6,695 matches
-
totuși că, în credințele lor, indivizii își imaginează, în materie de control, lucruri care merg dincolo de evidențe; ei își supraestimează capacitatea de control și subestimează factorii externi de care depind evenimentele" (p. 372). Destinul favorabil. Garanțiile oferite de o lume presupus armonioasă par a nu fi suficiente pentru a-i liniști pe oameni. În plus, ei consideră că nu pot fi atinși de nenoriciri (căci dacă ar fi așa, și pentru cine consideră că viața este un drum/o cale a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un șablon memorabil prin autenticitatea lui realistă. Referitor la coeficientul de creație narativă, în comparație cu, de pildă cel din Olga și Spiriduș, acesta este considerabil. Arta mimării în Calul dracului se dovedește a fi plan al povestirii sieși suficiente. Din ,,zicerea’’ presupusului model folcloric pare că nu a mai rămas absolut nimic. Nemaifiind preocupat de enunțul moralizator, explicit, prozatorul nu este nevoit a face eforturi speciale menite a-l dirija pe cititor spre ideea că ,,povestea’’ care va urma este doar un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ambiguitățile stării de spirit ce-i prezidează acțiunile), face ca impulsul pentru aventura erotică a tânărului bărbat să se manifeste față de o femeie ieșită din comun. Femeia care stăpânește hanul lui Mânjoală, coana Marghioala, este și ea ,,însemnată’’. Grație unui presupus pact cu diavolul, are puterea de a exercita asupra oamenilor puteri nebănuite. Apropiindu-se de vestitul han, în drum spre Popeștii-de-Sus unde urmează a se logodi cu fiica polcovnicului Iordache, eroul nu rezistă tentației de a face un scurt popas
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de neuitat, și personajul feminin al hangiței, care, prin farmecul ei ,,mitic’’, provoacă și polarizează stările afective, nu o dată pasionale, cărora călătorii le cad victimă cu voluptoasă uitare de sine. Toate amănuntele din care se construiește însuși planul acestor invocații presupus magice ale Mânjoalei sunt reproduse după gura lumii, reverberând ca un ecou. Un exemplu în acest sens este pățania hoților care au vrut să calce hanul. Pe același ton neutru sunt presărate detaliile bizare de care se ciocnește povestitorul: lipsa
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lemn’’, ,,femeie curată !’’, cotoiul din cameră și iedul de pe drum, căciula în care Mânjoala se uită adânc. Întreg misterul cultivat în povestirea caragialiană (situație, probabil, unică în întreaga operă a scriitorului) este emanația contaminantului farmec feminin degajat de stăpâna hanului. Presupusa ,,vrăjitorie’’ a hangiței exprimă la modul superlativ tulburătoarea ei feminitate și, astfel, enunță tema realist-psihologică a povestirii. Noutatea constă în faptul că, spre a situa respectivul atribut între parametrii superlativului absolut, pe de altă parte, naratorul ia în considerare fundamentala
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
acțiunile ei dau impresia că se circumscriu în aria celui mai stereotip comportament (de pildă: ,,- Cocoană, dumneavoastră stați de vorbă aici... nu știți ce-i afară... -Ce e ? - S-a pornit un vânt de sus... vine prăpăd’’). Iată acum și presupusul episod cheie al povestirii în care ar fi sugerat satanismul hangiței: ,, Multe odăi curate și odihnite am văzut în viața mea, da ca odaia aceea... ce pat... ce perdeluțe..., ce pereți!... ce tavan!... toate albe ca laptele... și cald ca
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
postvenția în suicid Schneidman(1967)362 a identificat existența a trei etape în prevenția suicidului: prevenția primară, intervenția în criză și postvenția. Fiecare terapeut ar trebui să aibă capacitatea de a asista o persoană cu risc suicidar crescut. A întreba presupusa persoană cu risc suicidar dacă are înclinații autodistructive nu previne cu nimic declanșarea comportamentului suicidar. După aplicarea scalelor de evaluare a riscului suicidar, terapeutul trebuie să se decidă pentru un plan de tratament, în cazul în care consideră că pacientul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
al ONU. Totuși, amenințarea reprezentată de un veto din partea Franței a împiedicat încercarea de realcătuire a coaliției ONU formată ca reacție la invadarea Kuweitului de către Irak în 1991. SUA și-au justificat intervenția în Irak din 2003 în termenii unor presupuse încercări ale regimului Saddam Hussein de a obține capacități nucleare și arme de distrugere în masă, și nu în termenii amenințării reprezentate de terorismul internațional și rețeaua Al-Qaeda. Înalții oficiali americani au încercat să creeze o legătură între terorismul internațional
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de aici, se prezintă patru posibilități. • Cazul 1: anchetele confirmă implicit omogenitatea claselor inițiale Thorstein Veblen este un bun reprezentant al acestei căi. În clasica sa lucrare Teoria clasei avute (1899), el arată că "păturile rentiere" dezvoltă, într-o manieră presupus uniformă și omogenă, un consum ostentativ pentru a se deosebi de celelalte clase, pentru a le domina simbolic semnalându-le incapacitatea lor socială. Definirea unui ansamblu inițial (clasele avute) prin practici omogene conduce la confirmarea acestuia. La fel, ca un
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fotbal (dacă tu îl vizionezi, acest lucru nu înseamnă că eu nu pot să îl vizionez de asemenea), sunt produse doar pentru că întreprinzătorii investesc în mijloace de a exclude non-plătitorii. Pe lângă faptul că nu este o trăsătură inerentă a bunului, presupusul caracter public al multor bunuri este o trăsătură a deciziei politice de a face bunurile disponibile pe o bază non-exclusivă sau chiar pe o bază care elimină prețurile. Dacă statul produce "autostrăzi fără taxe", este greu de imaginat cum libera
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
despre care se presupune că este imposibil să fie furnizate pe piață au fost sau sunt în momentul de față furnizate prin mecanisme de piață de la faruri maritime la educație, de la poliție la transport, ceea ce sugerează că invocația comună în favoarea presupusului caracter de bun public este nejustificată sau cel puțin exagerată. O formă comună a argumentului că anumite bunuri ar putea fi produse doar prin acțiunea statului se bazează pe ideea de "externalități" care nu sunt contractate prin intermediul mecanismului de prețuri
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un concept de identitate spațială a lucrurilor. Însă în primă instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici - cuvântul apare legat mai ales de noțiuni referitoare la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau "cunoscute" prin delegație: parcurgerea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poetic prin referirea la "capetele pămîntului". Dar și această utilizare a lui perata ges ne arată, deopotrivă, în ce măsură cuvântul peras se aplică primordial la o limită care nu poate fi experimentată nemijlocit și care, ca atare, nu poate fi decât presupusă și dedusă. În același sens, Parmenide 1 vorbește despre "limitele astrelor" (perat' astron) păzite de un cer "atotcuprinzător" și constituindu-se el însuși ca "limită supremă" a lumii.2 Însă "limita" care strânge toate aceste elemente laolaltă, creând astfel un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și redacțiunea jurnalului Timpul. Poreclirea de softale pre elita junimii maghiare, docți magnați din universități, cu curagiul conviețiunei lor, duși preste ape și preste munți, iese dintr-o foaie care se zice cea mai serioasă în România, conservatoare și gravă, presupusă a fi și mai știutoare de regulele bunei-cuviințe, de respectarea opiniilor politice și de obligațiunile ospitalității. Urmează apoi invective și esclamații teatrale la adresa "Timpului", după care Trompeta binevoiește a zice: Trecem preste toate; preste insulta însă adusă nobililor vecini cari
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din acest proces transformator. Se înregistrează acum, în restrânsa obște umbrăreșteană ce se păstrase ca atare, un fenomen frecvent menționat în documentele timpului, dar, se pare, insuficient aflat în atenția cercetătorilor, fenomen ce s-ar putea numi de respingere a presupușilor sau a realilor intruși în sânul obștii în decursul timpului, așa cum putem constata urmărind file din dosarele cu acte consemnând acțiuni juridice desfășurate între răzeși din aceeași obște. De exemplu, Ion Bobocea, Neculai și Vasile Boldul cu neamurile lor, răzeși
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
s-a redus apoi la 85 m, din trunchiuri de stejar. Lățimea era prevăzută cu „cale dubla și cu trotuare speciale”, iar încărcătura, adică greutatea ce o putea suporta, „se va calcula la două convoaie de camioane de 12 tone presupuse continuu pe toată lungimea podului”. Inginerul constructor se numea Russu Edgar și era angajatul Serviciului Tehnic al județului Tecuci. Antreprenor al lucrării semnează arhitect N. Dobrescu. Recepția podului construit s-a făcut pe data de 30 mai 1932, iar costul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ci, dimpotrivă, de a face o apreciere reală, ca să aflăm dacă putem afirma că aceasta nu este o problemă prioritară și că alte probleme educative sau sociale sunt mult mai importante. Uneori cea mai urgentă nu este reacția împotriva unei presupuse "violențe în școală". Dată fiind raritatea resurselor educative disponibile în unele țări, poate fi mult mai important să se investească în mijloace materiale sau în salarii mai decente pentru cadrele didactice decât în acțiuni de luptă împotriva unui fenomen în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în 2002, iar Sartre murise de aproape douăzeci de ani... Ce contează? Nu caut să demontez acest gen de convingere și chiar mă înduioșează zeloții unei asemenea credințe literare. Dimpotrivă, simt o indignare (firește, prea puțin științifică în deplina-mi, presupusă, neutralitate axiologică!) când formatorii de opinie își impun convingerea sau se folosesc de tendințele cele mai conservatoare ale opiniei publice în scopuri electorale sau pentru a se alege cu niște frumoase succese populiste. Printre aceste atitudini, se impun două modele
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ridicarea ființei umane la rangul de om, prin rațiune, cum sugerează Comte-Sponville, care urmează în această privință tradiția kantiană (Kant, 1981, 441). În numele acestei tradiții, al acestei nobile concepții antropologice, s-a dezvoltat un curent de "apărare a școlii" de presupusele barbarii care o amenință, curent de gândire care biciuiește cu mult talent derivele laxiste care ar fi dus școala la pierzanie și ar fi subminat autoritatea dascălului. Acest curent de gândire e coerent și nu-i nici pe departe marginal
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care se împotrivea ascetismului necesar pentru transmiterea cunoștințelor, provocând o "înfrângere a gândirii", cum o numea, într-un pamflet celebru, cel mai cunoscut reprezentant al acestui curent, un alt filosof mediatic, Alain Finkelkraut (1987). Discursul despre decadență pornește de la o presupusă insuficiență parentală, iar dominanta constă în acuzarea părinților și a lipsei de repere, cum tinde s-o impună un joc de cuvinte pseudo-savant*. Noua familie, marcată de hedonismul consumerist, ar fi incapabilă să socializeze din pricina unor dificultăți psihologice și sociale
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
grouping, factor de risc de două ori mai explicativ decât monoparentalitatea, de exemplu. Iată de ce ar trebui puse sub semnul întrebării câteva automatisme despre responsabilitatea parentală și insuficiența educativă a femeilor singure: segregarea școlară are un efect mai mare decât presupusa carență feminină. Modul în care sunt constituite clasele de nivel pare legat de capacitățile cognitive și academice ale elevilor: nu-i decât un mod de a înrădăcina inegalitatea socială printr-o ideologie a darurilor abia ascunsă. Payet (1995) a arătat
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
multirecidiviști" a devenit calul de bătaie al unuia dintre mânjii favoriți ai hergheliei prezidențiabile*, o asemenea imagine nu e nevinovată. Deci punem la îndoială geneza spontană a "nucleelor dure". În reprezentările comune domină câteva teme, care sunt tot atâtea "cauzalități" presupuse, cel mai adesea reduse la o cauzalitate unică sau dominantă, în mare măsură împământănită. Tema dezinteresului parental este cea mai frecventă, întrunind unanimitatea peste clivajele politice sau ideologice, cu o insistență deosebită pe dezinteresul sau absența taților și pe monoparentalitate
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nu există un echivalent utilizabil pentru ceea ce înseamnă banii în teoria economică, chestiunile internaționale sînt calitativ diferite de științele economice (vezi capitolul 3). Baza acestor afirmații era aceeași cu ceea ce va deveni principala trăsătură distinctivă în stabilirea independenței relațiilor internaționale: presupusa diferență calitativă între politica internă și cea externă. Această opoziție a fost redată prin diverse denumiri-clișeu. Sistemul inter-național a fost uneori legat de o stare de natură, diferită de starea de drept, în care contractul social a creat și a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
imposibilă falsificarea. Prima eroare este așa-numitul regres la infinit. Să luăm un exemplu din literatura teoriei politice asupra puterii, care opune școala elitistă celei pluraliste (Dahl 1958): Statul nostru este guvernat de o elită conducătoare. Analiza descoperă că cei presupuși a face parte din elită nu-și impun voința în deciziile cele mai importante. Contraargument: lucrurile stau așa pentru că în spatele elitei de fațadă există o altă elită și aceasta din urmă este cea care conduce. Contraanaliză: această elită nu există
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Insistența lui Kissinger asupra atitudinii elitei politicii externe americane nu era doar un mod de a evidenția propria sa formație istorică și perspectiva pe care aceasta i-o crea, nici nu era un mijloc de a-și critica adversarii "birocrați", presupuși a fi mai puțin pregătiți, ca de exemplu secretarul de stat William P. Rogers (Kissinger 1979: 31). Existența unor atitudini împărtășite de către diferitele elite ale politicii externe din fiecare stat era unul dintre lucrurile absolut necesare (vechiului) Concert European. Ea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]