2,781 matches
-
în cazul Laurei, care "avea, și are încă, modul ei propriu de a fi evidentă"862. Continuând seria "falselor identificări", ea este logodnica lui Darie și, în același timp, Laura lui Petrarca 863, simbol al iubirii mijlocitoare între sacru și profan (numele are funcție de designator intertextual): "Le-ai vorbit de Laura lui Petrarca, și mă întreb ce-au înțeles ei din acea lungă și laborioasă fenomenologie a Muzei, mai ales că aveai febră. Nu că n-ar fi putut înțelege, dar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și istorico-filozofice" și filiația directă a unor opere de ficțiune din opera de erudiție științifică. Pe ambele tărâmuri, unite prin ceea ce autorul numește obsesie în Jurnal, și anume conceptul de irecognoscibilitate a miracolului sau camuflare a sacrului în realități/acte profane (întâlnit în "lucrările mele de Istoria Religiilor, în scrierile literare, dar și în reflecțiile pe care le notez exclusiv pentru mine"2) autorul este fondator de lumi, creează universurile paralele; orice narațiune prezintă un "univers nou, inedit, cu legile lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mare, semul (logodnică părăsită) din numele Lenorei este dobândit prin raportarea la balada lui Bűrger. În Ivan, printr-o serie de evidențe "mutual contradictorii" logodnica lui Darie, Laura, este asemeni iubitei lui Petrarca, simbol al iubirii mijlocitoare între sacru și profan. (Laura, imposibila iubire, se regăsește și în Tinerețe fără de tinerețe...). În O fotografie veche de 14 ani, protagonistul este un "nou sfânt, Sfântul Dumitru", iar profetul-doctor Martin trimite la vestitul reformator religios. Adeseori, trimiterile intertextuale sunt făcute de către personaje: În
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că fiecare și-l reclamă ca aparținând lumii propuse de el. În Ivan, numele arhetipal este un mijloc de desemnare a soldatului necunoscut. Identificarea cu Ivan a lui Arhip, a lui Procopie sau a lui Darie traduce în planul realității profane un "eșec al referinței". În cheie semiotică, este situația "preaplinului semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați. Eșecul referinței rezultă nu din cauza existenței vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, ci pluridenominației, strategie pe care autorul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume, ci pluridenominației, strategie pe care autorul o folosește în Podul, Tinerețe fără tinerețe, Ivan. Fiecare din numele care servesc aceluiași referent - același individ cu identități diferite - este o carte de identitate pentru o lume posibilă. Ceea ce explică în plan profan "confuzia de nume". Adeseori Eliade folosește confuzia de nume ca factor declanșator al întregii aventuri (cu sensul pe care îl dă Eliade, de "risc existențial"): utilizată în Ghicitor în pietre, cu scopul descoperirii identității (proba ghicirii fetei) este reluată în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Istoriile adevărate" sunt cele referitoare la originile lumii având ca protagoniști ființele divine, supranaturale; cele "false" povestesc isprăvile eroului excepțional (pp. 8-9). Folosind disocierea lui Eliade, sacru-profan, "istoriile adevărate" intră în categoria sacrului, pe când cele "false" se încadrează în dimensiunea profanului (p. 9). Spre deosebire de basme care "pot fi povestite oricând și oriunde", miturile sunt recitate doar "în cursul unui interval de timp sacru" (p. 10), tocmai pentru ca ele însele să reactualizeze un timp sacru. Mitul are valoare instructivă pentru om (deoarece
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
povestiri inițiatice, povestiri ale încercărilor prin care trece eroul excepțional, "trecerea prin intermediul unei morți și unei învieri simbolice, de la neștiință și nematuritate la vârsta spirituală a adultului" (p. 188). Cu toate că basmele ar părea să se integreze în această categorie a profanului, Eliade susține că nu întotdeauna putem vorbi de o "desacralizare a lumii mitice" (p. 187). Într-adevăr, basmul nu povestește istorii despre zei, istorii cu caracter sacru, nu se referă la o creație pentru a fi paradigmă a unui act
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tovarășilor sau adversarilor eroului care trece printr-o serie de încercări; deși "camuflați" sau "decăzuți", zeii îndeplinesc aceleași funcții pe care le îndeplineau în mit (p. 187). Pe de altă parte, chiar fără să reactualizeze timpul primordial, basmele abolesc timpul profan și ne situează într-un timp calitativ diferit, timpul sacru al povestirii. Într-o conferință rostită la radio, Eliade atribuie visului basmele și legendele, deoarece "omul iese din realitatea cotidiană, diurnă, și participă pentru câteva ceasuri la o altă realitate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Istorie și semnificație în religie, Humanitas, București, 1994. Eliade, Mircea, Nuntă în cer, "Eus", Chișinău, 1995. Eliade, Mircea, Oceanografie, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Proză fantastică, Vol. I-V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 2014. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, 50 de conferințe radiofonice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 Mircea Eliade, "Arhetipuri și repetare", în Eseuri, Editura Științifică, București, 1991, p. 15. 2 Idem, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 109. 3 Ibidem, p. 99. 4 Ibidem, p. 118. 5 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 166. 6 Idem, "Comentarii la legenda Meșterului Manole", în Meșterul Manole. Studii de etnologie și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
57 Ștefan Pașca, apud Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, p. 5. 58 Constantin Noica, op. cit., p. 154. 59 Semnul sacralizat (cuvântul sacralizat "havuz" care valorifică prezența germenului de sacralitate din cuvântul profan) este un mit cosmogonic concentrat. (Traian D. Stănciulescu, op. cit., pp. 204-205). Ivan Evseev în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura "Amarcord", Timișoara, 1994, p. 119, considera numele un mit condensat: "Numele unui personaj mitologic, din punct de vedere etimologic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 27. 108 Ibidem, p. 51. 109 Ibidem, p. 20. 110 Ibidem. 111 Mircea Eliade, "Mituri, vise și mistere", în Eseuri, Editura Științifică, București, 1991, p. 279. 112 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 126. 113 Sabina Fânaru, op. cit., p. 191. 114 Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, pp. 162, 166. 115 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Mihai Vinereanu, op. cit., p. 457: *templare < templum, contemplare, (in)templare. În plus, este asociat cu a întâmpina, datorită contaminării rădăcinii verbale care stă la baza verbelor a întâmpina și a întâmpla cu verbul a întâlni. 342 În Sacrul și profanul, Eliade analizează înrudirea etimologică dintre templum și tempus, explicată prima oară de către Hermann Usener, cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung") și confirmată de cercetări ulterioare - Werner Muller, pe care îl citează: "Templum se referă la aspectul spațial, iar tempus la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung") și confirmată de cercetări ulterioare - Werner Muller, pe care îl citează: "Templum se referă la aspectul spațial, iar tempus la aspectul temporal al mișcării orizontului în spațiu și în timp". (Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 52.) 343 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 142. 344 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 205. 345 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 35. 346 Idem
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
el. (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 201). 397 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 363. 398 Idem, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 127. 399 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 93. 400 Ibidem, p. 121. 401 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 459. 402 Gheorghe Glodeanu, op. cit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Române, București, 1992, p. 25. 497 Tudor Pamfile, op. cit., p. 405. 498 Ibidem, p. 409. 499 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 102; Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 36 ("în gândirea simbolică, dușmanul-om este în chip firesc asimilat cu demonul și cu moartea. De fapt, rezultatul atacurilor, fie ele demonice sau militare, este întotdeauna același: distrugerea, nimicirea, moartea"); Ivan Evseev, op. cit., p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Națională, București, 1910, p. 97. 731 Matei Călinescu, op. cit., p. 156. 732 Mircea Eliade, op. cit., p. 106. 733 Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 281. Cu referire la termenul weberian Entzauberung utilizat de Culianu și care desemnează "în-vrăjirea" lumii, acoperirea "sensului profan cu conținuturi imaginare fascinante, arborescente", v. Ștefan Borbély, op. cit., p. 184. 734 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, III, De la Mahomed la epoca Reformelor, Editura Științifică, București, 1991, p. 106. 735 Corpus hermeticum, IV, 3-6, traducere J. Festugière, vol
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
104; Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 340. 891 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 86; despre veghe ca transformare a condiției profane și obținerea imortalității vezi și episodul veghii inițiatice din grădina Ghetsemani, în Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 307. 892 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
distincția dintre cele două stări ale intelectului nu este o scindare a acestuia, ci doar o nuanțare a funcțiilor sale. Metoda ecstaziei intelectului nu se aplică decât acolo unde nici una dintre metodele enstatice nu reușește să descifreze transcendentul. Toată metafizica profană (adică din afara gândirii religioase creștine), afirmă Blaga, este produsul intelectului enstatic. El crede și speră că metafizica viitoare va face apel la aceasta metodă a ecstaziei intelectuale. Asupra acestei chestiuni voi reveni. Inovația blagiană nu are egal în istoria filosofiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Adică, cu un termen pe care îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit", a unei realități care nu aparține lumii noastre, în obiecte care fac parte integrantă din lumea noastră "naturală", "profană""559. Pe scurt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit", a unei realități care nu aparține lumii noastre, în obiecte care fac parte integrantă din lumea noastră "naturală", "profană""559. Pe scurt, este manifestarea sacrului în profan. În felul acesta, gândirea omului actual
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit", a unei realități care nu aparține lumii noastre, în obiecte care fac parte integrantă din lumea noastră "naturală", "profană""559. Pe scurt, este manifestarea sacrului în profan. În felul acesta, gândirea omului actual, care vrea să înțeleagă acest fenomen de pe pozițiile logicii cu care este înzestrată, înregistrează un paradox. "Niciodată nu se va insista îndeajuns asupra paradoxului oricărei hierofanii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
elementare, afirmă Mircea Eliade. Manifestând sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fără a înceta să fie el însuși, deoarece continuă să participe la mediul cosmic înconjurător. O piatră sacră rămâne o piatră; în aparență (mai exact, din punctul de vedere profan), nimic nu o distinge de toate celelalte pietre. Pentru cei cărora o piatră li se revelează ca fiind sacră, realitatea ei imediată se preschimbă, dimpotrivă, în realitate supranaturală"560. În altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cărora o piatră li se revelează ca fiind sacră, realitatea ei imediată se preschimbă, dimpotrivă, în realitate supranaturală"560. În altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și pe noi este aceea a întrupării
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica normală este suspendată. Mircea Eliade solicită o suspendare similară a logicii pentru înțelegerea hierofaniilor. Paradoxul hierofaniei dezvăluie o dialectică a sacrului și profanului ce nu poate fi descrisă decât angajând resursele gândirii antinomice. Între sacru și profan se instituie o relație complexă, între ele existând o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul trece în profan, iar profanul poate institui sacrul 562
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]