlung), atât de fecund în arta și literatura secolului al XX-lea. Adoptarea unei asemenea perspective îi permite să se distanțeze de prejudecata „progresului artistic”, așa cum era acceptată în chip forțat, dogmatic de interpretările oficiale ale vremii, în relație cu „progresul tehnic și social”. Împlinind o semnificativă unitate între istoria filosofiei și comentariul privitor la arta modernă, Morfologia artei moderne (1973) va conduce
MOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]