4,062 matches
-
atâtea până aici... răspunse, tot În șoaptă, voievodul. O fi spus Sihastrul să ridicăm poporul, dar sigur n-a spus să fim proști. - Mai bine proști cu măria ta, decât deștepți cu Mahomed, răspunse Alexandru. Eu unul mă declar primul prost al Moldovei și ies din pădurile astea. Parcă mi-era dor de soare. Tânărul dădu pinteni și ieși În poiana largă a obcinei Suceviței. Gestul lui era unul de apărare. Dacă cineva Îl urmărea pe voievod, avea să sară asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre Pran. Omul se sprijină de cadrul ușii și-și răsucește vârful mustății între degetul mare și arătător. — Ia să te vedem, zice bărbatul, izbucnind într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea bărbatului se întunecă. — Întoarce-te, prostule mic!Arată-mi ce ai aici! Intimidat, Pran se întoarce. Dă-i jos! se răstește bărbatul, atât de tare încât dislocă o bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
elefant bolnav și-l imobilizează pe Pran cu brațul său puternic. Când protestează, Balraj îi înfige o mână în gât și Ma-Ji șuieră, pe un ton cu totul diferit de cel pe care i se adresase până atunci: stai liniștit, prostule mic. Pran începe să suspecteze că cerșetorul a mai făcut încă o glumă cu el. Curând, îi dau drumul, doar pentru un moment, ca să se uite perplex în oglindă. Cu hainele străvezii și ochii săi mari, cu pupilele dilatate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Să râdem de oameni ca noi; proză scurtă; 2003 ed. Ars Longa 3 * Halimaua; roman; 2004 ed. Timpul 4 * Tusea măgărească; roman; 2005 ed. Ars Longa 5 * Vițelul privit de departe; roman; 2005 ed. Ars Longa 6 * Feriți linia trec proști fără oprire -; proză scurtă; 2006 Ars Longa 7 * Alba-neagra; roman; 2007Ars Longa 7 * Ospăț cu rădăcini de mit; roman; 2007 Ars Longa 8 * Miracolele de la Glodeni; roman; 2008 Ars Longa 9 * Calendele măgarilor; proză scurtă; Ars Longa 2008 10 * La
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
uitat, îți jur, și costul. Mi-ai spus că-s fin și delicat, Nu un măgar cum era „fostul”... Ce flori frumoase ți-am luat Și, uite, că și găsiră rostul... Dar apăru un alt bărbat; Degeaba am făcut pe prostul, Că-n pumni tâmpitul m-a luat Și, căutându-mi adăpostul, Nici florile nu le-am salvat. DANIEL BRATU Data nașterii: 01.01.1966 - București Stabilit din anul 1998 în Iași Inginer mecanic Site-uri literare frecventate: poezie.ro, poezii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
răspunde că au fost instruiți să nu lase palanchinele lângă templu. — Și dacă se întâmplă ceva și trebuie să ne întoarcem la palanchine, iar voi nu sunteți aici? îl întreb. Cărăușul se aruncă la pământ și se ploconește ca un prost. Însă nu-mi răspunde la întrebare, așa că nu folosește la nimic să insist. — Vino înapoi, Yehonala, țipă Nuharoo. Sunt sigură că cercetașii și iscoadele noastre au verificat siguranța templului. Templul pare a fi bine pregătit pentru sosirea noastră. Acoperișul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne învățăm odată minte ca să venim, mă-nțelegi, și să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Așa să știți: proști! proști! proști!" E clar, judecând fondul chestiunii, că ne aflăm în plină dramă. Și totuși, rămânem stupefiați: nu e o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveală
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne învățăm odată minte ca să venim, mă-nțelegi, și să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Așa să știți: proști! proști! proști!" E clar, judecând fondul chestiunii, că ne aflăm în plină dramă. Și totuși, rămânem stupefiați: nu e o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveală o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
știa că nu e un leneș și că își crescuse copiii cu ciomagul, să muncească, să se hrănească". Da, îi spunea el mamei, dar asta nu înseamnă că munca era valabilă și pentru el și că statul îl merită toți proștii. Nu orice nerod are dreptul să stea și să caște gura. La muncă! Și avea dreptate, fiindcă din contemplarea lui s-a născut gândirea lui originală, care atrăgea și fermeca lumea, descrețind frunțile, și făcîndu-i nu o dată pe unii dintre
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
martorul unei dezvăluiri în acest sens, când am înțeles ce s-a petrecut acasă în ziua precedentă unui coleg de-al nostru, pe care îl chema Ion M. Ion. Frate-său mai mic a dat totul pe față, ca un prost, ieșind fuga din curte și apropiindu-se de colegul nostru cu o expresie radioasă că-i poate da o veste mare: ― Nene, nene! ― Ce e, mă? l-a întrebat frati-său. ― Nene, mai e mămăligă! Ceea ce însemna că, cu o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care ai venit să le iai și să le duci în Oltenia. Dacă a putut să te prostească o proastă cu care ai trăit, și a cărat tot la fetele ei, acuma am auzit că ați fost acasă cu unii proști de pe-acolo, dintre care unul este Teodor care în curtea noastră nu a tăiat un lemn, el și-a primit din casa de la râpă după cum ne-ați povestit când am mai fost pe-acasă... Ori, și acest nenorocit care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că n-au mai fost locuri șî gata. Altfel îți închipui ce rău o să fie. Ce-o să te faci tu, cum o să te arănești? Lăsând la o parte faptul că n-o să se poată să nu-ți pese de toți proștii care or să râdă de tine. Mă uitam la el și ca totdeauna glasul cu care îmi spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele clipe că lumea n-ar fi atât de greu de suportat, dacă n-ar fi împănată cu proști. Ei, ce-o să fac? Sânt eu în stare, așa ca el, să nu-mi pese de ei? N-o să fiu, cum o să fiu? Sânt un copil, puțini sânt cei care cu adevărat se pricep să le facă față. Și atunci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
goim să pun fudulia mai presus de chibzuială. Mîndria e un lucru prostesc care nu te lasă să trăiești. - Aizic, poți oare să trăiești oricum? - Dacă trăiești, mai are importanță cum? Fecioru-meu are idei, de asta nu i decît un prost. Auzi!! Vra dumnealui să schimbe lumea!... Și pentru asta e-n stare să-și piardă și viața. Ptiu! Auzi dumneata! Feciorul lui Berl Aizic să schimbe lumea pe care nici Dumnezeu n-o poate schimba! Și cine-i nătărăul ăsta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tat su nu-i poate face nimic. - Dar dacă lumea asta nu se schimbă s-ar putea, Aizic, ca voi să pieriți. - Domnu’ pictor, acuma ați vorbit drept. - Ei, are ori nu are fecioru-tău dreptate? - Tocmai de asta e un prost, izbucni plăpumarul cu glasul înecat în lacrimi. Pentru că are dreptate... - Dumnezeu e prea înțelept ca să schimbe firea: el dă leului legea sîngelui iar omului legea iubirii. - Domnu’ pictor, mata ai moșie. - N-aș zice. Răzeșia nu-i o avere. - Mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acum școala din Dobrina n-a mai avut titrați. - Adică? - Sînt doar cîțiva învățători calificați, explică Tomulescu. La clasele mai mari predau din ăia cu liceul. Buni ar fi ei, însă nu toți au studiile terminate. De-o pildă, Fărocoastă... - Prostul acela? izbucni bătrîna. De două ori l-am lăsat repetent. Plouă, Cu nepăsare ploaia umple goluri de timp umplute cu nimic. G.G. (poet local) Pînă să înceapă școala am trecut o singură dată pe la hardughia din chirpici clădită în mijlocul satului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din milă i-am dat eu certificat de patru clase. Mai are, la profesionala din Oniceni, încă un an de meserie. Cînd să zică Doamne-ajută c-a trecut clasa, școala s-a desființat. Alții s-au împrăștiat în lume, dar prostul s-a întors acasă. Ce să umble el brambura prin toată lumea! Las’ că nici pămînt ta-su n avea, dar acasă Costică s-a simțit om cu carte și sapa nu i s-a mai lipit de mînă. În schimb
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o pe soră-sa de mînă, trecea ulița. - Unde mergeți voi, băiețică? „Băiețică” o privi grav. - Of, că proști mai sînteți. Basme ați citit? - Ce, n-auzi? Basme, povești... - Mț! - I-ha, se sperie domnișoara Cristina. - Știu pe-acela cu șoricuțul. - Care șoricuț? Ai visat tu șoricuț. Auzi, șoricuț! se miră ea cu milă. - Știu basme în varsuri. - În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un glas: - Unde-i profesorul? De data asta nu domnișoara Cornelia mă căuta. Am ieșit să-i explic părintelui că n-am știut ce e cu cînepa: așa sunase ordinul șefului. - Apoi alt’ dată să nu te mai iei după proști, mă sfătui gros sfinția sa. Supărarea mea, directoarea o trată cu un surîs. Drept urmare am devenit unul dintre suplinitorii permanenți ai lui Costică Fărocoastă care mereu făcea teren. Numai în acest fel modest și fără strălucire mi-am adus contribuția la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu se găsea detergent la Cooperativă și, când se găsea, gestionarul Îl dădea pe ouă, nu pe bani, că bani avea orice prost de când ajunseseră comuniștii la putere. Acuma, În democrație, subliniez eu pentru tine, lucrurile au intrat În normal: proștii iarăși nu au bani - cum e În legea firii -, rafturile prăvăliilor sunt pline cu de toate și nu are cine le cumpăra. Asta am zis-o așa, că prea te dai mare liberal, faci pe intelectualul politician și tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
siliți, prin purtarea voastră, să folosesc un vocabular violent și care nu se potrivește nici cu firea, nici cu educația și nici cu statura mea intelectuală. Însă există momente În viață când trebuie să-i spui boului că e bou, prostului că e prost și nesimțitorului că e un râtan. Ne Întoarcem la alunecarea de teren care atât de măiastru s-a desfășurat, Încât e cu neputință să lăsăm deoparte presupunerea că divinitatea n-a avut nici un amestec. Un dreptunghi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am nimic cu amărâtu-ăsta, atâta vreme cât mă lasă În pace. Da’ dacă-și ia nasul la purtare, atunci Întorc și eu foaia de nu se vede. Dumnealui i-a fost greață să se apuce de scurmat pământul ca noi ăștialalți, proștii. A urmat la oraș școala profesională de croitorie. N-a rămas acolo, că nimeni n-avea nevoie de nădragi cu un crac mai scurt sau mai strâmt decât celălalt. N-ar fi nici o rușine să te faci croitor, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a salată cu untdelemn. Trei zile m-am oblojit cu pomezi. Mă durea de nu puteam să merg și mi se Întăriseră coaiele ca două pietroaie!» Eu, drept să vă spun, n-am crezut nici o vorbă din ce mânca căcat prostul ăla. Sunt prieten cu Diogenis și am fost de multe ori la el În casă. Odaia În care se lăuda mucosul c-a intrat e plină de n-ai unde arunca un ac cu calabalâcul din alte Încăperi, că grecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ghețar uriaș, pe care Închipuirea voastră nu-l poate cuprinde și care, În curgerea lui, a modelat malul acesta Înalt și drept. Mult mai târziu avea să ia naștere și Dunărea, dar nu ea a avut puterea, cum crede tot prostul, să facă atâta răvășire geologică. Poate intra așa ceva În mințile necoapte și sărmănuț Înzestrate de Bunul Creator ori de cine a făcut să apăreți pe lume? Spune Cartea Sfântă: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tine, În loc să te dai la o parte, tu stai ca prostu’? Dă-te, domnule, din fața plăsii când Îți spun!” Celălalt o luă spre mal, mișcându-se greu În nămolul În care intra mai sus de genunchi. „Unde te duci, băi prostule, apucă plasa de jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]