12,259 matches
-
Lumea știe deja că, la români, angajamentele se iau doar pentru a fi încălcate. Aștept deratizarea de iarnă-primăvară! Să mai are DNA-ul și, apoi, să fie semănate noile semințe! De calitate, tratate cu soluții eficiente împotriva corupției, declarațiilor inepte, promisiunilor fără acoperire... Despre partidulețele bastarde, născute prin parlamentul imoral, pline de traseiști, nici n-ar trebui să mai discutăm în acest an. Cu siguranță, vor răsări altele noi. Ca ciupercile! Inclusiv cele de unică folosință! De tip familial! Atenție! Cele
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
toți credința și rând pe rând să ne sfințești, Oricât de grea ne pare clipa și cerul mai îndepărtat, Să nu uităm de mântuirea, ce prin har sfânt am căpătat. Ce-i mai de preț, privind în zare, gândind la promisiunea-Ți dată, Când îmbrăcați în haine albe, ne-ai împăcat cu-al nostru Tată? Căci suferința de o clipă, ne-nvață ce-nseamnă răbdarea Și înțelepți, cauta-vom sursa ce ne va da îmbărbătarea. Doar una e și-aceasta este
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
poziționați în priviri, în mâinile ce ne măsoară atingerea, în pașii ce încep să ne adune mersul ce ne a tot căutat printre drumuri. Nu mult după aceea , putem mirosi împreună aceleași emanații florale îmbătându ne reciproc cu asemănări și promisiuni tacit acceptate, până când ajungem în vârful plăpând , întrecem măsura și culegem primul fruct ivit din întâiul sărut. Apoi, apa dragostei începe să curgă firesc, ca un izvor ce alearga să întâlnească marea cea mare. În zbaterea ei străbate poieni parfumate
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
a celor ce șansa le a dat această măsură a vieții. Afluentul prieteniei vine de undeva, de sus, din primele picături ale ploii. Străbate zăpezi și anotimpuri cu friguri cuibărite în hăuri, călduri transpirate în arșițe multicolore, spre a întălni promisiunile făcute cerului din care-și extrage puterea. Curgând poate întălni afluentul toleranței, cel ce va arăta că nu i totul ca în visele noastre dar căutând putem găsi oricând motive să stăm împreună, de vrem și încercăm tot ce se
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
Super mintos E deștept,te dă ,,pe spate”, are minte derbedeul. Întâi face o facultate, apoi termină liceul ! Rezolvare medicală De acu-ncolo grijă n-ai că finalu-i fericit : Când din comă ai ieșit, te-ai trezit direct în Rai! Promisiuni Doar vești bune o să primiți! Taxe mici când vă luăm bani și vă dăm tot ce doriți ... ,,La Anul! Și La mulți Ani!” Se țin de cuvânt ! Noi,n-aruncăm cu vorbe.n vânt, cum am promis s-a și
EPIGRAME 2 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383279_a_384608]
-
ceilalți. Dacă e nevoie îți aduce și argumente juridice sau precedente...” Efectele populismului sunt: i s-a dat unuia, vin pe rând toți și cer, populistul își dă seama că nu are de unde lua și da, începe să-și retragă promisiunile; oamenii devin iresponsabili; oamenii așteaptă chilipiruri și se asociază cu acești oameni, devin o turmă, le este teamă să nu fie prădați de stat și devin ei prădători; apar escrocii, starea de dezamăgire a oamenilor, de lipsă de speranță, neîncredere
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
mulțime care îl susține pe Magistrat. O va intoxica, e mijlocul cel mai sigur și mai curat; plebea e avidă de zvonuri. Restul va fi desăvârșit chiar de către Magistrat. Va fi împins spre asta. Sfătuit să nu se țină de promisiunile făcute; asigurat că va fi sprijinit în decizia sa de către Comitet și de către altă forță, mai presus decât Secretarul de stat pentru problemele Stațiunii, decât Ministerul Provinciilor. Decât Regele. Nimeni nu poate rezista unei intoxicări sistematice. „Nici o armă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
i-a intrat pe nas în timp ce dormea în boscheții din preajma Domeniului, între două pânde. „Trebuie să-l scoatem, bătrâne; s-a făcut mare, de-aia te doare capul!” Nici Doctorul nu e zdravăn. Magnetismul pacienților. Magistratul nu și-a ținut promisiunile: pensii, conturi în bancă, dreptate - doar mânjeli -, iar Castelanul se dovedește a fi o fantomă ce bântuie locul, încurcând și mai mult lucrurile. Apariția și dispariția lui au adus numai derută. Romancierul, nu se mai îndoiește nimeni, este, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe undeva prin apropiere. M-am trezit psalmodiind În gând, cuprins de o euforie cam deplasată: Adam a Înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le... În același timp Însă, eram puțin contrariat. Promisiunea palpitantei aventuri pe care Începusem s-o adulmec În neașteptata reapariție pe firmament a istoricului Adam Adam risca să eșueze din start Într-o sfidare a regulilor jocului: personajul meu, În loc să moară În primul capitol, Învia! Nasol... 2 - Fă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să afli ce s-a Întâmplat cu așa-zisa mea dispariție de după Congresul de la Paris, nu-i așa? Ba bine că nu. Ce mai contau micile nedumeriri punctuale, gen de unde știa profesorul că o să-l caut și cînd anume, pe lângă promisiunea dezlegării misterului bulversantei sale dispariții?! ...Stop, clopoțel de alarmă: Adam Adam rostise clar și apăsat „așa-zisa mea dispariție”. Cum adică? Ce vrea să Însemne vorba asta proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
v-am fi recunoscători dacă v-ați Întoarce la chestiune, m-a Întrerupt cel care părea prezidentul reuniunii Consiliului, nimeni altul decât celebrul fizician, taximetristul de la aeroport. Amabil ca Întotdeauna tipul... - Cu plăcere, și mă voi strădui să-mi respect promisiunea de a fi scurt. Legenda lui Alexandru cel Mare - datorată, incontestabil, În primul rând geniului său militar - n-ar fi avut semnificația, consistența și durabilitatea pe care le cunoaște și acum, după douăzeci și trei de secole, dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nostru pe lume. Am vrea și să-l Înțelegem, am vrea și să ne rămână ascuns, fiindcă incertitudinea ne lasă deschisă posibilitatea de a glosa dezlănțuiți pe seama lui, de a ni-l Închipui Înalt și sublim, doldora de sensuri și promisiuni... - Nu certitudinea În sine e problema, ci natura ei. - Mister Adam, vă place să credeți că Într-o zi veți muri? Evident, nu, dar așa se va Întâmpla, știți la fel de bine ca și mine. Asta În primul rând. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
organizată de Centru și destinată Celorlalți, omologilor de departe care monitorizau Pământul nostru de la Începuturi și care trebuiau convinși că scopul suprem al cobailor pe care Îi studiau este construirea unei lumi bune, armonioase, cu viitor sigur și Încărcat de promisiuni luminoase. O lume pentru edificarea căreia Își conjugau energiile atât instanțele vizibile - state, guverne, organizații mondiale... -, cât și cele invizibile. Amețitor. Dar, Dumnezeule, la ce servea această enormă butaforie, ce dorea Centrul să ascundă, să mascheze prin ea? - În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu intenția de a ne schimba cu Abdul-el-Kebir. Când a aflat, tata s-a înfuriat și a jurat că-l va ucide pe acela pe care-l considera principalul vinovat, adică pe președintele impus de militari. — Și și-a îndeplinit promisiunea? — Și da, și nu. Ce înseamnă asta? — Că a pornit într-o călătorie foarte lungă, până în capitală, s-a ascuns prin împrejurimi, a așteptat cortegiul prezidențial să iasă din palat și l-a omorât pe președinte. Nu mai spune! — Nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sări pe pietre și căzu în genunchi. Gacel îl recunoscu îndată. — Și cu ăsta ce-i...? nu se putu abține să întrebe deconcertat. — Din partea comendatorului Ferrara. — Acum câteva zile i-am eliberat pe prizonieri. — Știm, dar comendatorul întotdeauna își ține promisiunea. Împreună se apropiară de locul unde, îngrozit, Marc Milosevic îi observa cu chipul descompus de spaimă, și imohagul strâmbă din nas cu un gest de neplăcere. — Miroase a câine mort! spuse. — Nouă ne spui, care de ore întregi îl suportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lup? Fără pedigri n-are ce căuta În elita canină, cît despre casta ciobăneștilor, ce să mai vorbim, mai tolerant e vînătorul!“ Dar i-am uitat pe ăștia mici, care au sărit bine de treizeci și continuă să fie marea promisiune, miracolul anilor 80. Te simți măgulit să-i primești În casă, ești uimit și complexat ascultîndu-i, lecturile lor ca și hainele pe care le poartă, limbajul, gesturile sînt atît de diferite de ceea ce ai apucat tu la vîrsta lor. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din inerție, să se distrugă pentru a se recrea. Era ca un crez, cînd mă așezam la masa de scris Îmi repetam: acum trebuie să fii rea și necruțătoare, Întîi cu tine și pe urmă cu toți ceilalți. Aceasta era promisiunea mea de forță și de reușită. Îmi spuneam că binele e o marfă ieftină, răul În schimb se plătește scump, probabil că Însăși nevoia de a mă dezvălui celorlalți fără menajamente era o formă ascunsă de sadomasochism. Chinul e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și au avut părinți și unchi și bunici...“ Conversația n-am mai fost la cinema de ani de zile fiorul acela cînd se stinge lumina și te izolează brusc fără praguri moi de acomodare Înserarea se deapănă gradat ca o promisiune sau zorile o rostogolire de bile lentă peste pajiște ținta nu e de atins cel puțin În ce mă privește niciodată să mă mint că În asta stă toată fascinația abandonului În amînare pînă cînd pașii ah pașii ăștia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la ventilator. Prin perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd paradisul visat nu Îl primește În saloanele sale decît dacă este protestatar, dizident, grevist al foamei, fost deținut politic? Dar opera? Pe cine interesează opera? De ce a fost Norman M. Încîntat vreme de mai bine de cinci ani cu promisiunea că i se va publica un roman, ca să i se spună În cele din urmă că nu poate intra În discuție decît un manuscris neapărut În țară? Riscurile unei asemenea Întreprinderi acel paradis le cunoștea foarte bine. De ce pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd am scris primul rînd al acestei cărți. Un soare pe care nu vrei să-l lași să plece, de care vrei să profiți, să-l absorbi În trup, să-l Închizi acolo În viscerele tale, să hiberneze În tine promisiunea că viața continuă. Nu poți să stai În casă, nu poți să ratezi aceste ultime Întâlniri. Cu brațele goale, cu picioarele În sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eram mai tânără, măcar arătam bine. Uneori se întâmpla să primesc ceva de lucru numai fiindcă îmi stătea bine cu ce eram îmbrăcată. Bărbații mă plăceau pe atunci. Veneau numai ca să mă vadă și ieșeam des în oraș. Îmi făceau promisiuni, și pe primele chiar le-am crezut, dar după aceea mi-am dat seama că mă înșeală, și lucrul ăsta îmi făcea mult rău, atât de tare încât credeam că o să mi se frângă inima. Nu mai puteam spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aveam nimic altceva în afară de cariera mea, iar asta începuse să mă părăsească și ea. După acei zece ani, nu mai puteam să suport. Nimeni nu voia să-mi mai dea de lucru, nici măcar vreunul dintre bărbații aceia care îmi făcuseră promisiuni. Cei cărora le dăruisem atât de multe nu îmi mai răspundeau la telefon când îi sunam. Se însuraseră cu toții cu alte fete și acum aveau nepoți. În vremurile acelea stăteam în camerele mele de hotel și plângeam pe pernele urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
marinarii care acostau în port. Stăteau chiar lângă scenă și le prindeau pe fete de glezne în timp ce dansau sau când se mișcau pe-acolo, fiindcă oricum nu erau decât niște țărăncuțe care au venit în oraș crezând prostește în vreo promisiune, așa cum am făcut și eu odată. Era a doua mea seară acolo și nu prea îmi venea să mai cânt, pentru că muzicienii erau atât de drogați încât îmi făcuseră o varză din întreaga orchestrație cu o noapte în urmă. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fugari speriați ai nopții. Inutil să vă mai spun că atât eu, cât și Maro am luat teribila decizie de a nu mai frecventa nicicând vreun cenaclu literar al micului nostru orășel. Nu știu în ce măsură și-a respectat bunul Maro promisiunea făcută, întrucât la un moment dat drumurile noastre s-au despărțit, cert este însă că mie soarta mi-a rezervat cu totul altceva. Ca un paradox venit să răstoarne - ca întotdeauna în viața mea - tot ceea ce afirmam cu tărie ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]