122,370 matches
-
un sortiment numit Premier Class. Se vindea în doze lustruite, de culoarea aramei. Dedesubt era deviza casei regale engleze: Honni soit qui mal y pense. Înainte de a apuca să te gândești la prostii, dă-mi voie să te asigur că producătorul nu era sensibil la ironie. După ezoterice și berile pentru sărăntoci, Carol reveni la mărci mai familiare și dădu o raită printr-un Asgard fictiv, de unde proveneau probabil acele denumiri atât de iubite de departamentele de marketing ale distileriilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
servit după sau între mese. Cei care suferă de insomnie, nu trebuie să bea ceai înainte de culcare. China este patria ceaiului, având o istorie de 4-5 mii de ani de cultivare a acestuia, iar în prezent este cel mai mare producător și exportator de ceai. În 2012, producția de ceai a Chinei a fost de aproximativ 1.750.000 de tone. Exporturile de 310.000 de tone de ceai au plasat China pe locul doi în lume. Ceștile, ceainicele, paharele din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să se îngălbenească: o adeverință de la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității că n-am avut nici o treabă cu Securitatea. N-am dat-o publicității pentru că s-a întâmplat cu acest organism exact ce-am scris: a devenit un mare producător de penibil. Potrivit CNSAS, ar însemna să fiu coleg atestat întru nesecurism cu niște indivizi de care probabil că și Securității îi era greață. Nu altfel stau lucrurile cu legea declarării averilor. Ca și în cazul cu Securitatea, demnitarul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
când aceasta îi spărgea suprafața fumurie ca o Afrodită născută din moarte, de fracturile multiple ale coapselor izbite de maneta frânei de mână și, mai mult decât orice, de rănile organelor genitale, uterul ei străpuns de ciocul heraldic al siglei producătorului, sperma lui vărsându-se peste cadranele luminoase ce înregistrau pentru totdeauna ultima temperatură și nivelul de benzină. Numai în aceste momente, atunci când îmi descria ultima lui ciocnire, Vaughan era calm. Vorbea despre aceste răni și coliziuni cu tandrețea erotică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
accidente imaginare, încercasem un sentiment vag de nesiguranță, acela că apogeul înfiorător al vieții mele era repetat cu ani înainte și că va avea loc pe-o autostradă cine știe de unde sau la vreo bifurcație de drumuri cunoscută doar de producătorii acelor filme. Uneori speculasem chiar și pe marginea genului de accident rutier în care voi muri. Am fost trimis la secția de radiografie, unde o femeie tânără și plăcută, care, discutând cu mine despre starea industriei filmului, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era încântarea șoferilor plictisiți care urmăreau ceasurile rotative ale pompelor din benzinării. După ce plecă, am părăsit apartamentul și-am coborât alene la subsol. În garaj se afla o duzină de mașini, în mare parte proprietatea soțiilor de avocați și de producători executivi de film care locuiau în bloc. Spațiul rezervat pentru mașina mea era încă gol, desenul familiar al petelor de ulei marcând cimentul. M-am uitat cu ochii mijiți prin lumina difuză la tablourile acelea de bord costisitoare. O eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cicatrice lungi de pe coapsele mamei, expuse de fusta mini. După ce o ținu preț de câteva clipe pe Vera pe după mijloc în timp ce ea o chestiona pe Helen Remington, Vaughan păși spre trioul care ședea pe sofaua dublă din față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale lui Vaughan, clătină încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea amețit de hașișul pe care-l fumase - fumul dulceag plutea într-o diagonală lentă prin cameră - ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
hârjonea cu băiețelul său. Se pare că mâine sunt de făcut câteva cascadorii cu mașina la studiouri. Îl poți împiedica să participe? - Întreab-o pe soția lui. Sau pe Vaughan - se pare că el dă tonul. - Cred că nu e cazul. Producătorul de televiziune strigă: - Seagrave e acum dublura tuturor actrițelor. Din cauza părului ăluia blond, frumos. Și cu brunetele, Seagrave, ce faci? Seagrave lovi ușor penisul minuscul a fiului său. - Le-o bag în fund. La-nceput niște hașiș, rulat strâns ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe bord. Vaughan se întoarse brusc cu spatele, aproape ca și când s-ar fi temut că Seagrave i-o lua înainte. Cicatricele de la gură și frunte ofereau chipului său o sensibilitate ieșită din comun. Se uita acum spre cealaltă sofa, unde producătorul său de televiziune și tânăra femeie infirmă, Gabrielle, își treceau o țigară de la unul la altul. M-am întors să plec, hotărât s-o aștept pe Helen în mașină. Vaughan mă urmă. În ușă îmi prinse mâna într-o strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
supraetajată și până acasă la Helen Remington. Judecând după acele instantanee încețoșate, părea că toată viața mi-o petreceam în sau aproape de-o mașină. Interesul lui Vaughan față de mine era evident minim; ceea ce-l preocupa nu era comportamentul unui producător de reclame televizate în vârstă de patruzeci de ani, ci interacțiunea dintre un individ anonim și mașina lui, trecerile corpului acestuia peste luciul panourilor de celuloză și al scaunelor de vinilin, cu chipul profilat pe cadranele tabloului de bord. Laitmotivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
piele care nu voia nici în ruptul capului să-i dea aparatul lui de fotografiat. Când obiectivul transfocator reflectă lumina soarelui, l-am recunoscut pe Vaughan. Stătea sprijinit de capota superioară a unui al doilea Citroën, cu ochii ațintiți la producător, pe care-l dădea din când în când în lături cu o mână plină de cicatrice. Lângă el, așezat pe capota din față a mașinii, era Seagrave. Părul blond îi era legat nod în creștetul capului și purta deasupra jeanșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
formularele reprezentau o secțiune transversală a lumii lui Vaughan: doi programatori de computere de la fostul său laborator, un tânăr dietetician, mai multe stewardese de la aeroport, un tehnician medical de la clinica lui Helen Remington, dar și Seagrave și soția lui, Vera, producătorul de televiziune și Gabrielle. Din scurtul curriculum vitae cerut de la fiecare subiect în parte, am văzut, cum mă așteptam, că fuseseră cu toții la un moment dat implicați într-un minor sau major accident de automobil. În fiecare chestionar, subiectului i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ortopedice, răni înregistrate în mașini dotate cu comenzi pentru invalizi, răni complexe și auto-amplificatoare ale persoanelor cu unul sau două membre amputate, răni cauzate de accesorii speciale precum casetofoane, dulăpioare pentru cocteiluri și radiotelefoane, rănile provocate de simbolurile cromate ale producătorului, pinioanele centurilor de siguranță și încuietorile gemulețelor laterale. La urmă venea grupul de răni care-l preocupaseră evident cel mai mult pe Vaughan - rănile la nivelul organelor genitale înregistrate în timpul accidentelor de automobil. Fotografiile care ilustrau opțiunile puse la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asupra mea, autoritate parțial câștigată datorită accidentului comemorat de contururile cicatrizate de pe fața și pieptul său. - Vaughan, sunt epuizat. A fost un efort și numai să intru și să ies din biroul ăsta, darămite să mai și fug după un producător pe care abia dacă-l cunosc. În orice caz, posibilitatea ca femeia aia să ne completeze un formular este zero. - Lasă-mă să i-l dau eu. - Știu, probabil c-o vei fermeca... Vaughan stătea cu spatele la mine, caninul superior rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre producător doar de dragul fotografului. Toate pozele datau dinaintea accidentului său, ca și când anii următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau vanitatea. Și totuși, în timp ce se plimba prin apartament, făcând un duș sau schimbându-și hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
resurse naturale descoperă că acestea le sunt luate pentru a servi câtorva, iar ei sunt lăsați să se descurce singuri. Cei fără putere economică se trezesc că împrejurimile lor devin locurile favorite ale depozitării reziduurilor sau ale furnalelor poluante. Micii producători, ca și fermierii și meseriașii, odinioară coloana vertebrală a comunităților sărace dar stabile, sunt dezrădăcinați și transformați în forță de muncă flotantă, fără țară, separați de familiile și locurile lor natale. Sute de mii de copii, mulți fără familie, își
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
piață de desfacere pentru toate marile puteri ale lumii și să uităm de economia noastră. Balanța comercială este negativă pentru noi după 1989, pentru că importăm mai mult decât exportăm iar acest deficit comercial trebuie neapărat diminuat în favoarea țării noastre, a producătorilor autohtoni. România are nevoie de o reformă în sistemul energetic al țării, în condițiile în care există o criză mondială a energiei și materiilor prime. Va trebui să ne conectăm la lumea civilizată occidentală, care începe să pună accent tot
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu le spun celor cu venituri foarte mari să nu consume mai mult decât partea ce li se cuvine de drept din resursele ecosistemului planetar. Ele nu le spun detailiștilor de arme să nu vândă arme copiilor. Nu le spun producătorilor că reziduurile lor trebuie reciclate. La distribuirea resurselor limitate de care dispunem, ele nu acordă prioritate satisfacerii nevoilor esențiale ale celor care au prea puțini bani sau nu au deloc, înainte de a oferi celor foarte bogați, produse de lux. Într-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sociale și ecologice ale dominației automobilelor asupra orașelor. Reciclarea deșeurilor este benefică atât pentru natură, cât și pentru om: „Germania a fost promotoarea ideii de reciclare, planificare și responsabilitate pe viață în ce privește produsele. Programe mandatate de guvern îi încurajează pe producătorii de automobile și dispozitive casnice să-și asume responsabilitatea pentru dezmembrarea, refolosirea și reciclarea produselor lor. Pe lângă faptul că este sigură din punct de vedere ecologic, această practică îi scutește pe consumatori de povara de a se descotorosi de aceste
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
live with or without you“. Plângea din ce în ce mai tare, deși încet-încet obosise. O dureau ochii, îi ardeau obrajii, și Bono cânta pentru ea, și Edge meșterea chitara pentru ea, și cineva lucra la clape pentru ea, și basistul și toboșarul, și producătorul, și inginerul de sunet... „De ce?“, șopti suflându-și nasul. „De ce mie? De ce îl iubesc? De ce sunt proastă?“ Chiar așa, de ce? ...și Bono cânta mai departe, semi-neînțeles, basul făcea monoton „bum-bum-bum-bum-bum-bum-bum-bum“, toba „mbu-mbu-bu-tchik-tu-du-du-tchik“, keyboardul „nieeeeu-niieoouwh“, chitara „ta-diu-ta-diu-ta-di-di-deam-diu“, producătorul urmărea luminile verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de pe pereți, declară directorul de la Spitalul „Sfântul Ioan”. Nimeni nu ne întreabă de fonduri, nimeni. Lucrăm ca în timpul refugiului... La mica publicitate, firmele de tâmplărie de aluminiu își laudă marfa, „Protecția crescută reduce posibilitatea de apariție a mucegaiului”, un mic producător agricol anunță că vinde „miez de nucă de bună calitate, fără mucegai”. În revista de cultură subvenționată de primărie, pe o coloană, lângă editorialul cu titlul „Mucegaiul ne-arată adevărata față a culturii noastre”, poemul „Mucegaiuri albastre” al unei tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încât puteam sta toți unul lângă celălalt și coatele nu ni se atingeau. Era aceeași tocană Stroganoff pe care președintele și membrii Congresului ar mânca-o în timpul unui război nuclear, în buncărul lor ascuns adânc sub pământ. Era de la același producător. Pe alte pungi argintii era scris “Drăcușori de Ciocolată” sau “Banane Foster”. Piure de cartofi. Macaroane cu brânză. Cartofi pai dehidomnișoaratați. Toate astea, hrană la minut. Fiecare pungă avea un termen de valabilitate până la care n-avea să expire înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
undeva. Sau când un individ înarmat ia ostatici pe un stadion. Când Monitorul de Rețea anunță o alertă specială, orice post de televiziune local va comuta pe transmisiunea studioului național. Dacă se întâmplă să vă uitați la televizor, mai întâi producătorul și regizorul local vor trece la formatul duplex. Un ecran împărțit în două la majoritatea posturilor. Apoi prezentatorul local va spune ceva de genul: “Cu ultimele știri despre scufundarea vaporului de croazieră, reporterul nostru de la New York, Joe Ixulescu”. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Așa că, așteptând în culisele emisiunii Bună dimineața, Chattanooga!, un tânăr spilcuit, cu părul dat pe spate, îi explică blondei ăsteia câte una-alta din tainele vieții. E hiper, mult prea blondă, îi spune el. Blondul ăsta platinat îi înnebunește pe producătorii de platou pentru că nu-l poți ilumina cum trebuie fără să arunce un halou. Unii producători de platou îi spun “incendiu”. Părul blond pare pur și simplu în flăcări. — Orice ai face, îi spune tipul spilcuit, dacă ai notițe, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îi explică blondei ăsteia câte una-alta din tainele vieții. E hiper, mult prea blondă, îi spune el. Blondul ăsta platinat îi înnebunește pe producătorii de platou pentru că nu-l poți ilumina cum trebuie fără să arunce un halou. Unii producători de platou îi spun “incendiu”. Părul blond pare pur și simplu în flăcări. — Orice ai face, îi spune tipul spilcuit, dacă ai notițe, nu te uita pe ele pentru că în obiectivul camerei va rămâne creștetul capului. Producătorii de platou, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]