2,866 matches
-
îngrijită și aranjată plăcut în interior. Pot spune că după casa părintească, aici la sora mea era cel mai ideal loc de odihnă, liniște și pace sufletească. Sora era atentă, frumoasă, curată și nu în ultimul rând foarte darnică și prietenoasă. Cumnatul la fel, doar puțin mai morocănos și zgârcit. Zilele și nopțile petrecute la ei, mesele îmbelșugate, atmosfera plăcută din jur, îmi creau întotdeauna un sentiment de pace și liniște sufletească. - Ilie, strigă sora, fugi și prinde o găină, dar
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
culmile împlinirii și fericirii. {ansele ca mintea conștientă să-și atingă scopurile fără cooperarea subconștientului sunt minime. Comunicarea cu subconștientul nostru este calea eficientă și sigură de a comunica cu tine însuți (interiorul tău) și se face într-o manieră prietenoasă, pe care mintea subconștientă să o poată înțelege și este calea minimei rezistențe. Totul pleacă de la conștientizarea lucrurilor și asumarea responsabilității. Acceptând cu responsabilitate cele două aspecte primordiale ale vieții (egoul și sufletul) vom reuși să facem față vieții într-
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ÎNDEPĂRTĂ, CĂTRE O UȘĂ AFLATĂ CEVA MAI ÎNCOLO ȘI HEDROCK ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ PELDY A PĂȘIT ÎNAINTE. \ POFTIȚI PE AICI, ÎI SPUSE TÎNĂRUL. CONSILIUL VĂ VA PRIMI IMEDIAT. ÎNTREBĂ HEDROCK. SENZAȚIA DE CĂLDURĂ PE CARE I-O STÎRNISERĂ PLANURILE PRIETENOASE ALE NEGATISTULUI SE STINSE. ADICĂ VREI SĂ SPUI CĂ SE ÎNTRUNEȘTE CONSILIUL ÎN CAMERA LOCALĂ? POLIȚISTUL NU-I DĂDU NICI UN RĂSPUNS \ DE FAPT NICI NU SE AȘTEPTA LA VREUN RĂSPUNS. ÎNTREBAREA ASPRĂ FUSESE PUR RETORICĂ. AUZI, CICĂ, SĂ-I MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că de fapt erau inevitabile. Nu existase niciodată o alternativă. Ca să ai încredere într-o persoană în viață pentru a-ți dovedi ca martor identitatea, ar fi însemnat o adevărată sinucidere într-un moment de criză. Oamenii, indiferent cît de prietenoși ți se arătau, indiferent cît de bine i-ai fi plătit, tot puteau fi siliți să mărturisească adevărul. Dar nimeni nu putea să pună la îndoială în mod foarte serios un certificat emis legal. Refuza să creadă că sfetnicii așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut de treabă, au redevenit prietenoase, ciulinii au foșnit cât se poate de plăcut, o mare povară mi s-a ridicat de pe suflet, iar acum, nimeni... 6. Așadar, pentru că Iason, în ochii mei, reprezenta substanța altui cerc și n-aveam de gând să-i absorb ostilitatea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i aruncăm măcar o privire lui Iason. Bineînțeles, înainte de a pleca i-am mulțumit domnului Sima pentru ospitalitate și i-am făcut chiar un mic gest de rămas-bun lui Dragoș, care, deschizând o clipă ochii, ne-a zâmbit neînchipuit de prietenos. 7. Am dus-o pe Zenobia în scobitura digului și am viermuit acolo, nu știu cât timp, fără să ne spunem o vorbă, întinși umăr la umăr, cu fețele sprijinite de pământul umed al alveolei aceleia; era o mare dragoste și ne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
numeroase întreprinderi, inclusiv brutării. Drept urmare, la Sincelejo, capitala provinciei Sucre, populația a fost lipsită de pâine o zi. 5. Era un cer senin, nu se mișca o frunză. Oamenii treceau încoace și încolo, toți păreau vii, până și morții, zâmbeau prietenoși. Rătăcisem multă vreme pe străzi. Târziu, am ajuns, flămând și obosit, în centrul orașului. Asfaltul frigea, am găsit un creion metalic, fără mină, mă neliniștea ispita conștientă a experimentării. Era cam cinci după-amiază. Lângă bazinul Lido plutea în aer o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de când mă așteaptă...“. Pe urmă am plecat, soarele mai arunca o ultimă văpaie roșiatică. În drum nu m-am întâlnit cu nimeni. Mergeam pe dig ferindu-mă de goluri, ca să nu-mi scrântesc gleznele. Erau niște bolovani pe acolo, negri, prietenoși, mă priveau ca pe un frate. Păreau că se bucură știindu-mă iar printre ei. În fața scorburii, pe un maldăr de trestii uscate, Zenobia ședea cuminte, cu mâinile în poală. Îi albise părul așteptându-mă... (1980-1985)
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu cinci ani. După plecarea ei, Radu a rămas puțin necăjit pentru că plecase supărată, el nu dorea să strice această amiciție, căci practic nu era altceva, fiindu-i recunoscător că la venirea lui aici ea s- a arătat cea mai prietenoasă dintre colegi și numai după aceea el se împrietenise cu Andrei. El observase că Angela era o persoană arogantă, foarte mândră întotdeauna, încercând să se impună. El nu s-a gândit nici o clipă că o va supăra încălțând ghetele aduse
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
veverițele s-au dus numai la bătrân, cătând bănuitor spre mine. Vezi? Au zăpsit că ești străin, fiule. O să mai dureze până să se obișnuiască cu prezența ta. Așa că să nu fii supărat pe ele. Sunt ființe inteligente și foarte prietenoase, dar și prevăzătoare. Da’ iarna cine le hrănește, părinte? Întâi trebuie să știi că ele au grijă să îngroape în diferite locuri alune, nuci sau ghindă, iar iarna le dezgroapă pe rând și se hrănesc. Mai am și eu grijă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
făceam bani pe pielea de șarpe, ei, aborigenii, m-au învățat cum se jupoaie pentru a nu le strica pielea. O vreme am mers la vânătoare ca să îmi omor timpul liber. Eram foarte amestecați și eu nu sunt o fire prietenoasă, nu-mi plăcea să mă înfrățesc cu orice derbedeu, aveam oarecare carte, studiasem toată viața și nu-mi plăceau obscenitățile, or nu te puteai integra în grupurile de constructori de căi ferate și de drumuri dacă nu-ți plăceau obscenitățile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fost exterminați și încă foarte repede. Mai întâi omul alb a adus bolile lui de care aborigenii nu aveau cum să scape, au fost împușcați ca animalele și au fost împinși în deșert. Locuiau pe coasta Oceanului Pacific într-o natură prietenoasă, unde hrana le era la îndemână, culegeau fructe ori mâncau pește, iar de locuință nu aveau nevoie. Fiecare trib își avea regulile lui și triburile între ele nu se războiau. Spațiul era imens și nu avea sens să se omoare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cotonogească în halul ăsta! — Ce nenorocire, Tomoe! Tomoe, înțelegându-i mâhnirea, încerca să-l mai încurajeze. — Hai, capul sus! S-a terminat. Când ajungem acasă, vă fac o prăjitură bună, bună. Când au ajuns acasă, Gaston era iar zâmbitor și prietenos. Și-a dus un deget la gură și le-a zis celor doi: — Să nu le spunem nimic mamei și lui Mă-chan. Să ținem totul secret. O să le spunem că am căzut și că mi-am rupt pantalonii. Bine? Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înspăimântat. — Ai de gând s-o întinzi? — Non. Non. Endō se uita la acel monstru ciudat ca și când îl vedea pentru prima oară. Era mai fricos decât un câine vagabond, dar dacă te purtai puțin mai blând cu el, un zâmbet prietenos îi învăluia fața de cal. Când l-a considerat mai idiot, atunci i-a dovedit contrariul. Nu-i venea să creadă că i-a scos gloanțele din armă. Și acum plângea ca un prost, lipsit de orice demnitate. Greșise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
șantier era infernal. Endō a privit înapoi și l-a văzut pe Gaston urmându-l șovăitor. — De ce vii după mine? Gaston nu-i răspunse. — Te întrebam de ce vii după mine? N-ai chef s-o ștergi? — Nu plec, Endō-san. Zâmbetul prietenos cu care se familiarizase Endō îi flutură pe buzele însângerate și dădu din cap: — Tu și eu... prieteni. — Prieteni? Glumești! Nu mai am ce face cu tine. Du-te dracului! Lasă-mă-n pace! Conform planului, Gaston trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Și-a încleștat degetele pe umbrelă. I se citea nedumerirea profundă pe chip. Era limpede că ultimul om pe care se aștepta să-l vadă acolo era chiar Gaston. Endō-san! Gaston l-a bătut iar pe umăr, cu un surâs prietenos pe buze, încântat la culme că a reușit să-i provoace un asemena șoc prin apariția lui neașteptată. — Tu! Tu... aici! Lui Endō i-a revenit, până la urmă, glasul. Tu! Nu a mai scos nici un cuvânt și a întors repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
privirile În direcția noastră. — Maestrul e bine, sănătos? Nu l-am mai văzut de multă vreme. Și Keiko ce mai face? Avea vocea unei prezentatoare din emisiunile acelea pentru copii care se transmiteau des la televizor mai demult. O voce prietenoasă, care-mi trezea amintiri dulci, dar care parcă venea dintr-un loc Îndepărtat la care nu aveam cum să ajung. — Maestrul? — Da, maestrul Yazaki. Reiko Îl chemă pe barman și comandă un lichior de coacăze negre. — Nu aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a așternut pat în sânge, leagăn în inimă, cămașă în piele. Nimic mai intim decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a umplut de emoție, dar, din păcate, a ieșit prost. Sper să te faci bine curând.“ Era destul de mândră de rezerva și elocvența sa simplă. Dădea frâu liber sentimentelor ei, își zise, și totuși în mod stăpânit, rezonabil și prietenos. Cu siguranță, atinsese un nou nivel de dezvoltare personală, un nou prag al maturității. Spera că asta-l va convinge pe Hungry Hop de bunul ei simț și de sănătatea ei mintală, pavându-i drumul către alte bilețele și întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spui, bunicule? -Tu mi-ai explicat clar de ce trebuie să fie Luminos acest mânz, deci așa îl vom striga de acum încolo! -Luminosule, îl striga copilul ca să se obișnuiască cu numele și cu mâna lui. Până la urmă mânzul ceda vocii prietenoase și îl acceptă pe băiat cu mai mare răbdare. Apoi, înhămară calul și porniră spre pădure după lemne. Le plăcea să meargă împreună, se înțelegeau bine. Mitică savura simplitatea satului, faptul că putea sta lângă bunicul său în căruță și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
izvor cu apă limpede, făcându-și căuș din pălmi își potoli și setea. Era un peisaj exotic, cu iarbă fină, de fir lung, copaci scunzi, cu trunchiuri întortocheate, tufișuri pline de fructe de pădure, flori neștiute, dar atrăgătoare și animale prietenoase. Toate acestea înconjurate de apa strălucitoare a mării fără sfârșit. -În acest loc mi-ar plăcea să trăiesc! - izbucni dintrodată fata, cu inima plină de admirație. Mărgica, care se pitea în buzunarul de la bluză, auzind această dorință, făcu minuni și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
De acolo numai cămilele pot bea, așa cum din cănițele voastre numai voi puteți servi apă. În acel moment le ridicase pe fete și le duse mai departe... la maimuțe. -Putem să ne jucăm cu ele? -Sigur că da, ele sunt prietenoase și le va plăcea să aruncați cu mingea în aer, vor veni și ele spre voi și vor prinde mingea. -Maimuțele sunt drăguțe, fac și ele ce facem noi! Sunt vesele și vor să se joace cu noi!Dați-le
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
colțul străzii, de acolo nu se mișca, nu se arunca în forfota orașului. Uneori veneau și oameni care nu-i erau pe placul ei, atunci se retrăgea în curte. Peste o vreme apărea din nou în fața porții și aștepta fețele prietenoase, cunoscute. Îi plăcea să fie mângâiată. Spre seară sosi și vecinul, dar fiind preocupat nici n-o băgă în seamă. Cățeaua începu să latre și încercă să se apropie, dar vecinul se răsti la ea. În ziua următoare vecinul din
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
varietate de expresii cochete, pe care probabil le exersase în fața oglinzii de la măsuța ei de toaletă. Respirația ei tânără, fierbinte, nu avea gust de proaspăt, dar mi-am dat voie să egalez competența sărutului ei doar ca să fiu amabil și prietenos, mâinile mele strângându-i sânii tineri, frământându-i sfârcurile cu degetele. Apoi i-am luat fesele rotunde în căușul palmelor mele umede și am tras-o mai aproape de ceea ce era din ce în ce mai mult în mintea mea. Ochii ei neastâmpărați se rotunjiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la bancă. I-am făcut un semn cu mâna lui Deubel să vină la mine, apoi am adăugat: — Ai observat vreodată că majoritatea infracțiunilor din Berlin par să se întâmple în timpul zilei? — Uiți de bătaia de dis-de-dimineață administrată de tipul prietenos de la Gestapo din cartier. — N-o să ai niciodată pe cineva mai mare în grad decât un Kriminalassistent care să facă verificări. Și numai dacă e cineva important. M-am întors să dau ochii cu Deubel, care făcea tot ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]