2,509 matches
-
Stat ca supervizor, și apoi la sindicatul geodezilor din Polonia. Între 1951 și 1954 s-a angajat la Cooperativa Sindicală de Prelucrarea Lemnului și Diverselor Produse Manufacturiere. După 1954 până la pensionare, în februarie 1967, a fost contabil la Cooperativele Sindicale Provinciale. Până atunci, Rejewski păstrase secretul despre activitatea sa dinaintea și din timpul războiului. La scurt timp după pensionare, a scris un volum de memorii despre lucrul la mașina Enigma și l-a depus la Institutul de Istorie Militară. În 1969
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
este un film rusesc din anul 1980, care a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1981. „""” este stabilit în capitala Rusiei sovietice de la sfârșitul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1970. Filmul spune povestea a trei fete provinciale care vin la Moscova. Acestea iau în chirie aceeași cameră într-un dormitor și în cele din urmă devin prietene. Katerina (Vera Alentova) se străduiește să-și ia doctoratul și, de asemenea, lucrează din greu la o fabrică. Ea locuiește
Moscova nu crede în lacrimi () [Corola-website/Science/314138_a_315467]
-
a Huguangului în provinciile Hubei și Hunan. Birocrația provinciala a continuat practică Yuan și Ming a celor direcții paralele: civile , militare și censoriale sau de supraveghere. Fiecare provincie a fost administrată de către un guvernator (巡抚, xunfu) și un comandant militar provincial (提, tidu). Subordonate provinciilor au fost prefecturile (府, fu), care operau sub un prefect (知府, zhīfǔ ), urmate de subprefecturi, administrate de un subprefect. Cea mai mica unitate a fost de comitat, supravegheat de un magistrat. Cele optsprezece provincii sunt, de
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
dominante a manciurienilor în sistemul militar Qing. În timp ce armatele Steagurilor și Stingardul Verde erau o ruină, epuizând resursele, Armata Yongying a devenit forță de prima linie a guvernului Qing. În al doilea rând, trupele Yongying au fost finanțate din resursele provinciale și au fost conduse de comandanți regionali. Această descentralizare a puterii a slăbit controlul guvernului central asupra întregului teritoriul al țării, o slăbiciune agravată și mai mult de puterile care se luptau pentru a stabili teritorii autonome coloniale în diferite
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
ecleziastică Numidia, de care aparținea și Episcopia Hippo, a Sf. Augustine, a ținut un sinod în Mileve. În ambele locuri, doctrinele lui Pelagius și Caelestius au fost iar respinse ca fiind contradictorii credinței catolice. Pornind de la principiul că rezoluțiile sinoadelor provinciale nu au forță efectivă până ce nu sunt aprobate de autoritatea supremă a Bisericii Apostolice, Papa Inocențiu I, a rânduit învățătura catolică despre păcatul originar și slavă, excluzându-i pe Pelagius și Caelestius, despre care i s-a spus că au
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
rebele. La sfârșitul acestuia, prin Pacea Westfalică ducatul este divizat, cartierul din sud rămânând sub dominație spaniolă în timp ce cele trei cartiere din nord formau un stat al Provinciilor Unite. Asemenea tuturor celorlalte provincii olandeze, Geldern era guvernată local de "States Provincial" și de un "stadthoulder". La sfârșitul secolului XVIII Republica Olandeză este cuprinsă de o serie de mișcări de protest care vor culmina cu invazia trupelor revoluționare franceze ce instaurează o nouă republică, Republica Batavă. Teritoriul acesteia este reorganizat, ducatul Geldern
Ducatul Geldern () [Corola-website/Science/314989_a_316318]
-
tabăra adversă pentru a smulge mai multe beneficii de la autorități și, prin urmare, alt grup de klefți erau apoi desemnați ca armatoloi pentru a se confrunta cu predecesorii lor. Până în cele din urmă, klefții și armatoloii au format o elită provincială, deși nu o clasă socială, ai căror membri urmau să se unească pentru un țel comun. Odată cu trecerea vremii, poziția armatoloilor a devenit una ereditară, iar unii căpitani au început să administreze regiunile armatolik ca pe propria lor proprietate. Aceștia
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
asediat fortăreața, iar romeii (grecii) au cucerit litoralul.”" Până spre sfârșitul lunii martie, grecii controlau practic toate zonele rurale, în timp ce turcii erau constrânși să se apere în fortărețe, precum cele din Patras, Rio, Acrocorinth, Monemvasia, Nafplion și cea din capitala provincială Tripolitsa, unde pe lângă soldații turci se refugiaseră și numeroase dintre familile musulmane, încă de la începutul rebeliunii. Toate fortificațiile deținute de turci au fost asediate fără prea mult succes de forțele neregulate elene, dar nu au putut fi cucerite datorită lipsei
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
asediate fără prea mult succes de forțele neregulate elene, dar nu au putut fi cucerite datorită lipsei pieselor de artilerie. Exceptând Tripolitsa, toate fortificațiile aveau acces la mare și au putut fi aprovizionate de flota otomană. Hotărât să cucerească capitala provincială, Kolokotronis a venit în fruntea a 300 de soldați greci în Arcadia. Odată ajunși în regiune, cei 300 de greci au atacat forțele mult mai numeroase alte turcilor (aproximativ 1.300 de oameni) și au ieșit învingători din confruntarea armată
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
-lea, Nicomedia a atins maxima sa importanță și bogăție. Cu două secole înainte, pe timpul împăratului Traian (98-117), guvernatorul Plinius cel Tânăr lăuda monumentele orașului: senatul, forul și templul zeiței Cybele. După fondarea Constantinopol-ului (330 e.N.), Nicomedia a rămas o capitală provincială. Două cutremure ulterioare, din anii 358-363 e.N, au lovit dur orașul imperial, distrugând și fortificațiile datorate lui Diocletianus (284-305 e.N.) și abandonate definitiv în sec. al 7-lea e.N. In pofida atenției binevoitoare a împăraților biyantini din sec. 5-6
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
o versiune geografică a românismului întins și în alte provincii, dobândea în Gubernia Basarabia valențe deosebitoare. Datorită acestei concepții special menită să provoace dezorientare, populația românească dintre Prut și Nistru este obligată să-și caute rădăcinile exclusiv în moștenirea strict provincială de până la 1812 și să uite de frații români din fostul Principat al Moldovei. În aceste condiții, fondul cultural-lingvistic al acestei populații se limitează la cel mult scrierile cronicarilor din Moldova, mai ales la limba și creația populară, care nu
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
reprezentanți din fiecare dintre cele trei provincii. Jumătate din senatori au fost desemnați de către rege, care a avut, de asemenea, dreptul de veto asupra legislației și de a dizolva camera inferioară. Autonomia locale în provincii a fost exercitată prin intermediul guvernelor provinciale și legislative. Benghazi și Tripoli au servit alternativ ca și capitale naționale. Regatul Unit al Libiei a fost un monarhie constituțională și ereditară cu puterea legislativă fiind exercitată de către monarh, în colaborare cu Parlamentul European. Regele a fost definit prin
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
Organic adoptat la 14 aprilie 1879 și a rămas în vigoare până la unirea cu Bulgaria în 1885. Conform Statutului Organic, provincia era condusă de un Guvernator General creștin numit de Sublima Poartă și cu aprobarea Marilor Puteri. Organismul legislativ era Consiliul Provincial format din 56 de persoane, dintre care 10 erau numite de Guvernatorul General, 10 erau membri permanenți și 36 erau aleși direct de cetățeni. Rumelia Orientală era formată din departamentele (în terminologie otomană "sangeacuri", în "oblasti"): Plovdiv ("Filibe"), Pazargik ("Tatarpazarcığı
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
și în orașele Săo Paulo, Rio de Janeiro și Belo Horizonte (capitala statului federativ Minas Gerais), mai ales în zona suburbiilor și împrejurimilor acestor orașe. Luteranii sunt concentrați mai ales în statele Rio Grande do Sul, Santa Catarina și regiunile provinciale a statelor Rio de Janeiro și Espírito Santo. Brazilia are de asemenea un însemnat număr de adepți aparținând Martorilor Lui Iehova (cu aproximație 199.645). Cel mai mare număr de protestanți este găsit în Nord (19,8%), partea central-Vestică (18
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
Lilienthal" au mers din anul 1856 la liceul din Anklam care îi poartă numele. Toată viața, frații Gustav și Otto au activat în strânsă colaborare în numeroasele proiecte și invenții. Din anul 1864, Otto Lilienthal a frecventat școala de "meserii provinciale" din Potsdam. După doi ani de studii, el a început o stagiatură la Berlin, la "Maschinenfabrik Schwartzkopff". În aceast perioadă, Lilienthal locuia că "Schlafbursche". Într-o cronică Lilienthal scria, că el trebuia să-și împartă patul cu un droșcar și
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
discursurile naționaliștilor ruși, în care Ucraina independentă este prezentată ca o regiune secesionistă a fostului Imperiu Rus. Discursurile naționaliste pan-ruse au adăugat noi pagini la tensiunile ucraineano-ruse. Unii autori ucraineni consideră termenul „maloruși” (ucraineană: "малоросійство", "malorosiistvo") drept un complex provincial datorat faptului că ucrainenii au trăit prea mult timp în cadrul Imperiului Rus. Mai mult chiar, ei consideră că atitudinea de acceptare a catalogării ucrainenilor drept maloruși este un pas înapoi pe drumul afirmării statalității, tradițiilor și aspirațiilor ucrainene și, de
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
prietenii săi. La căsătoria Mariei, a întâlnit-o pe Johanna von Puttkamer, și s-a hotărât să se căsătorească cu ea. Johanna nu era nici elegantă, nici frumoasă, nici foarte inteligentă, nici mondenă. Dar el a apreciat-o pe asceastă provincială entuziastă, care s-a vădit o excelentă interpretă a lui Beethoven, la pian. Scrisoarea de cerere în căsătorie, pe care am văzut-o la Friedrichsruh, este o mică capodoperă de abilitate diplomatică, dar Bismarck nu a așteptat deloc răspunsul: s-
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
alb, o speranță atât de toxică prin funcția sa de a legitima rasismul și ura față de săraci. Aceasta va fi piatra de încercare a societății românești în era globalizării multipolare. Noi nu suntem tradiționali, chiar dacă locuim la sat; și nici provinciali, chiar dacă în loc de Berlin sau Singapore locuim la Zlatna. În tot ceea ce întreprindem, participăm la actualitate - sau la plurimodernitate cum zice Partha Chatterjee - în deplină concomitență cu sistemul-lume. Nu există scăpare, iar sarcina noastră este să depistăm dezavantajele structurale și să
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
cumpărându-și slujbele. Nu puteau fi demiși, slujbele fiind considerate forme de proprietate privată. Pentru că lipsea o vistierie centrală, către care să fie plătite toate veniturile statului, controlorul nu știa niciodată câți bani au fost cheltuiți într-un an. Stările provinciale și parlamentele reprezentau obstacole în calea puterii regale. Stările provinciale funcționau în zone de la periferia Franței, ca Bretania, ce au fost ultimele teritorii independente alipite de monarhia franceză. Acopereau jumătate din regat și dețineau vechi drepturi și privilegii în materie
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
forme de proprietate privată. Pentru că lipsea o vistierie centrală, către care să fie plătite toate veniturile statului, controlorul nu știa niciodată câți bani au fost cheltuiți într-un an. Stările provinciale și parlamentele reprezentau obstacole în calea puterii regale. Stările provinciale funcționau în zone de la periferia Franței, ca Bretania, ce au fost ultimele teritorii independente alipite de monarhia franceză. Acopereau jumătate din regat și dețineau vechi drepturi și privilegii în materie de justiție și finanțe. Erau scutite de plata unor impozite
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în zone de la periferia Franței, ca Bretania, ce au fost ultimele teritorii independente alipite de monarhia franceză. Acopereau jumătate din regat și dețineau vechi drepturi și privilegii în materie de justiție și finanțe. Erau scutite de plata unor impozite. Stările provinciale reprezentau în principal nobilimea și se cramponau cu tenacitate de privilegiile lor. Parlamentele era organisme privilegiate care limitau puterea regelui, fiind tribunale-curți de apel, instanțe ultime în zonele respective, fiind în număr de 13, dintre care Parlamentul din Paris fiind
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ca parlamentul să înregistreze edictul său. Parlamentele s-au opus multor edicte regale ca să schimbe sistemul de impozitare și apărau legea și drepturile oamenilor împotriva monarhiei autoritare, fiind însă privite în istorie ca un obstacol în calea reformării monarhiei. Stările provinciale și parlamentare contribuiau la confuzia administrativă care domnea în Franța sub Vechiul Regim. Pe măsură ce regii creau structuri noi, nu puteau desființau pe cele vechi, ci doar le adăugau acestora pe cele noi. În 1789, în Franța erau 35 de provincii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Legilor". Susținea că monarhia însemna guvernare de către un singur om conform legii, iar despotismul însemna guvernare de către un singur om, neîngrădit de o lege, fiind arbitrar. Acesta a fost președintele parlamentului din Bordeaux și consideră că aceste instanțe, ca stările provinciale, au un rol că intermediari între rege și supușii săi. Puterea lor îl împiedică pe rege să devină despot. Parlamentele erau entuziasmate de ideile lui, în timp ce opinia publică le acceptă că apărătoare ale drepturilor oamenilor împotriva despotismului ministerial. Filosofii criticau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ale parlamentului au fost reduse, mare parte dintre acestea fiind transferate altor tribunale. A revenit despotismul ministerial. Și astfel a izbucnit revoltă aristocrației, cea mai violență revoltă pe care a întâlnit-o guvernul. S-au produs tulburări în multe capitale provinciale în care se întruneau parlamentele, că Rennes în Bretania și Grenoble în Dauphine. Nobilii se întruneau în zone neautorizate, pentru a stabili sprijinirea parlamentelor. S-au alăturat și o Adunare a clerului de partea parlamentelor, rupând îndelungată tradiție de loialitate
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și a drepturilor feudale. Burghezia, când le-a întocmit, a preferat să nu includă și cererile populare pe care nu le agrea. Caietele stării a treia cereau întruniri regulate ale Stărilor Generale, pronunțându-se în favoarea libertăților civile și a stărilor provinciale, pentru eliminarea impozitelor fără consimțământ și pentru echitate fiscală, solicitând și votul individual și promovarea după merit. Militau și pentru o economie de piață. Toate erau însă împotriva unei puteri regale absolute și doreau un rege ale cărui atribuții să
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]