3,372 matches
-
uriașă a flăcărilor dinăuntru se rostogoli peste pânza sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de țipete, iar rotocoale de fum negru se ridicau prin vârful cortului. Se aplecă înainte, captivat de oroarea acelei priveliști. Și mai mult fum, și mai multe țipete. Luptându-se cu sine pentru a nu permite unui zâmbet nenatural să îi apară pe față, lansă un val de mulțumiri. Nu exista vreo divinitate în care să creadă Malerick, dar aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
degetului, care încă avea tendința să-mi amintească de un cârnat, dar era adevărat că micile puncte albastre pe fundalul auriu, cuibărite între pernele palide ale pielii netede, ca valurile cremoase de satin ale unei casete de bijuterii, alcătuiau o priveliște dulce, surprinzător de mișcătoare. Pentru o clipă, m-am întrebat dacă nu cumva adoratul Warren avusese o clipă de nebunie și i-l oferise ca pe un dar de ziua ei sau, poate mai probabil, dacă venea din partea vreunei nașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că e un preludiu plăcut să mergi să cumperi diamante la Cartier? Sau în Costa Rica, atunci când eu și surferul ăla — alt surfer — am făcut dragoste pe plajă la răsăritul soarelui? Sau când arhitectul ăla cu acoperișul de pe care aveai o priveliște nemaipomenită a Hudsonului — — Tu să știi că poate fi oricum, spuse Leigh, uitându-se direct la Emmy. — Ai așa un talent de a-i strica omului cheful! strigă Adriana. Mă duc să înnot. Încercă să-și păstreze tonul calm, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deschisă și îi făcu semn lui Emmy să intre. Folosi cheia să cheme liftul care le duse direct în apartamentul lui Russell ce se întindea pe tot etajul și traseră amândouă de geamantanul lui Emmy ca să-l bage în casă. Priveliștea aceea cu atâta oțel inoxidabil și lac negru care le întâmpină când se deschiseră ușile liftului a fost de ajuns pentru ca Leigh să revină brusc la realitate; îndată ce văzu colecția de sculpturi metalice a lui Russell și imprimeurile alb-negru alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
frumoasă, Adriana!” — de maître d’, un tip altfel destul de antipatic. Au fost imediat conduse prin furnicarul de doritori de sushi și băutori de sake și așezate la una dintre cele mai bune mese din restaurant, o superlocație care oferea o priveliște de 360 de grade spre zona de mese și bar și spre grădina pentru cocteil unde o mulțime paparazzi se înghesuiau înnebuniți la intrare. Niște pahare cu martini din litchi au apărut parcă din senin și, în câteva minute, fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de metri mai În aval, unitatea de pionieri refăcea partea centrală a vechiului pod de cale ferată. Jim era bucuros să-i vadă la lucru. Aproape toată dimineața se simțise amețit, iar curgerea continuă a apei prin pontoane era o priveliște liniștitoare. Își măsură pulsul, Întrebîndu-se dacă nu cumva se Îmbolnăvise de beri-beri sau de malarie sau de vreuna dintre bolile despre care Îl auzise pe doctorul Ransome discutînd cu doamna Hug. Era curios să Încerce o boală nouă, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de sol nu făcuseră aici nici o Încercare de a scăpa și continuau să trăiască În hangarele și atelierele distruse. În fiecare zi, soldații naționaliști luau cîțiva japonezi și Îi omorau pe terenul acoperit cu gunoaie din sudul și vestul aeroportului. Priveliștea acestor aviatori japonezi morți, plutind cu fața-n jos În canal printre rezervoarele de Mustang aruncate, Îl tulbură pe Jim la fel de mult ca și trupurile britanicilor din spitalul lagărului. De atunci Încolo, hotărî să rămînă În siguranța lagărului. Noaptea dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mică cât un porumbel și se ascunse Într-un nor. Beculețele cabinei se stingeau și se aprindeau ca În pâlpâirea pomului de iarnă pe care Îl văzuse odată În vitrina magazinului Trei Ursuleți, iar el era Încântat de această unică priveliște și de aparate, atât de multe aparate la un loc, cum nu mai văzuse niciodată. Taică-su din vorbă În vorbă Îl recuperă pe fostul comandor dintr-o amintire, de, era război și făcea armată la aviație, Își aduseră aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu se ude, ci ca să Îi dea lui Sam un moment de intimitate cu unchiul și mătușa lui. — Ești sigur că nu vrei să urci? o auzi pe Irene Întrebându-l pe Sam. Nu ți-ar veni să crezi ce priveliște avem din cameră. Mi-ar plăcea, dar trebuie s-o duc și pe Ruby acasă. Are mare nevoie de odihnă. —Bine, Sam. Tu ești doctorul. La care Irene o puse pe Ruby să coboare geamul. Un doctor evreu chipeș, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de la clienți satifăcuți, bănuiesc. El dădu din cap afirmativ. Mă gândeam să le pun pe pereți. Se duse spre fereastra cu vedere. Trase jaluzelele sus. Luminile Londrei clipeau ca niște bijuterii care se vărsaseră din cutia lor. —Uau, uite ce priveliște! Se poate vedea și vârful lui Big Ben. După o vreme Își luă privirea de la fereastră. Abia după câteva momente observă paravanul. Fusese acolo, fără Îndoială. Și... suporturile speciale pentru picioare. Flash-uri de la experiența pe care o avuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
însuși. Poate încercase doar să rămână în picioare. Poate că îi era frică de sânge. Tâmpitul. Am aruncat mănușile, am ieșit din sala de operații și am intrat în vestiar. M-am așezat pe bancă. Pe fereastră se vedea obișnuita priveliște a pavilionului vecin, ferestrele joase de pe scările interne, pe care trec picioarele celor care urcă sau coboară. Se văd doar treptele, doar picioarele, chipurile sunt acoperite de zid. A trecut mai întâi o pereche de pantaloni bărbătești, apoi picioarele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un cimitir, iar acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat, fără o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi se părea o călătorie în afara vieții. Locul, tovarășul de călătorie, starea mea sufletească, totul era sigilat în interiorul aceleiași consternări. Chiar și sicriul, felul în care, la curbe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
își comenta producțiile și pictorul Orbaneja în Don Quijote): „Tocmai despre asta vreau să scriu aici, despre cum te apuci să scrii ceva fără a ști unde ai să te oprești, descoperind terenul pe măsură ce mergi și schimbând direcția pe măsură ce se schimbă priveliștile care li se deschid ochilor spiritului. Asta însemnează a drumeți fără plan prealabil și a lăsa ca planul să ți se ivească pe parcurs. E modul cel mai organic, celălalt fiind mecanic; este modul cel mai spontan.“ Căci scriitorii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Are un logodnic? — Eu una v-am spus deja, domnișorule. — Nu contează. Vom lupta! — Bine, vom lupta. — Îmi promiți să mă ajuți, Margarita? — Sigur că da. — Atunci vom învinge! Și plecă. Se duse în Alameda ca să-și reîmprospăteze emoțiile cu priveliștea verdeții, să audă cum își cântă păsările iubirea. Inima îi înverzea și-n ea îi cântau, ca privighetorile, amintiri înaripate din copilărie. Era, mai presus de toate, cerul amintirilor cu mama sa, revărsând peste toate celelalte amintiri o lumină înflăcărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
O fâșie îngustă de copaci separă Indian Hills de terenul de golf al clubului unde îmi spusese tipul de la First Mutual să mă înscriu, până când a aflat că soția mea este evreică. Copacii și terenul de golf atrag cumpărătorii, dar priveliștea pe care o prefer eu este cea a caselor vecinilor sau, mai bine zis, în casele lor. Nimeni nu trage jaluzelele sau perdelele în bucătăriile sau în sufrageriile din Indian Hills. La etaj, intimitatea este permisă, dar jos se cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de zăpadă, cu hâțânări și hurducături, în vehiculul ăsta strâmt condus de tata, care a frânat brusc la capătul satului S., în fața porții unui garaj. Motorul sa oprit, tăcerea s-a așternut în jurul mașinii și pe geamuri sta parcă lipită priveliștea nemișcată. Tata, care își întoarse capul spre interiorul mașinii, încât nasul lui scurt și drept, bărbia colțuroasă s-au arătat de sub borul pălăriei, cum prinde chip o siluetă, spuse: Asta e! Aici o să locuim. Cuvintele ne stârniră așteptarea latentă, îmboldindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
exista decât în cuvinte: Chiar cură de-adevăratelea bumbac de sus? Toarnă cu ghiotura pe grădini și pe case; dară ninge, e cum dai binețe... ... zăpada în cuvintele unui dialect pe care îl vorbeam eu însumi. Tonalitatea lui deschidea o priveliște care te ducea cu gândul la vremuri de-a dreptul risipitoare în comoditatea lor, când în mijlocul grădinilor se afla „Here Hus“, casa boierească și „Chiledach“, turla bisericii, înconjurate de ulicioare și piațete ce se vărsau în șosea, urmându-și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu marginile și vârfurile ridicate în sus, se stratificau unele peste altele, alcătuiau șiruri muntoase. Unele aveau un luciu sticlos, altele erau mohorâte, zăpada umpluse văioagele și se adunase în spatele brazdelor. Iar eu priveam de sus de tot la această priveliște arctică, așa cum o cunoșteam din pozele unei cărți. Kabluna - așa se chema cartea. În limba eschimoșilor nitsilni, numele ăsta denumea străinii care ajunseseră până la ei la începutul secolului XX: cercetători, misionari, vânători albi. Nu eram încă în stare să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gri-bleu ca de cretă. Această cruce cu o gaură în mijloc, în care ardea un bec electric, era de fapt vertebra unei balene; nimeni nu avea habar de unde provenea și cum ajunsese aici în sat. Și totuși, această vertebră lega priveliștea stranie de fotografiile alb-negru ale eschimoșilor îmbrăcați în blănuri. Imaginea mă făcuse să ies din propria-mi fantezie ca prin burlanul îngust al unui iglu, din pozele cărții în peisajul înzăpezit, în neatinsa depărtare a câmpiei care se întindea înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
degaja toată ființa lui venea dintr-o obârșie cu totul străină mie, care se stinse odată cu închiderea ușii de la atelier. Ceva atât de simplu ca mirosul lemnului proaspăt rindeluit. Mama își luă mâna de pe tul și-și întoarse ochii de la priveliștea înzăpezită și, după ce cercetă cu atenție mobilele, se uită la comoda Biedermeier care și aici - ca peste tot până acum - ocupa un loc special, ca un fel de altar al casei. Din răsfrângerea luminii pe lacul vechi se ivi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ocupa un loc special, ca un fel de altar al casei. Din răsfrângerea luminii pe lacul vechi se ivi poate amintirea lui Onkel Rodolph și a casei sale, „Strada grădinii“, și ea plutea ca o insulă de viață cultivată deasupra priveliștii tocmai zărite și o umplu pe mama de o speranță frenetică. Onkel Rodolph, care renovase acea mobilă cu mulți ani în urmă, s-ar putea să mai locuiască și azi în apropiere, iar „Strada grădinii“ să fie un loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se hrănesc cu corned beef din conserve și beau prea mult whisky, pe care-l obțin în schimbul pieilor de focă din care se fac ghiozdane, cum aveam și eu unul. Vtc "V" Adăpătoareatc "Adăpătoarea" Din zăpadă se ivi o nouă priveliște, nuanțe verzi, argiloase, sclipind de umezeală și eu stăteam la fereastră, priveam liniile, structurile alb-negre dispărând, în locul lor apărea un amestec de pete și suprafețe care se ordonau treptat în ogoare și pajiști. Puțin ieșit mai în față era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cântase la orgă în mica biserică a satului și privea prin perdeaua ferestrei biroului, privirile îi alunecau direct în frunzișul nucului, era uimit să descopere în spațiul aerian încărcat de crengi o porție de natură, la fel de la îndemână cum fusese priveliștea maritimă din Engadin. N-ar fi trebuit să se întoarcă de acolo, n-ar fi avut voie să părăsească ceea ce văzuse și aflase pentru prima dată. De ce s-a supus atât de docil planurilor tatălui său? W. simți vântul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un gust care mă făcea să bănuiesc că ceva din acele lucruri trebuia să se afle și în prezent. În timpul unei vizite la „Strada grădinii“, cu puțin timp înainte să moară Onkel Rodolph, când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe care o privisem la ora de geografie a patriei: o vilă străjuită de o colonadă în fața atriului, situată într-un cartier de clădiri modeste, chiar în mijlocul câmpurilor semănate cu grâu, și această reprezentare mă făcu să călătoresc printr-o priveliște care nu semăna decât foarte vag cu aceea prin care tata și Hans își clătinau pulpele, vorbind despre o mai bună stabilitate pe teren a unui Mercedes, în comparație cu „americancele“. În spatele meu, doamna Saner vorbea cu mama despre Paris și București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]