16,190 matches
-
Îmi pare rău, domnule Ionel. Trebuie să-l atacați direct pe șeful nostru, Y. Cum, așa direct? Direct. Ionel își ia inima în dinți și intră în biroul domnului Y. Șefu', eu contribui la partid, nu mă zgîrcesc... I-am promis lui Z. Nu știu dacă pot. Contribui cu mai mult. Poate pot face ceva. Am să văd. Cînd să vin? Cît mai repede, trimit listele și... Mîine? Este bine. Ionel zboară bucuros și scoate bani. Cîte 9000, ca să nu bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
găleată, alții cer o bucată de pîine, alții îl înjură pe Parpanghel și beau bere. Între timp hărmălaia crește și cei veniți mai tîrziu fac scandal. Dacă nu ne dă și nouă îi votăm pe ăia... Trimite și mîine seară, promite crîșmarul. Noi vrem acum! Mîine, după ce-l votăm, vedem ciuciu. Panicat, crîșmarul dă telefon. Dom' Parpanghel, e revoluție, zău, răcnesc cu toții. Cum? Să le dau de la mine?! Și dacă..., doamne ferește? Sigur, dom' Parpanghel? Bine, vă cred pe cuvînt. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
destrăbălată și-a luat. În timpul jocului erotic se gîndește la Gavril. Măcar să nu finalizez jocul ăsta de... stricată. Așa își propunea, dar trupul său se umplea de bucurie și își lua drepturile împotriva voinței impuse de căpșorul ei. Bărbatul pleacă, promițînd că va reveni. Era convins că locul acela era o haltă pentru mulți. Stricato! striga Aneta spre oglindă. Și ce dacă? țipă și stricata spre ea. Aneta s-a recăsătorit cu un om blajin. Dar cînd avea prilejul, mai striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
săptămînă, bombănea pentru el. Muncitorii dormeau în vagon. Terminaseră cu banii și băutură nu mai aveau cu ce cumpăra. Talabă nu-i putea trimite acasă, îi adusese de la 120 km distanță, tocmai de pe malul Prutului și, colac peste pupăză, le promisese un cîștig minim. Cum era într-o stare de stres care te împinge la sinucidere de obicei, ușa birouașului improvizat se deschide și în prag apare Dobrilă, un muncitor cuminte de obicei. Talabă îl întîmpină cu o ostilitate nedisimulată. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tace și-și vede de treabă. Cojocul meu capătă un aspect excelent și inima îmi crește de bucurie. Cînd dau să plătesc, cojocarul refuză: Mai am nevoie și de prieteni, dom' profesor. Rămîn uimit de situația aceasta neașteptată. Plec și promit să revin. Peste două zile revin cu un bidon de vin roșu. Este "puterea ursului", mă laud eu. Nu era nevoie, dom' profesor. Mulțumesc, dar zău că nu era nevoie. N-ai spus că ai nevoie și de prieteni? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a înădușit. Dezamăgiți de efectul "iubirii", s-au bucurat cînd s-au despărțit. Erau convinși că dragostea este o pacoste greu suportabilă. În sufletul lor rămăsese acea atracție firească, naturală și parcă și-au propus să inhibe pornirile acelea copilărești, promițînd o revenire mai tîrzie. Cei doi copii, acum adulți tineri, s-au reîntîlnit după trei ani de facultate. Puțin jenați, au reușit rapid să treacă peste conveniențe și s-au prins de mîini ca altă dată. Ai un prieten? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot, cum a concluzionat satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi și uscate, iar Lara îi accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați văzut, v-ați întîlnit? Nu. Să vedeți cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în cămașa, în țolul de cordele, fii contemporan cu tine, cu seva ce rămâne dâră pe trotuare, cu tusea ce te descompune în batistă, cu bocancii prin ale căror găuri devii tot mai puțin! Îndepărtează-te de cei care îți promit viitorul ce seamănă a bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă din esența i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cum îl duceți acolo. De asta mă ocup eu. I-am împrumutat de câteva ori blugii, nu mă refuză. E ziua lu sor-mea, îl iau cu mine la Cisnădie, mă ajută la bagaje. De lunea până sâmbăta, programul "Apolo", promis de sergent se executa întocmai: timp pentru respirație 15 minute, în pauza de gustare. Felia de pâine presărată cu cioburi de margarină, țigara Carpați cu filtru altoit de la alte chiștoace, deliciul cazon de la ora 11. Petru, absent, în afara grupului, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în cuvine, spunea părintele Tatu. Petru ținea pumnii strânși; treimea, deasupra păcatului, adâncește semnul cuielor: Doamne, dacă viața este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În 15 minute, aritmetic, se moare de aproximativ 1200 de ori (o viață, fiecare bătaie de inimă) sau se trăiește în paranteză pătrată ca într-o delimitare de fagure. Iluziile cazone, topite precum ceara unei lumânări menite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împăturit într-un șervețel la masa vecinilor? la ce-i bună trezirea în dimineți străine? la ce bun efortul de a face ca ei? Este vie doctore, uită-te, râde de tine, te ridiculizează, las-o în pace! Ce-mi promiți tu? Generozitatea unor etichete scrise pe ambele părți? Șotronul meu mă încape cu tot cu visare. Copilule, nu fac minuni, vreau doar să-ți deschid ochii, să privești dincolo de sticlă. Tu nu ești ca ei. Uite-i, sunt goi, inconștientul clipocește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a alungat din rai într-o zi de ianuarie creaturile scutură aripile cât e iarna de lungă. Așteaptă, Petre, așteaptă! Din puful păpădiei nu poți să te ridici mai sus de intenția câmpiilor. Unde să vii? Verdeața și răcoarea promisă în cimitir nici măcar în ierbarul lui Dumnezeu nu există. Număr anii fără tine ca și cum aș număra stelele stinse-n fântâni, număr stelele stinse ca pe nesfârșitele borne kilometrice, număr bornele kilometrice cum aș număra ultimii bani de drum, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mămuța spunea că în cer grâul face spic fără să fie ascuns sub brazdă. Mămuța! Maică Preacurată, ce se ascunde pe partea nevăzută a lunii, dar pe partea portocalie de ce sunt riduri ca pe fruntea Ta? Care jumătate mi-ai promis-o când eram prunc: cea ruptă precum o turtă împărțită la doi sau jumătatea care nu a fost niciodată plină? Cine a mușcat fără saț, din lună, Maică? O doime absentă dintr-un întreg nu poate exista într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în felul leului nu se pricep deloc în arta guvernării. Astfel, un stăpînitor înțelept nu poate și nici nu trebuie să-și țină cuvîntul atunci cînd acesta s-ar întoarce împotriva lui și cînd motivele care l-au făcut să promită un lucru au încetat de a mai exista. Iar dacă oamenii ar fi cu toții buni, preceptul meu n-ar fi bun, dar întrucît sînt răi38 și nu-și țin cuvîntul dat, nici tu nu trebuie să-l ții față de ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
legile făcute într-o republică la începuturile ei, cînd moravurile erau pure, nu mai pot conveni atunci cînd oamenii sînt corupți." (I, 18) "O republică bine constituită nu compensează serviciile prin crime; însă decernează recompense pentru o acțiune bună și promite pedepse pentru fapte rele; după ce a recompensat un cetățean pentru că a fi făcut binele, ea poate pedepsi pe același cetățean dacă el devine culpabil, aceasta fără a avea în vedere acțiunile precedente. O republică fidelă acestor principii se va bucura
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai mult decît Cardinalul de Fleury, sau Cardinalul de Ximenes, ori decît ultimul Papă; și totuși, acești trei oameni nu erau de fel vînători. Și, de altfel, trebuie să ne alegem profesiunea care n-are alt merit decît acela că promite o viață lungă? Călugării trăiesc, de obicei, mai mult decît ceilalți oameni; trebuie să ne facem călugări pentru asta? Nu e vorba ca un om să ajungă la vîrsta matusalemică tîrîndu-și indolent și inutil firul vieții; dar cu cît se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
punct de vedere demografic foarte pozitiv: 807 400 nașteri, fie aproape tot atâtea ca în 2000 (record al ultimilor 30 de ani), indicele fertilității totale de 1,94, sold migrator pozitiv ajungând la 97 500 de indivizi. Iată de ce INSEE promite să-și revizuiască în curând proiectele (Richet-Mastain, 2006, Morel și Redor, 2006). Toate acestea ne-au incitat să estimăm drept "rezonabilă" vechea ipoteză "de vârf" a INSEE care avea în vedere în mod deosebit un nivel de 2,1 copii
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
el nu e bandit, a intervenit necăjit tata, cum ar putea să fie?! În aceeași seară, m-a luat deoparte cu vorbele: Să nu mai spui niciodată că ești bandit, asta nu-i o glumă bună, să nu mai spui, promiți? Am promis, neînțelegînd de ce tatii nu-i plăceau inși ca Negoro și ca Ben Jois. În lumea lui Însă, cuvîntul „bandit“ avea, pare-se, un cu totul alt Înțeles. L-am descifrat și eu În ultima mea vacanță de vară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
e bandit, a intervenit necăjit tata, cum ar putea să fie?! În aceeași seară, m-a luat deoparte cu vorbele: Să nu mai spui niciodată că ești bandit, asta nu-i o glumă bună, să nu mai spui, promiți? Am promis, neînțelegînd de ce tatii nu-i plăceau inși ca Negoro și ca Ben Jois. În lumea lui Însă, cuvîntul „bandit“ avea, pare-se, un cu totul alt Înțeles. L-am descifrat și eu În ultima mea vacanță de vară ca licean
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mine! — Nu, am bîiguit, pentru că să vezi... Lasă că te știu eu. Nu te-am auzit cu cît drag poves tești Întîmplări din astea, mai neobișnuite?... Le mai și Înflorești cîteodată, numai să-ți iasă cum Îți place! — Uite, Îți promit... Nu mai promite tu atîtea, mai bine uită că le știi de la mine. Pentru că toate astea le-am aflat nu numai de la soldații trimiși În misiuni pe păduri, dar și din instructajele care se făceau pe atunci cu aparatul administrativ
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu viclenie, ca-n cele O mie și una de nopți sau ca în Ivan Turbincă. Doar printr-o viclenie și mai mare (capitolul XX) moartea reușește să-i vină de hac: îi întinde mâna pentru a-i fi sărutată, promițându-i că în felul acesta muribundul își va recăpăta vigoarea fizică și sufletească. Dar sufletul se lipește de mâna înșelătoare, iese din trup și arhanghelul Mihail îl urcă imediat la Domnul. Revenind însă la primul refuz la lui Abraham, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le simțeai gustul. Vuietul mării părea și el vătuit în fuioarele lungi de ceață. Abia dacă se auzea, când și când, sirena de ceață de la intrarea în port. În rest, liniște. Casa era departe de port. Poate de asta întârzia. Promisese că vine de Crăciun. Nu împodobise bradul era bradul pe care-l sădiseră împreună, când se născuse copilul. Și în fiecare an îl împodobeau împreună, de Crăciun. Acum erau amândoi plecați. Dimineața se uitase la brad. Crescuse înalt, frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nebunește în piept. Deschise ușa. În lumina alburie a zorilor, stăteau acolo, în prag, amândoi : soțul și fiul ei. Cu hainele ude, sfâșiate, cu părul și bărbile șiroind de apă, cu alge în păr, desculți, înfrigurați, dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și cum, măturați de zidurile de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
într-o zi. Mai bine zis, pe-nserat. Era ca acum sau, poate, ceva mai înspre toamnă: era ziua în care tot ce există (animale, case, pământ, ape, pietre, chiar și colbul drumului) poate vorbi cu Domnul. În ziua aceea, Domnul promisese că va împlini orice dorință a celor care au trudit la ceva bun, în folosul tuturor în anul care trecuse. Și cine putea să ducă mai bine dorințele decât îngerul fiecăruia ? Așa că drumul a cerut Domnului să fie ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]