95,170 matches
-
și apoi să respiri. Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii, trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi. Ce să te întrebi ?. Nu contează. Trebuie să te întrebi. Trebuie să privești întâi tavanul,apoi pereții cu o privire decentă și să revii iar la tavan. Să urmărești contururile candelabrului ca si cum ar fi prima dată pentru tine și apoi să închizi iar ochii. Trebuie să închizi ochii și să te întrebi. Ce să te întrebi ? .Nu contează. Ai văzut
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
aștepți luminileși apoi să respiri.Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii,trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi.Ce să te întrebi ?. Nu contează.Trebuie să te întrebi.Trebuie să privești întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar la tavan.Să urmărești contururile candelabruluica și cum ar fi prima dată pentru tineși apoi să închizi iar ochii.Trebuie să închizi ochii și să te întrebi.Ce să te întrebi ? .Nu contează.Ai văzut tavanul
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
lut.... V. POEM CU DEGETELE ÎNCLEȘTATE, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. Poem cu degetele încleștate Dimineață,devreme, ți-am sărutat ochii și buzele mi-era dor să ne trezim împreună diminețile în care privirile ajungeau mai departe decât mâinile noi ne înconjuram în tăcere în mijlocul luminilor dansând diminețile în care mă simțeam singur cu ființă înjumătățita ochii tăi de femeie îndrăgostită m-au salvat de atâtea ori atârnam de buzele tale așa cum aș fi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
așa cum aș fi atârnat cu degetele încleștate de marginea lumii diminețile acelea, le-am avut numai noi... Citește mai mult Poem cu degetele încleștate Dimineață,devreme, ți-am sărutat ochii și buzelemi-era dor să ne trezim împreună diminețile în care privirile ajungeau mai departe decât mâinilenoi ne înconjuram în tăcereîn mijlocul luminilor dansând diminețile în care mă simțeam singurcu ființă înjumătățitaochii tăi de femeie îndrăgostităm-au salvat de atâtea oriatârnam de buzele taleașa cum aș fi atârnat cu degetele încleștatede marginea lumiidiminețile
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
inima ta bătând mi-aducea aminte de a mea am întins peste tine bratul-aripa voiam să te înalți și tu să crezi că avem atâta zbor cât putem cuprinde în bratele-aripi să vezi că avem atâtea stele câte închidem în priviri trupurile ne dormeau târziu, în ianuarie căci sunt călătorii care se umblă pe pământul roditor de ilulzii și suferințe și mai sunt călătorii care se zboară cu sufletul în lumile de liniște și lumina te purtăm pe bratele-aripi și te
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
liniște aproape de tineera așa de bine să aud inima ta bătândmi-aducea aminte de a meaam întins peste tine bratul-aripavoiam să te înalți și tușa crezi că avem atâta zborcât putem cuprinde în bratele-aripisă vezi că avem atâtea stelecâte închidem în priviri trupurile ne dormeau târziu, în ianuariecăci sunt călătorii care se umblape pământul roditor de ilulzii și suferințeși mai sunt călătorii care se zboarăcu sufletulîn lumile de liniște și luminate purtăm pe bratele-aripiși te arătăm stelelorinimile lor băteau mai tareașa că
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Adolescenții sunt în stare să zburde herghelii de note muzicale pe câmpiile reavăne, incendiate de florile primăverii! Ei preschimbă plumbul timpului în topaze și rubin și chiuie cu lucirile lor în oglinzile privirii cerului. Cântă în văzduhul lor sufletesc și râd în canatul ferestrei inimilor care nu întâmpină cumpene la intersectările voioșiei cu iubirile! Pe acest iureș de fiori sufletești izbucnesc ardoarea, umorul și cântecele tinerești în sitcomul „Cheia Sol”, cu regie și
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
gândul tot la tine. Și pentru frezii și pentru garoafe Am suferit și-am suspinat din greu, Si pentru floarea prinsă cu agrafe Din părul tău, ce nu mai e al meu. Am suferit apoi când ghioceii Și-au ridicat privirea din zăpadă Și-au început să-și sune clopoțeii, Dar ochii tăi n-au vrut să mă mai vadă. Am suferit în lanul de lalele Când luăm în mână cupă cu nectar, Dar tu lipseai, iubito, dintre ele Și suspinam
SUFERINTA,TU... de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382664_a_383993]
-
spre seară, când ies tinerii la promenadă, sau să o însoțești la balurile care au loc în oraș. Rămâi cu bine Mache, scoate nasul din hârțoagele alea, și ai grijă de tine, cât ești încă tânăr. Mache îi aruncă o privire aspră și îi zise morocănos: - La revedere Maria, nu îmi duce tu mie grija, că știu eu ce trebuie să fac. Mai bine vezi ce faci tu pe acolo, stai cu burta pe carte, că de aia cheltuie domnul Alexandrescu
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Se-ntoarce visul lumii-n doi! Întrevăzând o vreme bună, Cocorii se retrag spre noi, Din largul lumii, sub cunună, Se-ntoarce visul lumii-n doi! E primăvară în priviri Și tinerii se-nveselesc! În iarba verde-apar iubiri Și oamenii le răsădesc! Din dragoste, din floarea albă Și din parfum de micșunele, O viață pură se întreabă, Când să apară printre ele?! Referință Bibliografică: Se-ntoarce visul lumii-n doi
SE-NTOARCE VISUL LUMII-N DOI! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382682_a_384011]
-
frumusețe și sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleștează amintirile, nori ai tristeții pe aripi cenușii ale vremii, gânduri și aspirații care se țes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfințitului care mângâie privirea sa blajină și însetată prin cânturi ale liniștii depline. Un cor de îngeri coboară să aducă lumii sale purificare și tihnă. Iar fiecare înger a lăsat o lacrimă a necuprinsului pe versul poetului. Sonetul e acea scânteie a cuvintelor care
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
TIMID SE ÎNALȚĂ LĂSTARUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină. Lui soarele cald
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
Artista cu păr de soare și ochi de cer, Delia Matache, e în stare să răpească gândul și să tulbure sufletul într-o singură clipă, cu două frumuseți ale sale: vocea și chipul! Dacă tinerețea te fierbe, o ațintești cu privirea, dacă tinerețea-i în urmă și-n față pădurea ruginită așteaptă din dumbrăvi căderea brumelor, o ațintești cu sufletul. Și într-un fel și în celălalt, interpreta Delia Matache te-a cucerit iremediabil. Vrei să plângi, de ea să uiți
DELIA MATACHE. FRUMUSEŢEA, ÎMPOTRIVA CURENTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382692_a_384021]
-
în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă-ți simți zilele deșarte Iubito, după ce-am să mor, Nu te-ntrista ! Nu sunt departe! Și află că m-am stins de dor. Întâi, mi-a purpurat privirea, Pierdută-n roșiile apuneri El, soarele, pe când iubirea, Înnebunea sub presupuneri. Apoi, mi-au lăcrimat pleoape De-a ta ivire bucurate Și de fiorul că de-aproape, Te voi privi pe săturate ! Iar în final, în sânge seruri Au împietrit
SĂ-ŢI FIE ZILELE DEŞARTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382693_a_384022]
-
dusă la cimitir din deal, unde biserica, locuri de veci veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul de revedere. Cu fiori de spaimă îngenunchez la mormânt, le mângâi amintirea și irișii din flori. Spre pace
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
cântarea în slujba Frumosului și Veșniciei, poetul își asumă rostul unui Don Quijote, ce, aflat sub povara unor vremuri vitrege, găsește puterea de a se aventura într-o cunoaștere a lumii prin poezie și prin muzică.(Monica Grosu) Este evidentă o privire filosofică răscolitoare în multe poezii (...). O combustie spirituală intensă se transmite și poeziei de dragoste. Respiră în toate energia și vigoarea unui crez. Mai există, apoi, și o secretă punere în scenă a ipostazelor respective, o anume unitate stilistică în
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
și ploaia asta nesuferită, suprapunându-se peste întunericul și aglomerația de pe șosea. Ștefan deschise fereastra și inspira aerul umed, cu miros proaspăt de cetină și rășină, adus de ploaia rece căzută molcom peste brazii ce străjuiau partea muntoasă a șoselei. Privirea i-a fost atrasă în oglinda retrovizoare de luminile jucăușe ale unei mașini sport care nu respecta nici cele mai elementare reguli de circulație. Se strecura printre autoturismele din spatele lui prin depășiri riscante în mare viteză, într-un conti nuu
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
și eu regină Nu vreau nici zbor interastral Ce te îmbată cu lumină Doresc fierbinte să trăiesc Nu o zi goală sau deșartă Ci,o noapte-n care să iubesc Iar tu, să vii ușor la poartă... Să-ți văd privirea ce m-așteaptă În ochii mari, sub raza lunii Și pașii care ne îndreaptă Să ne ferim de ochii lumii. Tu mă atingi, înfiorată Mâna-mi retrag, îmi pare rău Și vreau aidoma, pe dată Să se repete gestul tău
DE DRAGOBETE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382724_a_384053]
-
paralizați complet. Peisajul emana o stare tragică, îndurerată, absentă de la viața cotidiană. Erau toți, angajații colegiului lui Chiștoroaia, directoarea. Sonia intră în cancelarie. Nu se sunase încă de începerea orelor și încăperea era plină de... ființe cu fețe stacojii și priviri inerte. Pentru un moment avu impresia că deschisese fără să vrea poarta imperiului lui Hades și intrase involuntar, ca un Orfeu actual, în lumea umbrelor. Apăru un bărbat între două vârste, îndesat, cu aspect bolnăvicios cu condica de prezență în
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
clădirii liceului. Era agentul de pază al firmei T. AGR. S.Z. care păzea instituția de învățământ. Sonia sună atunci la 112. Un echipaj de Poliție veni la fața locului, să ia declarații. Apărură și două matahale tuciurii înspăimântătoare, cu priviri fioroase, pe care dacă le-ai fi întâlnit, te-ai fi speriat cu siguranță, deoarece îți dădeau instantaneu impresia că vor să te atace. - Doresc să vorbesc doar cu agenții de Poliție, explică Sonia, îndepărtându-se de malaci. Nu mai
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
pe un pat de vise dulci, parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci, ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur, plămădită din miresme, de un mare meșter faur, în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn, treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși, îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși te vezi tânără, regină, cum erai odinioară și visezi idila-ți
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
și gura, pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer, care-apar din când în când după care iute pier, vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate, care-ți fură-n zbor privirea, oglindită în fiori, locuită de fantome, de iluzii în culori. adu-ți aminte, iubito, tu n-ai fost ce eu nu sunt, tu ești apă, ești durere, ești și aer și pământ, eu sunt cântec, zare-ntinsă peste orizonturi sure
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
aer și pământ, eu sunt cântec, zare-ntinsă peste orizonturi sure, sunt luceafărul de noapte îmbrăcat în dulci armure, într-o lume inocentă sunt și alfa și omega , sunt căzutul dintre stele și vin tocmai de pe vega, trag lumina prin privire și alunec fără voie sau răsar din negre goluri în război c-o nouă troe, ca un rătăcit prin lume pe uscaturi și pe apă, să-mi uit dorul, eu ulyse, care încă mă adapă, dorul meu ce se topește
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
noi, Acrobați, pantere, fachiri, toate cuprinse sferic, În ochii noștri inundați de imagini adunate roi. ...Și fete frumoase dansând pe sârmă zâmbind Sfidând gravitația zboară sub cupola albastră Până în speranțe, până în clipa în alb levitând Până în emoția inimii și în privirea noastră. ABATERE DE LA FIRESC Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt Și o rimă rebelă ieșită din lege Se-așează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri-
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
cel pământean... și, împăcat cu sine și cu ea, hotărăște: „... și-atunci..., rămân aici și...”, trecându-și iubirea într-un alt plan, o regăsește încorporată în diverse forme, ca într-un miraj al frumosului... „Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții,/ Ce sfântă-i ca un bob de mir/ Pe frunte la-nceputul vieții./ Deși te știu în cimitir/ Trecută-n pârgul tinereții,/ Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții.” Ca un Orfeu contemporan, autorul
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]